Sezonul de Formula 1 din 1990

Campionatul Mondial de Formula 1 Sezonul 1990
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	11 martie - 4 noiembrie
Nr. curse	16
Nr. piloți	40
Nr. echipe	19
Campionul la Piloți
Ayrton Senna (Al 2-lea titlu)
Campionul la Constructori
McLaren-Honda (Al 6-lea titlu)

Campionatul Mondial de Formula 1 din 1990 a fost cel de-al 44-lea sezon al curselor auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism, ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. A inclus cea de-a 41-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 33-a ediție a Campionatului Mondial al Constructorilor. Sezonul a fost disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Statele Unite ale Americii pe 11 martie și terminându-se în Australia pe 4 noiembrie. Ayrton Senna a câștigat în circumstanțe controversate campionatul la piloți pentru a doua oară în carieră, iar McLaren-Honda a câștigat al treilea campionat consecutiv al constructorilor.

Campionatul a prezentat din nou o bătălie dramatică între Senna și fostul său coechipier, Alain Prost, care făcuse trecerea la Ferrari. Prost a montat prima provocare la titlu a Ferrari de câțiva ani și a condus Campionatul după trei victorii consecutive la mijlocul sezonului. Senna s-a luptat puternic și a intrat în penultima rundă de pe circuitul Suzuka în Japonia cu un avans de nouă puncte față de Prost. Acolo, Senna a luat pole position, doar pentru ca Prost să-l bată de pe linia de start; pilotul brazilian a intrat apoi în francez la primul viraj, scotându-i pe amândoi din cursă și stabilind astfel campionatul în favoarea lui Senna. Acesta a fost al doilea an consecutiv în care cei doi piloți s-au ciocnit la Suzuka. Senna a recunoscut în anul următor că coliziunea a fost deliberată, deoarece era furios că Prost a reușit să înceapă de pe partea curată a grilei și a decis că nu îi va permite francezului să „facă virajul” dacă va pierde startul.^[1]

Acesta a fost ultimul sezon când a fost folosit sistemul de punctaj unde doar un anumit număr de cele mai bune rezultate contribuiau la clasamentul campionatului la piloți.

