Vitali Malahov

Vitali Malahov
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Liov, RSS Ucraineană, URSS Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani) Modificați la Wikidata
Kiev, Ucraina Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiCOVID-19 Modificați la Wikidata
CopiiMalahova Dar'ea Vitaliivna[*][[Malahova Dar'ea Vitaliivna (Ukrainian theater and cinema actress, TV presenter)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
 Ucraina Modificați la Wikidata
Ocupațieregizor de teatru
drama teacher[*][[drama teacher (educator who teaches one or more aspects of drama (e.g., theatre history, acting, directing))|​]] Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea de Stat de Teatru, Film și Televiziune „Ivan Karpenko-Karîi” din Kiev[*]
Alte premii
Premiul Național „Taras Șevcenko”[*]
Kîiivska pektoral[*][[Kîiivska pektoral |​]]
Artist al Poporului din Ucraina[*] Modificați la Wikidata

Vitali Iohîmovîci Malahov (în ucraineană Віта́лій Юхи́мович Мала́хов; n. , Liov, RSS Ucraineană, URSS – d. , Kiev, Ucraina) a fost un regizor ucrainean de teatru, laureat cu Premiul Național Ucrainean Taras Șevcenko,[1] artist al poporului din Ucraina.[2] A fost director artistic al Teatrului Academic Dramatic Podil din Kiev.[3]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Din 1963 a lucrat în studioul tinerilor prezentatori de la postul de radio ucrainean.[4]

A urmat studii la Facultatea de Regie de Teatru a Institutului de Teatru Ivan Karpenko-Karîi (1972-1977).

În 1977 și-a început cariera la Televiziunea Ucraineană.

Din 1978 până în 1979 a activat la Teatrul dramatic rus Lesia Ukrainka din Kiev.

Din 1979 a condus Teatrul de revistă din Kiev.

Din 1985 până în 1987 a lucrat cu trupa sa la Teatrul Tineretului din Kiev.

În 1987 a înființat propriul teatru – Teatrul Dramatic Podil din Kiev. În prezent este director artistic și administrator al teatrului.

Familia[modificare | modificare sursă]

Fiica sa este prezentatoarea TV Dașa Маlahova.[5]

Activitatea teatrală[modificare | modificare sursă]

Spectacol studențesc[modificare | modificare sursă]

Teatrul rus de dramă (Riga)[modificare | modificare sursă]

  • 1977 — «Левша» de B. Raițer și V. Konstantinov
  • 1977 — «Друзья, споем о Беранже» de B. Okudjaev

Teatrul Academic Național rus Lesia Ukrainka[modificare | modificare sursă]

  • 1978 — «Сказка про Монику» de S. Șaltanis
  • 1978 — «Надеяться» de Iu. Șcerbak
  • 1984 — «Теплый пепел» de А. Krîm
  • 1985 — «Мамаша Кураж» de B. Brecht
  • 1985 — «Весь Шекспир за один вечер»
  • 2006 — «Количество» de K. Churchill
  • 2006 — «Завещание целомудренного бабника» de А. Krîm

Teatrul Academic Național de operă și balet T. Șevcenko[modificare | modificare sursă]

  • 2010 — «Алеко» de S. Rahmaninov

Teatrul Academic Național I. Franko[modificare | modificare sursă]

  • 2002 — «Оthello» de W. Shakespeare
  • 2010 — «Грек Зорба» de N. Kazantzakis
  • 2012 — «Грек Зорба» de N. Kazantzakis
  • 2014 — «Про мышей и людей» de J. Steinbeck

Teatrul „Atelier-16„[modificare | modificare sursă]

  • 2006 — «Самоубийца» de М. Erdman

Teatrul Academic rus A.V. Lunacearski din Sevastopol[modificare | modificare sursă]

  • 2011 — «Самоубийца» de N. Edman

Teatrul Podil[modificare | modificare sursă]

