FC Șahtar Donețk

FC Șahtar Donețk
Informații generale
Nume completFotbal Club Șahtar Donețk
Poreclă'Hirniki („Minerii”), Krotî („Cârtițele”)
Data fondării1936
Culori 
StadionDonbass Arena (în prezent joacă pe Stadionul Olimpic din Kiev din motive de siguranță)
(51.504 de locuri)
CampionatPremier Liga  Modificați la Wikidata
ProprietarRinat Ahmetov  Modificați la Wikidata
PreședinteSerhii Palkin
AntrenorMarino Pusic[*]  Modificați la Wikidata
Prezență online
site web oficial
pagină Facebook
cont Twitter
canal YouTube
Echipament
Acasă
Deplasare
Alternativ

FC Șahtar Donețk (în ucraineană Шахтар Донецьк, în rusă Шахтёр Донецк, Șahtior Donețk) este un club ucrainean de fotbal din orașul Donețk al cărui stadion este Donbass Arena, cu o capacitate de 51 504 locuri. Formația, înființată în 1936, este una din cele trei campioane din istoria Ucrainei, celelalte fiind Dinamo Kiev și Tavria Simferopol. Deși nu a reușit niciodată să devină campioană a Uniunii Sovietice, Șahtar a devenit de două ori vicecampioană și a câștigat patru cupe ale URSS.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Fotbalul a fost popularizat în regiunea Donbass mai ales de către minerii veniți din Marea Britanie (în special cei galezi). Clubul din Donețk a fost fondat în luna mai a anului 1936, primind numele Stahanoveț (după un celebru miner al vremii, Alexei Stahanov). La fel ca un alt club din Ucraina, Dinamo Kiev, primul meci oficial disputat de către Șahtior Donețk a avut loc împotriva formației Dinamo Odessa, Șahtior pierzând meciul cu 2-3.

Șahtior în 1937

La data de 24 mai 1936, a avut loc debutul formației în campionatul URSS, într-un meci pierdut la Kazan, împotriva formației locale Dinamo. Prima clasare mai bună a celor de la Șahtior a venit abia după cel de-al Doilea Război Mondial, mai exact în anul 1951, când „minerii” au ocupat locul 3 în campionatul URSS.

La începutul anilor '60, Șahtior a ajuns de trei ori consecutiv în finala Cupei URSS. Primele două finale le-a și câștigat, mai întâi în fața celor de la Torpedo Moscova, scor 3-1 (1961), apoi într-o finală cu Znamya Truda Orekhovo-Zuyevo (2-0, 1962). Pe cea de-a treia a pierdut-o însă, în anul 1963, împotriva specialistei Cupei URSS, Spartak Moscova.

Deși Cupa Cupelor fusese deja înființată, formațiile din Uniunea Sovietică nu au participat la primele ediții, așa că Șahtior Donețk a trebuit să aștepte prima participare abia după ocuparea locului secund în campionatul URSS, fapt petrecut în 1975. Astfel, Șahtiorul a luat startul în ediția 1976-1977 a Cupei UEFA. În primul tur, Șahtior a trecut de formația est-germană Dinamo Berlin, după 3-0 în turul disputat la Donețk și 1-1 în Germania. Apoi, după o dublă victorie împotriva celor de la Honved Budapesta (3-0, 3-2), a ajuns în turul trei, acolo unde a dat peste Juventus Torino, viitoarea câștigătoare a competiției, care, după ce a învins în Italia cu 3-0, și-a permis să piardă meciul retur, disputat la Donețk, la diferență de un gol.

La fel ca la începutul anilor '60, începutul anilor '80 a mai adus două cupe ale URSS în vistieria celor de la Șahtior Donețk. În 1983, Șahtior a câștigat Supercupa URSS, disputată împotriva campioanei FC Dnipro Dnipropetrovsk. Avea să fie ultimul trofeu câștigat de Șahtior în timpul comunismului, "minerii" disputând încă două finale ale Cupei URSS, ambele pierdute.

Stemă veche (1997-2007)

În 1992, Șahtior a fost una din formațiile care au luat startul în prima ediție a Campionatului Ucrainei. Este una din formațiile care a participat la toate edițiile acestei competiții, alături de alte trei echipe, Dinamo Kiev, Tavria Simferopol și Dnipro Dnipropetrovsk.

