Patinaj viteză pe pistă scurtă

Short-track este un sport de iarnă asemănător patinajului viteză, care se desfășoară pe o pistă scurtă de 111 m și folosește patine cu lame mai scurte decât cele de long-track, îndoite într-un arc care reflectă direcția virajului pe gheață.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Este un sport apărut în Canada.
În anii '70, au fost fabricate primele patine speciale pentru short-track.
În 1981 s-au desfășurat Campionatele Mondiale de la Paris.
La JO de la Calgary, în 1988, short-track-ul a intrat ca sport demonstrativ în programul Jocurilor, iar peste 4 ani, la JO de la Albertville a devenit în mod oficial sport olimpic.
În acest moment, națiunile cele mai puternice în această disciplină sunt: Canada, Coreea de Sud, SUA, Japonia și Italia.

Regulament[modificare | modificare sursă]

Patinatorii își dispută victoria pe o pistă redusă, de dimensiunea terenului de hochei definită de Uniunea Internațională de Patinaj, cu 5 (la 500 și 1000 m) sau 6 (la 1500 m) concurenți care se întrec unul împotriva celuilalt.
Tehnica de patinare este caracterizată de o poziție înclinată a corpului, cu mâna atingând gheața în timpul virajelor.

Probele olimpice conțin atât întreceri individuale, cât și de ștafetă, astfel:

Masculin

500 m - 4,5 ture
1000 m - 9 ture
1500 m - 13,5 ture
5000 m ștafetă - 27 ture

Feminin

500 m - 4,5 ture
1000 m - 9 ture
1500 m - 13,5 ture
3000 m ștafetă - 27 ture