Bătălia de la Inchon

Informații generale

Perioadă	19 septembrie 1950
Loc	Incheon, Coreea de Sud 37°29′N 126°38′E ({{PAGENAME}}) / 37.48°N 126.63°E
Rezultat	Victorie a forțelor Organizației Națiunilor Unite

Beligeranți

Coreea de Nord

Conducători

Douglas MacArthur
Arthur Dewey Struble
Edward M. Almond
Oliver P. Smith^[1]
Sohn Won-yil
Paik In-yeop
Shin Hyun-joon

Kim Il-sung
Choe Yong-kun
Wol Ki Chan
Wan Yong

Efective

40.000 infanterie
4 crucișătoare
7 distrugătoare
230 nave de suport Joint Task Force 7^[2]

6.500 infanterie
19 aeronave^[3]
1 fortăreață
1 barcă de patrulare
Cantitate necunoscută de artilerie

Pierderi

americane: 224 uciși
809 răniți
2 crucișătoare deteriorate
3 distrugătoare deteriorate
1 navă suport pierdută și 3 deteriorate
1 aeronavă distrusă

1.350 uciși
1 fortăreață deteriorată
1 barcă de patrulare scufundată
1 aeronavă distrusă

Bătălia de la Inchon (coreeană 인천상륙작전, engleză Battle of Inchon) sau (nume de cod) Operațiunea Cromit (în engleză Operation Chromite) a fost o invazie amfibie și o bătălie din Războiul din Coreea care a avut ca rezultat o victorie decisivă și o inversare strategică a situației generale în peninsulă în favoarea Comandamentului Națiunilor Unite (ONU). Operațiunea a implicat aproximativ 75.000 de soldați și 261 de nave militare și a dus la recucerirea capitalei sud-coreene Seul, două săptămâni mai târziu.^[4]

A avut loc în perioada 10-19 septembrie 1950, între 10-15 septembrie au avut loc bombardamente asupra Wolmido și Inchon, iar între 15-19 septembrie a avut loc debarcarea de la Inchon.

Printr-un atac surpriză amfibiu departe de Perimetrul Pusan pe care forțele ONU și Armata Republicii Coreea (ROK) îl apărau cu disperare, orașul Inchon, în mare parte neapărat, a fost securizat după ce a fost bombardat de forțele ONU. Bătălia a pus capăt unui șir de victorii ale Armatei Populare Coreene din Coreea de Nord (KPA). Recuperarea ulterioară a Seoulului de către ONU a întrerupt parțial liniile de aprovizionare ale KPA în Coreea de Sud.

Forțele ONU și Armata Republicii Coreea (ROK) au fost comandate de generalul american de armată Douglas MacArthur. MacArthur a fost forța motrice din spatele operațiunii, depășind îndoielile puternice ale generalilor mai precauți privind un asalt riscant pe un teren extrem de nefavorabil. Bătălia a fost urmată de o prăbușire rapidă a KPA; în decurs de o lună de la debarcarea de la Inchon, americanii au luat prizonieri 135.000 de soldați KPA.^[5]

Note[modificare | modificare sursă]

^ Halberstam 2007, p. 302.
^ Utz, Curtis (2000). Assault from the Sea: The Amphibious Landing at Inchon. Washington: Naval Historical Center, Dept. of the Navy. p. 24. ISBN 0945274270.
^ Hoyt 1984, p. 11. . Nu au anticipat nicio opoziție aeriană, pentru că, din câte știau serviciile de informații, nord-coreenii mai aveau doar nouăsprezece avioane.
^ The Independent, 16 September 2010, p. 35 reporting on a 60th anniversary re-enactment.
^ Stueck, William W. (2002), Rethinking the Korean War: A New Diplomatic and Strategic History, Princeton, NJ: Princeton University Press, ISBN: 978-0691118475 Page 202.

[1] Halberstam 2007, p. 302.

[Utz1-2] Utz, Curtis (2000). Assault from the Sea: The Amphibious Landing at Inchon. Washington: Naval Historical Center, Dept. of the Navy. p. 24. ISBN 0945274270.

[3] Hoyt 1984, p. 11. . Nu au anticipat nicio opoziție aeriană, pentru că, din câte știau serviciile de informații, nord-coreenii mai aveau doar nouăsprezece avioane.

[4] The Independent, 16 September 2010, p. 35 reporting on a 60th anniversary re-enactment.

[5] Stueck, William W. (2002), Rethinking the Korean War: A New Diplomatic and Strategic History, Princeton, NJ: Princeton University Press, ISBN: 978-0691118475 Page 202.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]