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1990 al campionatului.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
						Nr.	Numele pilotului	Etape
	Scuderia Ferrari	Ferrari	Ferrari 036 3.5 V12 Ferrari 037 3.5 V12	641	G	1	Alain Prost	Toate
						2	Nigel Mansell	Toate
	Tyrrell Racing Organisation	Tyrrell	Ford Cosworth DFR 3.5 V8	018 019	P	3	Satoru Nakajima	Toate
						4	Jean Alesi	Toate
	Canon Williams Team	Williams	Renault RS2 3.5 V10	FW13B	G	5	Thierry Boutsen	Toate
						6	Riccardo Patrese	Toate
	Motor Racing Developments	Brabham	Judd EV 3.5 V8	BT58 BT59	P	7	Gregor Foitek	1–2
						David Brabham	3–16
						8	Stefano Modena	Toate
	Footwork Arrows Racing	Arrows	Ford Cosworth DFR 3.5 V8	A11 A11B	G	9	Michele Alboreto	Toate
						10	Bernd Schneider	1, 14
						Alex Caffi	2–13, 15–16
	Camel Team Lotus	Lotus	Lamborghini 3512 3.5 V12	102	G	11	Derek Warwick	Toate
						12	Martin Donnelly	1–14
						Johnny Herbert	15–16
	Osella Squadra Corse	Osella	Ford Cosworth DFR 3.5 V8	FA1M FA1ME	P	14	Olivier Grouillard	Toate
	Leyton House Racing	Leyton House	Judd EV 3.5 V8	CG901	G	15	Maurício Gugelmin	Toate
						16	Ivan Capelli	Toate
	Automobiles Gonfaronnaises Sportives	AGS	Ford Cosworth DFR 3.5 V8	JH24 JH25	G	17	Gabriele Tarquini	Toate
						18	Yannick Dalmas	Toate
	Benetton Formula Ltd	Benetton	Ford HBA4 3.5 V8	B189B B190	G	19	Alessandro Nannini	1–14
						Roberto Moreno	15–16
						20	Nelson Piquet	Toate
	BMS Scuderia Italia	Dallara[a]	Ford Cosworth DFR 3.5 V8	F190	P	21	Gianni Morbidelli	1–2
							Emanuele Pirro	3–16
						22	Andrea de Cesaris	Toate
	SCM Minardi Team	Minardi	Ford Cosworth DFR 3.5 V8	M189 M190	P	23	Pierluigi Martini	Toate
						24	Paolo Barilla	1–14
						Gianni Morbidelli	15–16
	Equipe Ligier Gitanes	Ligier	Ford Cosworth DFR 3.5 V8	JS33B	G	25	Nicola Larini	Toate
						26	Philippe Alliot	Toate
	Honda Marlboro McLaren	McLaren	Honda RA109E 3.5 V10	MP4/5B	G	27	Ayrton Senna	Toate
						28	Gerhard Berger	Toate
	ESPO Larrousse F1	Lola[a]	Lamborghini 3512 3.5 V12	LC89B LC90	G	29	Éric Bernard	Toate
						30	Aguri Suzuki	Toate
	Subaru Coloni Racing Coloni Racing	Coloni[b]	Subaru 1235 3.5 F12	C3B C3C	G	31	Bertrand Gachot	Toate
			Ford Cosworth DFR 3.5 V8
	EuroBrun Racing	EuroBrun	Judd CV 3.5 V8	ER189B	P	33	Roberto Moreno	1–14
						34	Claudio Langes	1–14
	Monteverdi Onyx Formula One	Onyx	Ford Cosworth DFR 3.5 V8	ORE-1 ORE-1B	G	35	Stefan Johansson	1–2
						Gregor Foitek	3–10
						36	JJ Lehto	1–10
	Life Racing Engines	Life[c]	Life F35 3.5 W12	L190	G	39	Gary Brabham	1–2
						Bruno Giacomelli	3–14