  • 1980 — «Я - Киев»
  • 1980 — «Ночь чудес» de W. Shakespeare
  • 1981 — «Мошенник поневоле» de М. Larni
  • 1983 — «Заря и смерть Пабло Неруды» de I. Draci
  • 1985 — «Трактирщица»
  • 1987 — «Маугли» de R. Kypling
  • 1987 — «Нас теперь двое» de F.G. Lorca
  • 1987 — «Вертеп» В. Шевчука
  • 1988 — «Кабала святош» («Мольер») de М. Bulgakov
  • 1989 — «Софокл. Шекспир. Брехт»
  • 1989 — «Вертеп» (вторая версия) de V. Șevciuk
  • 1990 — «Лекция о Фаусте, прочитанная Виктором Вагнером»
  • 1991 — «Сокровища Бахрама»
  • 1991 — «Пир во время чумы» de А. Pușkin
  • 1993 — «Опера Мафиозо» de V. Stanilov
  • 1993 — «Пир во время чумы»(вторая версия) de А. Pușkin
  • 1994 — «Яго» de W. Shakespeare
  • 1994 — «Ночь чудес»(вторая версия) de W. Shakespeare
  • 1998 — «Два анекдоты от Чехова» de А. Cehov
  • 1998 — «В степях Украины» А. Корнейчука
  • 2001 — «Квартал небожителей» А. Коротко
  • 2001 — «Фантазия для рояля в четыре руки» А. Ольмерта
  • 2003 — «Сложи слово ВЕЧНОСТЬ» de М. Bulgakov
  • 2003 — «Фараоны» А. Коломийца
  • 2003 — «Unchiul Vania» de А. Cehov
  • 2005 — «Полоумный Журден» de М. Bulgakov
  • 2005 — «Мое столетие» de М. Lorans
  • 2005 — «Опера Мафиозо» (вторая версия) de V. Stanilov
  • 2005 — «Трактирщица» (вторая версия)
  • 2006 — «Не могу себе представить, что будет завтра» de T. Williams
  • 2006 — «Осень в Вероне, или Правдивая история Ромео и Джульетты» А. Крыма
  • 2006 — «Предчувствие Мины Мазайло» М. Кулиша
  • 2007 — «Шестеро персонажей в поисках автора» Л. Пиранделло
  • 2007 — «Мастер-класс Марии Каллас» Т. МакНелли
  • 2007 — «Дворянские выборы» Г. Квитки-Основьяненко
  • 2007 — «Дневник молодого врача» de M. Bulgakov
  • 2008 — «Вертеп» (третья версия) В. Шевчука
  • 2008 — «Откуда берутся дети?» А. Крыма
  • 2008 — «Сто тысяч» И. Карпенко-Карого
  • 2008 — «Антракт» А. Марданя
  • 2008 — «Белая гвардия» de M. Bulgakov
  • 2008 — «Летний вечер в раю» С. Щученко
  • 2009 — «Количество (Отец и дети)» К. Черчилль
  • 2009 — «Игры олигархов» А. Прогнимака
  • 2010 — «Шесть черных свечей» Д. Диллон
  • 2010 — «Опера Мафиозо» В. Станилов
  • 2011 — «На дне» de М. Gorki
  • 2011 — «Прошлым летом в Чулимске» de А. Vampilov
  • 2013 — «Лебединое озеро. Сумерки.» В. Гуляйченко, Т. Могильник
  • 2014 — «Вернисаж на Андреевском»
  • 2015 — «Вечно живые» В. Розов [6]
  • 2016 — «Сойкино крыло» de I. Franko [7]

Premii și onoruri[modificare | modificare sursă]

  • 1998 — Laureat al premiului „Kiev пектораль” la categoriile „cel mai bun bun spectacol dramatic” și „cel mai bun regizor” (spectacolul În stepele Ucrainei de Oleksandr Korniiciuk)
  • 2003 — Laureat al premiului „Kiev пектораль” la categoriile „cel mai bun bun spectacol dramatic” și „cel mai bun regizor” (spectacolul Unchiul Vania de Anton Cehov (Teatrul Podil))
  • 2004 — Laureat al premiului „Kiev пектораль” la categoriile „cel mai bun bun proiect artistic” (spectacolul Șoareci și oameni de John Steinbeck (compania de teatru „Beniuk și Hostikoev”) )
  • 2005 — Laureat al premiului „Kiev пектораль” la categoriile „cel mai bun spectacol pe scenă mică” (spectacolul Secolul meu de M. Laurence)
  • 2008 — artist al poporului din Ucraina
  • 2008 — Laureat al Premiului Național al Ucrainei Taras Șevcenko
  • 2010 — Laureat al premiului „Kiev пектораль” la categoriile „cel mai bun spectacol dramatic” (spectacolul Zorba Grecul de Nikos Kazantzakis (Teatrul I. Franko))
  • 2011 — Laureat al premiului „Kiev пектораль” la categoriile „cel mai bun spectacol dramatic” și „cel mai bun regizor” (spectacolul Vara trecută la Ciulimsk de A. Vampilov (Teatrul Podil))[8]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Указ Президента України Про присудження Національної премії України імені Тараса Шевченка от 3 березня 2008р. № 193
  2. ^ Указ Президента України Про відзначення державними нагородами України працівників підприємств, установ та з нагоди Дня незалежності України. Указ від 19.08.2008 № 726/2008
  3. ^ „Художественный руководитель театра народный артист Украины, лауреат Национальной премии Украины им. Тараса Шевченко Виталий МАЛАХОВ”. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  4. ^ Галина Цымбал (). „«Майдан изменил всех нас...»” (în rusă). газета "День". Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  5. ^ Ирина Щербата (). „Даша Малахова - настоящая папина дочка”. inter.ua. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  6. ^ Оксана Лой (). „В Театре на Подоле показали спектакль для военных”. podrobnosti.ua. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  7. ^ Ярослава Кравченко (). „Кушать подано - билеты продано: Чем накормят зрителей гос.театры в новом сезоне”. gloss.ua. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  8. ^ „«Киевская пектораль»: триумф Театра на Подоле и упадок национальных театров”. ictv.ua. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .  Parametru necunoscut |description= ignorat (ajutor)

Legături externe[modificare | modificare sursă]