După ce a fost de nu mai puțin de șase ori vice-campioană a Ucrainei, Șahtior Donețk a devenit campioană la finalul sezonului 2001-2002, când antrenorul Valeri Iaremcenko și-a condus echipa la cucerirea titlului în detrimentul celor de la Dinamo Kiev.

Era Lucescu[modificare | modificare sursă]

În 2004, la Donețk a fost numit ca antrenor românul Mircea Lucescu, sub tutela căruia Șahtiorul a mai câștigat opt titluri de campioană a Ucrainei. Tot în „era Lucescu”, Șahtior a devenit o echipă importantă și în Europa, participând aproape an de an în grupele UEFA Champions League.

În anul 2009, Șahtior Donețk, condusă de pe banca tehnică de același Mircea Lucescu, nu a reușit să îi pună probleme lui Dinamo Kiev în campionat, însă a reușit un parcurs bun în cupele europene. Mai întâi, Șahtior a participat în preliminariile UEFA Champions League, trecând în turul preliminar de Dinamo Zagreb, cu scorul general de 5-1 (2-0, 3-1). Șahtiorul a început cu o victorie în grupele UEFA Champions League, cea din deplasare, scor 2-1, cu formația FC Basel. A urmat partida cu FC Barcelona, cea care avea să ajungă în finala acelui sezon: după ce ucrainenii au condus încă din minutul 45, prin Ilsinho, argentinianul Lionel Messi a marcat două goluri în ultimele cinci minute ale partidei (89', 94') și a adus victoria formației catalane. Au urmat înfrângerile cu Sporting Lisabona, 0-1 pe teren propriu și înfrângere identică pe Estadio Jose Alvalade din Lisabona. Șansele de calificare în primăvara UEFA Champions League erau compromise, dar Șahtior a reușit două victorii în ultimele două partide, 5-0 cu FC Basel și 3-2 pe Camp Nou, împotriva Barcelonei. Locul trei ocupat la final le-a asigurat elevilor lui Lucescu participarea în Cupa UEFA. În șaisprezecimi, au întâlnit formația engleză Tottenham Hotspur, pe care au învins-o cu scorul general de 3-1 (2-0 la Donețk, goluri Evhen Seleznyov și Jadson, și 1-1 în deplasare, gol Fernandinho). Șahtior a întâlnit apoi, în optimi, echipa rusească ȚSKA Moscova, fostă câștigătoare a Cupei UEFA și care îl avea în teren pe golgheterul competiției, Vágner Love. După o înfrângere la Moscova, 0-1 (printr-un penalty acordat după un fault al lui Răzvan Raț), Șahtior a învins cu 2-0 în retur, scorul suficient pentru a accede în sferturi.

După o dublă victorie împotriva francezilor de la Olympique Marseille în sferturi (2-0 la Donețk și 2-1 pe Stade Velodrome), Șahtior a ajuns în semifinale, unde avea să se consființească al doilea duel între două echipe ucrainene din acea ediție, adversara Șahtiorului fiind Dinamo Kiev (prima întâlnire între două echipe din Ucraina fusese Metallist Harkiv - Dinamo Kiev, în sferturi). După 1-1 în tur, în meciul de la Donețk scorul era identic după 89 de minute, și se părea că vor avea loc prelungiri. Însă brazilianul Ilsinho nu a fost de acord și a marcat în chiar ultimul minut regulamentar de joc, aducând calificarea în prima finală europeană pentru formația din Donețk.

Finala a avut loc la data de 20 mai 2009, pe Stadionul Șükrü Saracoğlu din Istanbul. Adversara lui Șahtior era Werder Bremen, formație care, de asemenea, sacrificase campionatul intern pentru o participare memorabilă în Cupa UEFA. Meciul a început mai bine pentru ucraineni, iar Luiz Adriano a deschis scorul după ce, în urmă cu câteva minute, ratase singur cu Tim Wiese. După doar zece minute, fundașul central de la Werder, Naldo, a executat puternic o lovitură liberă, portarul Andrei Piatov a încercat să prindă mingea, însă a scăpat-o în poartă. Scorul era 1-1, scor cu care s-a intrat în prelungiri. În minutul 97, Darijo Srna a centrat de pe dreapta, mingea a fost reluată destul de slab de Jadson, însă Wiese nu a reușit să respingă, acest gol aducând primul trofeu european în palmaresul clubului ucrainean.