			Judd CV 3.5 V8

Calendar[modificare | modificare sursă]

Următoarele șaisprezece Mari Premii au avut loc în 1990.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Statelor Unite 9-11 martie	Marele Premiu al Braziliei 23-25 martie	Marele Premiu al statului San Marino 11-13 mai	Marele Premiu al Principatului Monaco 24, 26-27 mai
Phoenix (S)	Interlagos (P)	Imola (P)	Monaco (S)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Canadei 8-10 iunie	Marele Premiu al Mexicului 22-24 iunie	Marele Premiu al Franței 6-8 iulie	Marele Premiu al Marii Britanii 13-15 iulie
Gilles Villeneuve (S)	Hermanos Rodríguez (P)	Paul Ricard (P)	Silverstone (P)
9.	10.	11.	12.
Marele Premiu al Germaniei 27-29 iulie	Marele Premiu al Ungariei 10-12 august	Marele Premiu al Belgiei 24-26 august	Marele Premiu al Italiei 7-9 septembrie
Hockenheimring (P)	Hungaroring (P)	Spa-Francorchamps (P)	Monza (P)
13.	14.	15.	16.
Marele Premiu al Portugaliei 21-23 septembrie	Marele Premiu al Spaniei 28-30 septembrie	Marele Premiu al Japoniei 19-21 octombrie	Marele Premiu al Australiei 2-4 noiembrie
Estoril (P)	Jerez (P)	Suzuka (P)	Adelaide (S)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Raport	Lider
							Pilot	Dif.
1	MP al Statelor Unite	Gerhard Berger	Gerhard Berger	Ayrton Senna	McLaren-Honda	Raport	SEN	3
2	MP al Braziliei	Ayrton Senna	Gerhard Berger	Alain Prost	Ferrari	Raport		4
3	MP al statului San Marino	Ayrton Senna	Alessandro Nannini	Riccardo Patrese	Williams-Renault	Raport		1
4	MP al Principatului Monaco	Ayrton Senna	Ayrton Senna	Ayrton Senna	McLaren-Honda	Raport		6
5	MP al Canadei	Ayrton Senna	Gerhard Berger	Ayrton Senna	McLaren-Honda	Raport		12
6	MP al Mexicului	Gerhard Berger	Alain Prost	Alain Prost	Ferrari	Raport		8
7	MP al Franței	Nigel Mansell	Nigel Mansell	Alain Prost	Ferrari	Raport		3
8	MP al Marii Britanii	Nigel Mansell	Nigel Mansell	Alain Prost	Ferrari	Raport	PRO	2
9	MP al Germaniei	Ayrton Senna	Thierry Boutsen	Ayrton Senna	McLaren-Honda	Raport	SEN	4
10	MP al Ungariei	Thierry Boutsen	Riccardo Patrese	Thierry Boutsen	Williams-Renault	Raport		10
11	MP al Belgiei	Ayrton Senna	Alain Prost	Ayrton Senna	McLaren-Honda	Raport		13
12	MP al Italiei	Ayrton Senna	Ayrton Senna	Ayrton Senna	McLaren-Honda	Raport		16
13	MP al Portugaliei	Nigel Mansell	Riccardo Patrese	Nigel Mansell	Ferrari	Raport		18
14	MP al Spaniei	Ayrton Senna	Riccardo Patrese	Alain Prost	Ferrari	Raport		9
15	MP al Japoniei	Ayrton Senna	Riccardo Patrese	Nelson Piquet	Benetton-Ford	Raport		9
16	MP al Australiei	Ayrton Senna	Nigel Mansell	Nelson Piquet	Benetton-Ford	Raport		7

