Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol

Oameni cheie
Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol
Partido Socialista Obrero Español

Abreviere	PSOE
Președinte	Cristina Narbona
Secretar General	Pedro Sánchez
Vicesecretar General	María Jesús Montero
Fondator(i)	Pablo Iglesias Posse
Date
Înființat	2 mai 1879; acum 144 ani, 11 luni și 7 zile (1879-05-02)
Sediu	C/ Ferraz, 70 28008, Madrid
Ziar	El Socialista
Organizație de tineret	Tineretul Socialist din Spania
Număr de membri (2022)	▼ 159,943^[1]
Informații
Ideologie oficială	Social democrație^[2] Pro-europenism^[3]
Poziție politică	Centru-stânga^[4]^[5]
Afiliere internațională	Alianța Progresistă Internaționala Socialistă
Afiliere europeană	Partidul Socialiștilor Europeni
Grup europarlamentar	Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților
Congresul Deputaților	122 / 350
Senat	72 / 208
Parlamentul European	21 / 59
Parlamente Regionale	358 / 1268
Guverne regionale	8 / 19
Consilieri orășenești	391 / 1040
Guvern local (2019)	22335 / 67121
Prezență online
www.psoe.es
Modifică date / text

Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol (spaniolă Partido Socialista Obrero Español, PSOE) este un partid politic social-democrat din Spania.^[6]^[7]^[8]^[9]^[10] În spectrul politic se situează în centru-stânga. Acesta a condus țară în perioada 1982-1996, 2004-2011 și 2018-prezent.

Rezultate electorale[modificare | modificare sursă]

În timpul Restaurației și Republicii[modificare | modificare sursă]

Alegeri	Candidat lider	Coaliție	Locuri	+/–	Statut
Parlamentul din timpul Restaurației (1876–1923) Parlamentul Republicii (1931–1939)
1907	Pablo Iglesias Posse	Fără	0 / 404	0	Extraparlamentar
1910		În cadrul CRS	1 / 404	1	Opoziție
1914		În cadrul CRS	1 / 408	0	Opoziție
1916		În cadrul CRS	1 / 409	0	Opoziție
1918		În cadrul AI	6 / 409	5	Opoziție
1919		În cadrul CRS	6 / 409	0	Opoziție
1920		Fără	4 / 409	2	Opoziție
1923		Fără	7 / 409	3	Opoziție
1931	Francisco Largo Caballero	În cadrul CRS	116 / 470	109	Coaliție (1931–1933)
1931		În cadrul CRS	116 / 470	109	Opoziție (1933)
1933		Fără	59 / 473	57	Opoziție
1936	Indalecio Prieto	În cadrul FP	99 / 473	40	Opoziție (1936)
1936	Indalecio Prieto	În cadrul FP	99 / 473	40	Coaliție (1936–1939)

Cortes Generales[modificare | modificare sursă]

