Percide

Percide

Biban galben
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
SupraregnEukaryota
RegnAnimalia
SubregnEumetazoa
ÎncrengăturăChordata
SubîncrengăturăVertebrata
InfraîncrengăturăGnathostomata
SupraclasăActinopterygii
ClasăActinopteri
SubclasăNeopterygii
InfraclasăTeleostei
SupracohortăClupeocephala
CohortăEuteleosteomorpha
SubcohortăNeoteleostei
InfracohortăEurypterygia
DiviziuneAcanthopterygii
SubdiviziunePercomorphaceae
SerieEupercaria
OrdinPerciformes
SubordinPercoidei
SecțiuneCtenosquamata
SubsecțiuneAcanthomorphata
SuprafamiliePercoidea
Familie
Percidae[1][2][3]
Cuvier, 1816
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Percidele (Percidae) sunt o familie de pești teleosteeni răpitori, frumoși, sprinteni și buni înotători, răspândiți în apele dulci și salmastre ale emisferei nordice.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Corpul comprimat lateral și înalt, cu un contur oval și alungit, fusiform este acoperit cu solzi ctenoizi, care se întind, rareori, și pe înotătoare. De obicei au două înotătoare dorsale. Înotătoarea dorsală constă din două regiuni: una țepoasă și alta formată din raze moi. Înotătoarea anală cu 1-2 spini. Înotătoarele ventrale cu poziție toracică au câte 1-2 spini și câte 5 raze articulate ramificate. Înotătoarea caudală excavată. Operculele au pe marginea lor posterioară dinți sau spini. Orificiul opercular este mare. Au 4 branhii și 6-8 raze branhiostegale. Linia laterală, de cele mai multe ori, prezentă și bine dezvoltată, se continuă până pe coadă. Mustățile lipsesc. Fălcile, vomerul și palatinele sunt prevăzute cu dinți, uneori foarte puternici; unii dintre dinți au aspectul de canini. Oasele faringiene sunt separate. Au 30-48 vertebre. Stomacul are un cec, iar intestinul 3-6 apendice pilorice.

Se hrănesc mai ales cu pești, dar și cu viermi și cu artropode. Au o importanță economică mare. Carnea lor este gustoasă și multe specii sunt pescuite în cantități enorme, dar sunt greu de crescut.

Specii din România[modificare | modificare sursă]

În apele României trăiesc 10 specii:[4]

  1. Perca fluviatilis (Linnaeus, 1758) (subspecia Perca fluviatilis fluviatilis) = biban
  2. Gymnocephalus cernua (Linnaeus, 1758), sin. Gymnocephalus cernuus, Acerina cernua = ghiborț
  3. Gymnocephalus baloni (Holčík & Hensel, 1974) = ghiborț de râu[5]
  4. Gymnocephalus schraetser (Linnaeus, 1758), sin. Acerina schraetser = răspăr
  5. Percarina demidoffii Nordmann, 1840 = percarină pontică, biban mic[6]
  6. Sander lucioperca (Linnaeus, 1758), sin. Stizostedion lucioperca, Lucioperca lucioperca = șalău
  7. Sander volgensis (Gmelin, 1789), sin. Stizostedion volgense, Lucioperca volgensis = șalău vărgat
  8. Zingel streber (Siebold, 1863), sin. Aspro streber (subspecia Aspro streber streber) = fusar
  9. Zingel zingel (Linnaeus, 1766), sin. Aspro zingel = pietrar, fusar mare
  10. Romanichthys valsanicola (Dumitrescu, Bănărescu & Stoica, 1957) = asprete

Specii din Republica Moldova[modificare | modificare sursă]

În apele Republicii Moldova trăiesc 6 specii:

  1. Perca fluviatilis (Linnaeus, 1758) = biban
  2. Zingel zingel (Linnaeus, 1766), sin. Aspro zingel = pietrar, fusar mare
  3. Gymnocephalus acerina (Güldenstädt, 1774), sin. Gymnocephalus acerinus = zboriș
  4. Sander lucioperca (Linnaeus, 1758), sin. Stizostedion lucioperca, Lucioperca lucioperca = șalău
  5. Zingel streber (Siebold, 1863), sin. Aspro streber = fusar
  6. Gymnocephalus cernua (Linnaeus, 1758), sin. Gymnocephalus cernuus, Acerina cernua = ghiborț

Sistematica[modificare | modificare sursă]

Percidele după FishBase conțin 11 genuri, 236 specii repartizate în 3 subfamilii:[7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Integrated Taxonomic Information System, , accesat în  
  2. ^ “Pisces” (PDF) 
  3. ^ Eschmeyer's Catalog of Fishes 
  4. ^ Petru Bănărescu, Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIII : Pisces - Osteichtyes (Pești ganoizi și osoși). București, Editura Academiei Republicii Populare România, 1964.
  5. ^ Oțel V. (1999). Prezența specie Gymnocephalus baloni Holcik et Hensel 1974 (Pisces: Percidae) în apele din teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării. Analele St. ale IDD, Vol. VII, Tulcea: 40-44.
  6. ^ Oțel V. and Bănărescu P. (1985). First record of Percarina demidoffi Nordmann, 1840 (Pisces, Percidae) from Romania and from Danube River basin. Rev. Roum. Biol., Biol. Anim., 31: 11-13.
  7. ^ Family Percidae – Perches. FishBase

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Petru Bănărescu, Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIII : Pisces - Osteichtyes (Pești ganoizi și osoși). București, Editura Academiei Republicii Populare România, 1964.
  • S. Cărăușu, Tratat de ihtiologie, București, 1952.
  • Z. Feider, Al.V. Grossu, Șt Gyurko, V. Pop. Zoologia vertebratelor. Autor coordonator: Al.V. Grossu. București, Editura Didactică și pedagogică, 1967, 768 p.
  • Z. Feider, Al.V. Grossu, Șt Gyurko, V. Pop. Zoologia vertebratelor. Ediția a 3-a. București, Editura Didactică și pedagogică, 1976, 420 p.
  • Victor Pop. Curs de zoologia vertebratelor. Volumul 1. Universitatea "Victor Babes" Cluj. Litografia Învățămîntului Cluj 1957.
  • S. P. Naumov. Zoologia Vertebratelor. Editura Agro-Silvică de Stat , București, 1954, 476 p.
  • Joseph S. Nelson. Fishes of the World. Fourth Edition. John Wiley & Sons, Inc., Hoboken, New Jersey, 2006.
  • Tim M. Berra. Freshwater fish distribution. Academic Press. 2001

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Percide&oldid=13405381