Sistemul de punctaj[modificare | modificare sursă]

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.^[1] Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, s-a folosit un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.^[2] Pentru campionatul la piloți, doar cele unsprezece cele mai bune rezultate au contribuit la Campionatul Mondial.

Note

• ^1 - În cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.
• ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți au realizat același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, s-a folosit următorul cel mai bun rezultat.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Poz.	Pilot	USA	BRA	SMR	MON	CAN	MEX	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	POR	ESP	JPN	AUS	Puncte[d]
1	Ayrton Senna	1	3P	AbP	1P R	1P	20*	3	3	1P	2	1P	1P R	2	AbP	AbP[e]	AbP	78
2	Alain Prost	Ab	1	4	Ab	(5)	1R	1	1	4	Ab	2R	2	3	1	Ab	3	71 (73)
3	Nelson Piquet	4	(6)	5	DSC	2	6	4	5	Ab	3	5	7	5	Ab	1	1	43 (44)
4	Gerhard Berger	AbP R	2R	2	3	4R	3P	5	14*	3	16*	3	3	4	Ab	Ab	4	43
5	Nigel Mansell	Ab	4	Ab	Ab	3	2	18*P R	AbP R	Ab	17*	Ab	4	1P	2	Ab	2R	37
6	Thierry Boutsen	3	5	Ab	4	Ab	5	Ab	2	6R	1P	Ab	Ab	Ab	4	5	5	34
7	Riccardo Patrese	9	13*	1	Ab	Ab	9	6	Ab	5	4R	Ab	5	7R	5R	4R	6	23
8	Alessandro Nannini	11	10*	3R	Ab	Ab	4	16*	Ab	2	Ab	4	8	6	3			21
9	Jean Alesi	2	7	6	2	Ab	7	Ab	8	11*	Ab	8	Ab	8	Ab	NS	8	13
10[f]	Ivan Capelli	Ab	NSC	Ab	Ab	10	NSC	2	Ab	7	Ab	7	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	6
=[f]	Roberto Moreno	13	NSPC	Ab	NSC	NSC	EX	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	2	7	6
12	Aguri Suzuki	Ab	Ab	Ab	Ab	12	Ab	7	6	Ab	Ab	Ab	Ab	14*	6	3	Ab	6
13	Éric Bernard	8	Ab	13*	6	9	Ab	8	4	Ab	6	9	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	5
14	Derek Warwick	Ab	Ab	7	Ab	6	10	11	Ab	8	5	11	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	3
15	Satoru Nakajima	6	8	Ab	Ab	11	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	6	NS	Ab	6	Ab	3
16[g]	Alex Caffi		Ab	NSC	5	8	NSC	Ab	7	9	9	10	9	13*		9	NSC	2
=[g]	Stefano Modena	5	Ab	Ab	Ab	7	11	13	9	Ab	Ab	17*	Ab	Ab	Ab	Ab	12	2
18	Maurício Gugelmin	14	NSC	Ab	NSC	NSC	NSC	Ab	NS	Ab	8	6	Ab	12	8	Ab	Ab	1
—	Nicola Larini	Ab	11	10	Ab	Ab	16	14	10	10	11	14	11	10	7	7	10	0
—	Martin Donnelly	NS	Ab	8	Ab	Ab	8	12	Ab	Ab	7	12	Ab	Ab	NS			0
—	Pierluigi Martini	7	9	NS	Ab	Ab	12	Ab	Ab	Ab	Ab	15	Ab	11	Ab	8	9	0
—	Gregor Foitek	Ab	Ab	Ab	7*	Ab	15	NSC	NSC	Ab	NSC							0
—	Philippe Alliot	EX	12	9	Ab	Ab	18	9	13	DSC	14	NSC	13	Ab	Ab	10	11	0
—	Michele Alboreto	10	Ab	NSC	NSC	Ab	17	10	Ab	Ab	12	13	12*	9	10	Ab	NSC	0
—	Yannick Dalmas	NSPC	Ab	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	17	NSPC	NSC	NSC	NSC	NC	Ab	9	NSC	NSC	0
—	Emanuele Pirro			Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	11	Ab	10	Ab	Ab	15	Ab	Ab	Ab	0
—	Andrea de Cesaris	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	13	DSC	Ab	NSC	Ab	Ab	10	Ab	Ab	Ab	Ab	0
—	Paolo Barilla	Ab	Ab	11	Ab	NSC	14	NSC	12	NSC	15	Ab	NSC	NSC	NSC			0
—	JJ Lehto	NSC	NSC	12	Ab	Ab	Ab	NSC	NSC	NC	NSC							0
—	Bernd Schneider	12													NSC			0
—	Olivier Grouillard	Ab	Ab	Ab	NSC	13	19	NSPC	NSC	NSC	NSPC	16	Ab	NSC	Ab	NSC	13	0
—	Gabriele Tarquini	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSC	Ab	NSPC	13	NSC	NSC	NSC	Ab	NSC	Ab	0
—	Gianni Morbidelli	NSC	14													Ab	Ab	0
—	David Brabham			NSC	Ab	NSC	Ab	15	NSC	Ab	NSC	Ab	NSC	Ab	NSC	Ab	Ab	0
—	Johnny Herbert															Ab	Ab	0
—	Bertrand Gachot	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	0
—	Stefan Johansson	NSC	NSC															0
—	Claudio Langes	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC			0
—	Bruno Giacomelli			NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC			0
—	Gary Brabham	NSPC	NSPC															0
Poz.	Pilot	USA	BRA	SMR	MON	CAN	MEX	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	POR	ESP	JPN	AUS	Puncte

Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor[modificare | modificare sursă]