Stadion[modificare | modificare sursă]

Clubul a jucat anterior meciurile de acasă în Donetsk pe nou-construita Donbass Arena, dar din cauza războiul ruso-ucrainean din 2014, echipa a fost forțată să se mute 1.000 km spre vest, în Arena Lviv între timp[1]. După pauza de iarnă din sezonul 2016-17, clubul s-a mutat apoi din nou pe Stadionul Metalist din Kharkiv (250 km (160 mi) la nord-vest de Donetsk) la începutul anului 2017[2]. în mai-iulie 2020 Shakhtar a jucat meciuri acasă la Stadionul Olimpic din Kiev[3].

Rivalități[modificare | modificare sursă]

Odată cu dezmembrarea URSS, Șahtior Donețk a devenit marea rivală a celor de la Dinamo Kiev. Această rivalitate, mai puțin intensă în anii '90, când Șahtior Donețk conta mai mult în Cupa Ucrainei, campioana indiscutabilă fiind Dinamo Kiev, a explodat odată cu titlul câștigat de Șahtior în anul 2002.

O altă rivală a celor de la Șahtior este Metalurg Donețk, formație care, deși înființată recent comparativ cu alte echipe, mai exact în 1996, rămâne singura formație locală care joacă și ea la cel mai înalt nivel. Chiar dacă nu există o foarte mare rivalitate, meciul între cele două echipe ale orașului Donețk a fost deja botezat "Derby-ul Donbass-ului".

Palmares[modificare | modificare sursă]

Locul 1

2002, 2005, 2006, 2008, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014, 2017, 2018, 2020

1961, 1962, 1980, 1983

1983

1995, 1997, 2001, 2002, 2004, 2008, 2011, 2012, 2013, 2016, 2017, 2018, 2019

2005, 2008, 2010, 2012, 2013, 2014, 2015, 2017, 2021

Locul al 2-lea

1994, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001, 2003, 2004, 2007, 2015, 2016, 2021

1975, 1979

1963, 1978, 1985, 1986

2003, 2005, 2007, 2009, 2011, 2014,

1980, 1985

2004, 2006, 2007, 2014, 2016, 2018, 2019, 2020

Europa[modificare | modificare sursă]

Lotul actual[modificare | modificare sursă]

La 10 septembrie 2022.[4][5]
Nr. Poziție Jucător
1 Ucraina P Oleksiy Shevchenko
2 Burkina Faso A Lassina Traoré
4 Ucraina F Serhiy Kryvtsov
5 Ucraina F Valeriy Bondar
6 Ucraina M Taras Stepanenko
7 Ucraina M Andriy Totovytskyi
8 Ucraina M Heorhiy Sudakov
9 Ucraina M Marian Shved
10 Ucraina M Mykhaylo Mudryk
11 Ucraina M Oleksandr Zubkov
12 Ucraina P Tymur Puzankov
14 Ucraina A Danylo Sikan
15 Ucraina F Bohdan Mykhaylichenko
16 Ucraina M Dmytro Kryskiv
Nr. Poziție Jucător
17 Croația M Neven Đurasek
19 Ucraina A Andriy Kulakov
20 Ucraina M Dmytro Topalov
21 Ucraina M Artem Bondarenko
22 Ucraina F Mykola Matviyenko
23 Brazilia F Lucas Taylor (împrumutat de la PAOK)
26 Ucraina F Yukhym Konoplya
27 Ucraina M Oleh Ocheretko
28 Ucraina F Marian Faryna
30 Ucraina P Andriy Pyatov (căpitan)
32 Ucraina F Eduard Kozik
34 Ucraina M Ivan Petryak
81 Ucraina P Anatoliy Trubin
99 Ucraina F Viktor Korniyenko

Jucători notabili[modificare | modificare sursă]

Ucraina, URSS și țări din fostul URSS
 
Europa
 
America de Sud și de Nord
Africa
 

Antrenori[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Shakhtar move base and home games”, BBC Sport (în engleză), accesat în  
  2. ^ Associated (). „Shakhtar Donetsk on the move again as exiled club picks new home”. Mail Online. Accesat în . 
  3. ^ User, Super. „NSC Olimpiyskiy” (în engleză). Football Stadiums. Accesat în . 
  4. ^ Shakhtar Squad | First Team | FC Shakhtar Donetsk official website
  5. ^ [https://web.archive.org/web/20160325011848/http://fpl.ua/eng/clubs/244/ Arhivat în , la Wayback Machine. []

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de FC Șahtar Donețk la Wikimedia Commons