Cortes Generales
An electoral	Partid	Congresul Deputaților				Senat		Rezultat
An electoral	Partid	# din voturi	% din voturi	# din locuri	+/–	# din locuri	+/–	Rezultat
1977	PSOE	5.371.866	29,3 (#2)	118 / 350		54 / 207		în opoziție
1979	PSOE	5.469.813	30,4 (#2)	121 / 350	▲ 3	69 / 208	▲15	în opoziție
1982	PSOE	10.127.392	48,1 (#1)	202 / 350	▲ 81	134 / 208	▲65	la guvernare
1986	PSOE	8.901.718	44,1 (#1)	184 / 350	▼ 18	124 / 208	▼10	la guvernare
1989	PSOE	8.115.568	39,6 (#1)	175 / 350	▼ 9	107 / 208	▼17	la guvernare
1993	PSOE	9.150.083	38,8 (#1)	159 / 350	▼ 16	96 / 208	▼11	la guvernare
1996	PSOE	9.425.678	37,6 (#2)	141 / 350	▼ 18	81 / 208	▼15	în opoziție
2000	PSOE	7,.918.752	34,2 (#2)	125 / 350	▼ 16	60 / 208	▼21	în opoziție
2004	PSOE	11.026.163	42,6 (#1)	164 / 350	▲ 39	89 / 208	▲29	la guvernare
2008	PSOE	11.289.335	43,9 (#1)	169 / 350	▲ 5	96 / 208	▲7	la guvernare
2011	PSOE	7.003.511	28,8 (#2)	110 / 350	▼ 59	54 / 208	▼42	în opoziție
2015	PSOE	5,545,315	22,0 (#2)	90 / 350	▼20	47 / 208	▼7	în opoziție
2016	PSOE	5,443,846	22,6 (#2)	85 / 350	▼5	43 / 208	▼4	în opoziție
Aprilie 2019	PSOE	7,513,142	28,6 (#1)	123 / 350	▲38	123 / 208	▲81	la guvernare
Noiembrie 2019	PSOE	6,792,199	28,0 (#1)	120 / 350	▼3	93 / 208	▼30	Coaliție (PSOE–UP)
2023	PSOE	7,760,970	31.70 (#2)	122 / 350	▲ 2	72 / 208	▼21	Coaliție (PSOE–Sumar)

Parlamentul European[modificare | modificare sursă]

Alegeri	Lider candidat	Voturi	%	Locuri	+/–
Parlamentul European
1987	Fernando Morán	7,522,706	39.06 (#1)	28 / 60	—
1989		6,275,552	39.57 (#1)	27 / 60	1
1994		5,719,707	30.79 (#2)	22 / 64	5
1999	Rosa Díez	7,477,823	35.33 (#2)	24 / 64	2
2004	Josep Borrell	6,741,112	43.46 (#1)	25 / 54	1
2009	Juan Fernando López Aguilar	6,141,784	38.78 (#2)	23 / 54	8
2014	Elena Valenciano	3,614,232	23.01 (#2)	14 / 54	9
2019	Josep Borrell	7,369,789	32.86 (#1)	21 / 59	7

Lideri[modificare | modificare sursă]

Secretarul general este șeful partidului precum și șeful său parlamentar.

Președinte	Mandat
Pablo Iglesias	1879–1925
Julián Besteiro	1925–1931
Remigio Cabello	1931–1932
Francisco Largo Caballero	1932–1935
Indalecio Prieto	1935–1948
Trifón Gómez	1948–1955
Vacant	1955–1964
Pascual Tomás	1964–1967
Ramón Rubial	1967–1970
In exile	1970–1976
Ramón Rubial	1976–1999
Manuel Chaves	1999–2012
José Antonio Griñán	2012–2014
Micaela Navarro	2014–2016
Cristina Narbona	2017–prezent

Secretar General	Mandat
Ramón Lamoneda	1936–1944
Rodolfo Llopis	1944–1972
În exil	1972–1974
Felipe González	1974–1997
Joaquín Almunia	1997–2000
José Luis Rodríguez Zapatero	2000–2012
Alfredo Pérez Rubalcaba	2012–2014
Pedro Sánchez	2014–2016; 2017–prezent

Vicesecretar General	Mandat
Alfonso Guerra	1979–1997
Vacant	1997–2008
Pepe Blanco	2008–2012
Elena Valenciano	2012–2014
Vacant	2014–2017
Adriana Lastra	2017–2022
María Jesús Montero	2022–prezent

Prim-minștrii Spaniei	Mandat
Francisco Largo Caballero	1936–1937
Juan Negrín López	1937–1939
Felipe González	1982–1996
José Luis Rodríguez Zapatero	2004–2011
Pedro Sánchez	2018–prezent

Membri notabili[modificare | modificare sursă]

Felipe González
Manuel Chaves González
Alfonso Guerra
Rodolfo Llopis
Juan Negrín
Pablo Iglesias Posse
Indalecio Prieto
Ramón Rubial
Javier Solana
José Luis Rodríguez Zapatero

Referințe[modificare | modificare sursă]

