Independență

Independența unei țări, organizații politice sau a unui guvern este capacitatea acestuia să-și manifeste suveranitatea politică, în contrast cu situația în care autoritatea sa este redusă de puterea suzerană sau colonială.

Independența este în principal de natură politică. Independența se manifestă și din punct de vedere:

energetic, care este determinat de siguranța aprovizionării cu energie ( țiței, gaze naturale, uraniu, etc.)
–alimentar;
–monetar;
–economic.

Cucerirea independenței[modificare | modificare sursă]

Câștigarea indepndenței persupune uneori evenimente violente (război civil sau secesiune), iar alteori printr-un proces complicat de negocieri politice. Independența este o fază importantă pentru o națiune. Data obținerii independenței naționale este de cele mai multe ori prilej pentru sărbători anuale, de multe ori ziua aceasta este proclamata sărbătoare națională.

Noțiunea de „independență” este un termen care trebuie folosit cu precauție în anumite cazuri, în special în cazul celor mai vechi națiuni, care s-au format progresiv, prin dezvoltări și achiziții teritoriale succesive. Noțiunea de „independență” a apărut relativ târziu în istoria politică, practic în același timp cu acela de „națiune”. Este ambiguu să vorbim de „independență” în următoarele cazuri:

  • Franța este cunoscută ca atare încă de la origini și este considerată ca fiind rezultatul unui proces de extindere a puterii familiei Capețienilor asupra unui teritoriu mai întins decât ceea ce se numea la origini „Franța”;
  • Spania, despre a cărei independență e greu să se vorbească, datorită faptului că națiunea spaniolă unită este rezultatul unui proces de unificare a statelor spaniole, începând cu unirea Castiliei și Aragonului, proces care a început în 1469.

În zilele noastre, independența este de cele mai multe ori punctul culminant al mișcări politice a întregii națiuni, deseori de natură naționalistă, care duce la secesiune teritorială dintr-un stat originar.

Vedere istorică[modificare | modificare sursă]

Din punct de vedere istoric, au existat trei perioade importante de declarare a independenței:

Сontinente[modificare | modificare sursă]

Continent No. Ultima țară pentru a obține independența

     Africa

54  South Sudan (2011)

     America

35  Saint Kitts and Nevis (1983)[a]

     Asia

44[b]  East Timor (2002)

     Europe

50[b]  Montenegro (2006)
 Kosovo (2008)[c][2]

     Oceania

14  Palau (1994)[d]

     Antarctica

8 de facto condominium internațional

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ David Armitage, The Declaration of Independence in World Context, Organization of American Historians, Magazine of History, Volume 18, Issue 3, Pp. 61–66 (2004)
  2. ^ „Kosovo” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .