Comunități etnice în România

Repartiția naționalităților în țările unde predomină românii (1919), hartă a geografului francez Emmanuel de Martonne.

În România trăiesc alături de comunitatea românească diferite alte comunități etnice minoritare, fiecare cu tradiții culturale, lingvistice și religioase specifice. Regiunile cu cea mai mare diversitate etnică din România sunt Transilvania, Banatul, Bucovina și Dobrogea. În zonele cu diversitate etnică mai redusă, precum Oltenia și Moldova, se manifestă cea mai mică deschidere față de pluralismul etnic, dar și față de cel politic.[1][2]

Conform recensământului din anul 2011, populația minoritară reprezintă un procent de circa 11% din totalul de 20,1 milioane de locuitori.[3] Cele mai importante minorități din România sunt cea maghiară – 1,23 milioane de locuitori (circa 58,9% din totalul minorităților), fiind urmați de romi – 0,62 milioane (29,8% din minoritari), ucraineni – 50,9 mii de locuitori (2,44% din minoritari), germani – 36 de mii (1,73%), turci – 27,7 mii (1,33%), ruși-lipoveni – 23,49 mii (1,13%) și cu sub 1% pondere (fiecare) din minoritari (20 de mii de locuitori sau mai puțin) – tătari, sârbi, slovaci, bulgari, croați, greci, evrei, italieni, polonezi, cehi, bosniaci și alte minorități. De asemenea in România se află si comunități de arabi, afro-români, chinezi, vietnamezi, indieni, pakistanezi etc.

Etnie Recensământul din 2002[4] Recensământul din 2011[5] Recensământul din 2021[6]
Maghiari 1.431.807 1.227.623 1.002.151
Romi 535.140 621.573 569.477
Ucraineni 61.098 50.920 45.835
Germani 59.764 36.042 22.907
Ruși-lipoveni 35.791 23.487 19.394
Turci 32.098 27.698 20.945
Tătari 23.935 20.282 18.156
Sârbi 22.561 18.076 < 16.868[a]
Slovaci 17.226 13.654 10.232
Bulgari 8.025 7.336 5.975
Croați 6.807 5.408 < 16.868[a]
Greci 6.472 3.668 2.086
Evrei 5.785 3.271 2.378
Cehi 3.941 2.477 1.576
Polonezi 3.559 2.543 2.137
Italieni 3.288 3.203
Chinezi 2.243 2.017
Armeni 1.780 1.361 1.213
Ceangăi 1.266 1.536
Macedoneni 731 1.264
Altă etnie 16.119 18.524 < 26.117[a]
Nedeclarată 1.941 1.236.810 2.484.926

În anul 2015, 230.000 de oameni care trăiau în România erau născuți în alte țări. Cei mai mulți dintre ei (80.000) veneau din Republica Moldova. Următorii erau italienii, care erau în număr de 30.000, și spaniolii, în jur de 20.000, iar apoi bulgarii, ucrainenii și maghiarii.[7]

Reprezentare parlamentară

[modificare | modificare sursă]

În prezent, 17 minorități au câte un deputat din oficiu, iar cel mai mare partid al maghiarilor, mai precis Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR/RMDSZ) are 21 de mandate de deputat (6,19%) și 9 mandate de senator (6,24%).

Comunitățile etnice din România sunt reprezentate în Parlament de următoarele partide, asociații și formațiuni politice:

Mecanisme în Guvern

[modificare | modificare sursă]

La nivelul Executivului, Guvernul României are în structura sa un Departament pentru Relații Interetnice.[8] Acesta funcționează în baza Hotărârii de Guvern nr. 111/2005.

  • Gabriel Andreescu (). Schimbări în harta etnică a României (PDF). Cluj-Napoca: Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală. ISBN 973-7670-01-9. 
  • Cătălin Turliuc (). Organizarea României moderne: Statutul naționalităților 1866-1918. Iași: Editura Perfomantica. 
Lectură suplimentară

Note explicative

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c La recensământul din 2021, exista o categorie numită „sârbi, croați și sloveni”.
  1. ^ Dumitru Sandu (). „Ariile culturale ca matrice de sociabilitate”. Sociologie Românească (3–4): 77–92. 
  2. ^ „Barometrul de opinie publică” (PDF). Metro Media Transilvania. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  3. ^ V. Brădățeanu (). „ANALIZĂ: Minoritățile naționale din România – între aspirații și realități”. Rador. 
  4. ^ „Populația după etnie și limba maternă, pe județe” (PDF). Institutul Național de Statistică. 
  5. ^ „Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică. 
  6. ^ „Rezultate definitive RPL 2021 – Recensamantul Populatiei si Locuintelor”. Accesat în . 
  7. ^ Elena Deacu (). „De unde provin străinii din România și care sunt țările care găzduiesc cei mai mulți români”. Adevărul. 
  8. ^ „Departamentul pentru Relații Interetnice - Guvernul României”. Arhivat din original la . Accesat în .