Tadao Satō

Tadao Satō
Date personale
Nume la naștere飯利 忠男 Modificați la Wikidata
Născut[1] Modificați la Wikidata
Niigata, Japonia Modificați la Wikidata
Decedat (91 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer[2]) Modificați la Wikidata
Cetățenie Japonia Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic de film[*]​
jurnalist
redactor[*]​
profesor universitar[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba japoneză[3] Modificați la Wikidata
StudiiQ11649706[*]​
新潟市立高志高等学校[*][[新潟市立高志高等学校 |​]]
PatronajJapanese National Railways[*][[Japanese National Railways (public corporation that operated Japanese national railway network from 1949 to 1987)|​]]
Nippon Telegraph and Telephone Public Corporation[*][[Nippon Telegraph and Telephone Public Corporation |​]]
Japan Institute of the Moving Image[*][[Japan Institute of the Moving Image (Japanese film school and university)|​]]  Modificați la Wikidata
Opere semnificative映画評論[*][[映画評論 |​]]
思想の科学[*][[思想の科学 |​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiLegiunea de onoare  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Tadao Satō (佐藤 忠男 Satō Tadao?, n. , Niigata, Japonia – d. [2]) a fost un critic de film, teoretician și istoric de film japonez.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 6 octombrie 1930 în orașul Niigata[4] din prefectura Niigata.[5] A crescut în timpul regimului militarist și, sub influența propagandei, s-a înscris în 1944 ca voluntar în cadrul Programului de Instrucție Aviatică al Marinei Japoneze sau „Yokaren”, antrenându-se timp de un an să devină pilot.[5] Mulți dintre colegii săi au murit zburând în misiuni kamikadze.[5] După război s-a înscris la Liceul de Căi Ferate din Niigata și a fost angajat în 1949 la Căile Ferate Naționale Japoneze, dar a fost concediat aproape imediat din cauza restructurării companiei.[5] A lucrat apoi la o fabrică de reparații telefonice.[5]

În paralel cu munca în fabrică și-a continuat studiile preuniversitare la secția serală.[5] În anii 1940, odată cu apariția filmelor americane în cinematografele japoneze, a devenit pasionat de cinematografie și obișnuia să lipsească de la cursuri o dată la două zile pentru a merge să vizioneze filme.[5] A început să publice la începutul anilor 1950 în rubrica „Contribuția cititorilor” a revistei Eiga hyōron (Critici de film) și a colaborat la mai multe reviste ca amator. Eseul său despre filmele japoneze referitoare la yakuza, publicat în 1952 în revista Shiso no Kagaku, a fost bine primit, iar Tadao Satō a început să primească cereri pentru a scrie pentru diferite reviste.[5]

În 1956 a publicat prima sa carte: o istorie a cinematografiei japoneze. Succesul acestei prime cărți a făcut să fie solicitat să scrie recenzii pentru principalele reviste de cinema. Satō s-a impus treptat ca unul dintre principalii critici ai generației sale. Într-o carieră întinsă pe parcursul a 70 de ani a publicat peste 100 de cărți, fiind deosebit de prolific.[5] Subiectul principal al cărților sale este cinematografia japoneză, fiind urmărite diverse aspecte ale ei și analizate creațiile a multor cineaști japonezei precum Akira Kurosawa, Yasujirō Ozu și Kenji Mizoguchi.[5] A mai scris cărți despre filmele americane și despre cinematografia asiatică recentă, dar și despre alte forme artistice, cum ar fi manga sau teatrul.[5]

Abordarea sa se caracterizează prin erudiție istorică și, de asemenea, prin abilitatea de a-l face pe cititor să înțeleagă problemele estetice ale filmelor. Explicarea filmelor japoneze prin plasarea lor în contextul societății japoneze contemporane i-au consolidat reputația de critic japonez de film de prim rang.[5] Mai multe cărți ale lui Satō au fost traduse în limba engleză, iar recenziile sale erau citite de cinefilii americani și i-au adus autorului numeroase premii, inclusiv premiul Japan Foundation pentru contribuțiile sale la schimburile culturale americano-japoneze (2010).[5]