Poz.	Constructor	USA	BRA	SMR	MON	CAN	MEX	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	POR	ESP	JPN	AUS	Puncte
1	McLaren-Honda	1	2R	2	1P R	1P	3P	3	3	1P	2	1P	1P R	2	AbP	AbP[h]	4	121
		AbP R	3P	AbP	3	4R	20*	5	14*	3	16*	3	3	4	Ab	Ab	AbP
2	Ferrari	Ab	1	4	Ab	3	1R	1	1	4	17*	2R	2	1P	1	Ab	2R	110
		Ab	4	Ab	Ab	5	2	18*P R	AbP R	Ab	Ab	Ab	4	3	2	Ab	3
3	Benetton-Ford	6	4	3R	Ab	2	4	4	5	2	3	4	7	5	3	1	1	71
		11	10*	5	DSC	Ab	6	16*	Ab	Ab	Ab	5	8	6	Ab	2	7
4	Williams-Renault	3	5	1	4	Ab	5	6	2	5	1P	Ab	5	7R	4	4R	5	57
		9	13*	Ab	Ab	Ab	9	Ab	Ab	6R	4R	Ab	Ab	Ab	5R	5	6
5	Tyrrell-Ford	2	7	6	2	11	7	Ab	8	11*	Ab	8	6	8	Ab	6	Ab	16
		6	8	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	NS	Ab	NS	8
6	Lola-Lamborghini[i]	8	Ab	13*	6	9	Ab	7	4	Ab	6	9	Ab	14*	6	3	Ab	11
		Ab	Ab	Ab	Ab	12	Ab	8	6	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab
7	Leyton House-Judd	14	NSC	Ab	Ab	10	NSC	2	Ab	7	8	6	Ab	12	8	Ab	Ab	7
		Ab	NSC	Ab	NSC	NSC	NSC	Ab	NS	Ab	Ab	7	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab
8	Lotus-Lamborghini	Ab	Ab	7	Ab	6	8	11	Ab	8	5	11	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	3
		NS	Ab	8	Ab	Ab	10	12	Ab	Ab	7	12	Ab	Ab	NS	Ab	Ab
9	Brabham-Judd	5	Ab	Ab	Ab	7	11	13	9	Ab	Ab	17*	Ab	Ab	Ab	Ab	12	2
		Ab	Ab	NSC	Ab	NSC	Ab	15	NSC	Ab	NSC	Ab	NSC	Ab	NSC	Ab	Ab
=	Arrows-Ford	10	Ab	NSC	5	8	17	10	7	9	9	10	9	9	10	9	NSC	2
		12	Ab	NSC	NSC	Ab	NSC	Ab	Ab	Ab	12	13	12*	13*	NSC	Ab	NSC
—	Ligier-Ford	Ab	11	9	Ab	Ab	16	9	10	10	11	14	11	10	7	7	10	0
		EX	12	10	Ab	Ab	18	14	13	DSC	14	NSC	13	Ab	Ab	10	11
—	Minardi-Ford	7	9	11	Ab	Ab	12	Ab	12	Ab	15	15	Ab	11	Ab	8	9	0
		Ab	Ab	NS	Ab	NSC	14	NSC	Ab	NSC	Ab	Ab	NSC	NSC	NSC	Ab	Ab
—	Onyx-Ford	NSC	NSC	12	7*	Ab	15	NSC	NSC	NC	NSC							0
		NSC	NSC	Ab	Ab	Ab	Ab	NSC	NSC	Ab	NSC
—	AGS-Ford	NSPC	Ab	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	17	Ab	NSC	13	NSC	Ab	Ab	9	NSC	Ab	0
		NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSC	NSPC	NSPC	NSC	NSC	NSC	NSC	Ab	NSC	NSC
—	Dallara-Ford	Ab	14	Ab	Ab	Ab	13	Ab	11	Ab	10	Ab	10	15	Ab	Ab	Ab	0
		NSC	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	DSC	Ab	NSC	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab
—	Osella-Ford	Ab	Ab	Ab	NSC	13	19	NSPC	NSC	NSC	NSPC	16	Ab	NSC	Ab	NSC	13	0
—	EuroBrun-Judd	13	NSPC	Ab	NSC	NSC	EX	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC			0
		NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC
—	Coloni-Ford									NSPC	NSPC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	0
—	Life	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC					0
—	Coloni-Subaru	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC									0
—	Life-Judd													NSPC	NSPC			0
Poz.	Constructor	USA	BRA	SMR	MON	CAN	MEX	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	POR	ESP	JPN	AUS	Puncte

Note:

• Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Rezultatele evenimentului non-campionat[modificare | modificare sursă]

Sezonul 1990 a inclus, de asemenea, un singur eveniment care nu a fost luat în considerare pentru Campionatul Mondial, Formula 1 indoor trophy la Salonul Auto Bologna.

Numele cursei	Locație	Data	Pilotul câștigător	Constructor
Formula 1 Indoor Trophy	Salonul Auto Bologna	8–9 decembrie	Gianni Morbidelli	Minardi

Note[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]