Rezerva generală a aviației

Rezerva generală a aviației a fost prima unitate industrială de profil aeronautic din România. A fost înființată în timpul primului război mondial și a făcut parte din Direcția aeronautică a Marelui cartier general al armatei române. A funcționat între 27 septembrie 1916 și 1 iulie 1920, la Iași (cea mai mare parte a existenței ei) și București. În cadrul Rezervei generale a aviției s-au executat lucrări de întreținere, reparare și montare de avioane și motoare de avion.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Ca urmare a evenimentelor de pe frontul românesc al primului război mondial, la 27 septembrie 1916, au fost evacuate la Iași atelierele pentru reparații de avioane și motoare de la Cotroceni și Băneasa.[1] Astfel, a luat naștere Rezerva generală a aviației, cu baza materială formată atât din materialele evacuate de la Cotroceni și Băneasa, cât și cu scule și mașini-unelte rechiziționate.[2] În primăvara anului 1917, organizarea aviației militare românești includea și Rezerva generală a aviației, ca fiind subordonată Direcției aeronautice.[3] La conducerea Rezervei generale a aviație s-au aflat inginer Constantin Silișteanu și sublocotenent Petre Macavei.[4]

Activitatea desfășurată la Rezerva generală a aviației a cuprins întreținerea, repararea și revizuirea avioanelor de luptă și antrenament.[5] La sosirea misiunii militare franceze condusă de generalul Berthelot, s-a adăugat și activitatea de montare a avioanelor venite din Franța, astfel că la atelierele Rezervei generale a aviației s-au montat și reparat în total 242 de avioane și 545 de motoare de avion.[6]

Activitatea Rezervei generale a aviației s-a desfășurat la Iași până în luna noiembrie a anului 1919, când materialele și majoritatea personalului au fost transferate la București. Mai apoi, la 1 iulie 1920, denumirea fabricii bucureștene a fost schimbată în Arsenalul aeronautic.[7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Balotescu. „Cronologie”. Istoria.. pp. p. 585. 1916, 27 septembrie. Școlile de pilotaj din București sînt unificate și evacuate la Bîrlad, ulterior la Botoșani și Odessa, iar atelierele de reparații avioane și motoare de la Cotroceni și Băneasa, la Iași. 
  2. ^ Balotescu. „Aviația militară română în timpul primului război mondial”. Istoria.. pp. p. 104. Dotarea escadrilelor cu aparate noi s-a făcut pe măsura sosirii acestora și montării lor la Iași în atelierele Rezervei generale a aviaței, unitate nou înființată, cu materialele avacuate de la Cotroceni și Băneasa și completate cu scule și mașini-unelte rechiziționate. 
  3. ^ Balotescu. „Aviația militară română în timpul primului război mondial”. Istoria.. pp. p. 116. 
  4. ^ Balotescu. „Aviația militară română în timpul primului război mondial”. Istoria.. pp. p. 105. La dotarea unităților de aviație în iarna anului 1916 și primăvara anului 1917, o contribuție deosebită au adus atelierele Rezervei generale a aviației din Iași, conduse de ing. Constantin Silișteanu și sublocotenent Petre Macavei (fig. 84), ajutați de un grup de meseriași foarte bine pregătiți. 
  5. ^ Balotescu. „Proiectanți, constructori și industria aeronautică în perioada 1920–1944”. Istoria.. pp. p. 206. Încă din timpul războiului s-au montat, revizuit și reparat sute de avioane de luptă și antrenament în atelierele Rezervei generale a aviației de la Iași. 
  6. ^ Balotescu. „Aviația militară română în timpul primului război mondial”. Istoria.. pp. p. 125. Pentru asigurarea unităților de aviație cu avioanele necesare executării misiunilor, personalul atelierelor de la Iași denumire „Rezerva generală a aviației” a muncit neobosit pentru montarea la timp a aparatelor venite din Franța sau pentru repararea celor avariate pe timpul luptelor. În total au fost montate și reparate 242 avioane, 545 de motoare și s-au executat numeroase lucrări pentru nevoile frontului. 
  7. ^ Balotescu. „Proiectanți, constructori și industria aeronautică în perioada 1920–1944”. Istoria.. pp. p. 207. În primii ani postbelici a fost înființată la București o fabrică cu profil aeronautic, ca urmare a transferării materialelor și majorității personalului Rezervei generale a aeronauticii de la Iași, în noiembrie 1919. La data de 1 iulie 1920, fabrica primește denumirea de Arsenalul aeronautic. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Balotescu, Nicolae; et al. (). Istoria aviației române. București: Editura Științifică și Enciclopedică.