În anul 1996 a devenit director al Școlii Japoneze de Cinematografie (Nihon eiga gakkō), o școală particulară de film din Kawasaki (prefectura Kanagawa), fondată de regizorul Shōhei Imamura, care în 2011 s-a transformat în Institutul Japonez de Film (Nihon eiga daigaku).[5] În timpul conducerii sale, această școală s-a impus ca unul dintre cele mai importante centre de formare a specialiștilor din domeniul cinematografiei, estimându-se în 2011 că până la 20% dintre specialiștii care activau în industria cinematografică japoneză erau absolvenți ai școlii.[5]

Capodopera sa este Istoria cinematografiei japoneze în patru volume (publicată în Japonia în 1995), care constituie prima panoramă majoră a acestei cinematografii, atât în plan artistic, cât și în plan istoric și sociologic. Potrivit criticului francez Jean-Loup Passek. Tadao Satō este „istoricul cel mai potrivit pentru a prezenta evoluția cinematografiei din țara sa și mai ales pentru toate aspectele privitoare la perioadele cel mai greu identificabile (începuturile cinematografiei, cinematografia mută, înființarea marilor companii de producție etc.).[6] Un alt specialist, niponologul Donald Richie, critic de film de lungă durată al ziarului The Japan Times, a scris în prefața cărții Currents in Japanese Cinema (1982) că Tadao Satō este „cel mai rafinat critic de film din Japonia”.[5]

Este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai influenți autori în domeniul cinematografiei japoneze, deși o mică parte din opera sa a fost tradusă și publicată în străinătate.[7] Cărțile lui Satō au fost citate în mod frecvent ca sursă primară de informare în cărțile altor istorici ai cinematografiei japoneze precum Donald Richie[8] și Joan Mellen.[9]

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • 日本の映画 (Filmul japonez), San.ichi shinsho, 1956
  • 斬られ方の美学 (Estetica montajului), Chikuma shobō, 1962
  • テレビの思想 (Ideile televiziunii), San.ichi shobō, 1966
  • 現代日本映画 (Filmul japonez contemporan), Hyōronsha, 1969
  • 黒澤明の世界 (Lumea lui Akira Kurosawa), San.ichi shobō, 1969
  • 日本映画思想史 (Istoria ideilor cinematografice japoneze), San.ichi shobō, 1970
  • 小津安二郎の芸術 (Arta lui Yasujirô Ozu), Asahi shuppansha, 1971
  • 日本の漫画 (Manga japoneză), Hyōronsha, 1973
  • 日本映画史 (Istoria cinematografiei japoneze), Iwanami Shoten, 1995 (3 volume și un volum anexă)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Tadao Satō”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c Asahi Shimbun 
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ ***, Japan Almanac, Mainichi Newspapers, 1975, p. 366.
  5. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p Edan Corkill (), „Tadao Sato: 'Japan's single finest film critic'”, The Japan Times, accesat în  
  6. ^ Le Cinéma japonais, présentation du programme de la grande manifestation cinématographique (200 films) des origines à nos jours, dans le cadre de l'année du Japon en France, Centre Pompidou (19 mars - 29 septembre 1997), p. 4.
  7. ^ Sato, Tadao (trad. Gregory Barret). Currents In Japanese Cinema, Tokyo: Kodansha. 1982. ISBN: 0-87011-815-3.
  8. ^ Donald Richie (). A Hundred Years Of Japanese Cinema. Tokio: Kodansha. pp. 27, 29, 72, 80–81, 125. ISBN 4-7700-2995-0. 
  9. ^ Joan Mellen (). The Waves At Genji's Door. New York: Pantheon. pp. 304. ISBN 0-394-49799-6. .
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tadao_Satō&oldid=15607019