^ Beatriz García: Cuatro partidos reducen sus ingresos por afiliados La Razón
^ Nordsieck, Wolfram (2023). „Parties and Elections in Europe”. www.parties-and-elections.eu. Arhivat din original la 26 ianuarie 2016. Updated as required.
^ „Spain - Europe Elects”. Europe Elects (în engleză). Accesat în 22 februarie 2023.
^ „APPENDIX A3: POLITICAL PARTIES, ESS6 - ed. 2.0” (PDF). European Social Survey. 2012. p. 49. Arhivat din original (PDF) la 24 septembrie 2015.
^ Field, B.; Botti, A. (2013). Politics and Society in Contemporary Spain: From Zapatero to Rajoy. Palgrave Macmillan. p. 23. ISBN 978-1137306623. Aznar's PP government, which arrived at the Moncloa executive palace for the first time since the country's return to democracy, inaugurating the alternation between the center-left PSOE and center-right PP
^ Merkel, Wolfgang; Alexander Petring, Christian Henkes, Christoph Egle (2008). Social Democracy in Power: the capacity to reform. London: Taylor & Francis. ISBN 0-415-43820-9.
^ Nikiforos P. Diamandouros; Richard Gunther (9 mai 2001). Parties, Politics, and Democracy in the New Southern Europe. JHU Press. pp. 315–. ISBN 978-0-8018-6518-3. Accesat în 14 iulie 2013.
^ Dimitri Almeida (27 aprilie 2012). The Impact of European Integration on Political Parties: Beyond the Permissive Consensus. CRC Press. pp. 71–. ISBN 978-1-136-34039-0. Accesat în 14 iulie 2013.
^ Richard Collin; Pamela L. Martin (2012). An Introduction to World Politics: Conflict and Consensus on a Small Planet. Rowman & Littlefield. pp. 218–. ISBN 978-1-4422-1803-1. Accesat în 18 iulie 2013.
^ Ari-Veikko Anttiroiko; Matti Mälkiä (2007). Encyclopedia of Digital Government. Idea Group Inc (IGI). pp. 397–. ISBN 978-1-59140-790-4. Accesat în 18 iulie 2013.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Site Oficial

[1] Beatriz García: Cuatro partidos reducen sus ingresos por afiliados La Razón

[nordsieck-2] Nordsieck, Wolfram (2023). „Parties and Elections in Europe”. www.parties-and-elections.eu. Arhivat din original la 26 ianuarie 2016. Updated as required.

[:0-3] „Spain - Europe Elects”. Europe Elects (în engleză). Accesat în 22 februarie 2023.

[4] „APPENDIX A3: POLITICAL PARTIES, ESS6 - ed. 2.0” (PDF). European Social Survey. 2012. p. 49. Arhivat din original (PDF) la 24 septembrie 2015.

[5] Field, B.; Botti, A. (2013). Politics and Society in Contemporary Spain: From Zapatero to Rajoy. Palgrave Macmillan. p. 23. ISBN 978-1137306623. Aznar's PP government, which arrived at the Moncloa executive palace for the first time since the country's return to democracy, inaugurating the alternation between the center-left PSOE and center-right PP

[6] Merkel, Wolfgang; Alexander Petring, Christian Henkes, Christoph Egle (2008). Social Democracy in Power: the capacity to reform. London: Taylor & Francis. ISBN 0-415-43820-9.

[DiamandourosGunther2001-7] Nikiforos P. Diamandouros; Richard Gunther (9 mai 2001). Parties, Politics, and Democracy in the New Southern Europe. JHU Press. pp. 315–. ISBN 978-0-8018-6518-3. Accesat în 14 iulie 2013.

[Almeida-8] Dimitri Almeida (27 aprilie 2012). The Impact of European Integration on Political Parties: Beyond the Permissive Consensus. CRC Press. pp. 71–. ISBN 978-1-136-34039-0. Accesat în 14 iulie 2013.

[CollinMartin2012-9] Richard Collin; Pamela L. Martin (2012). An Introduction to World Politics: Conflict and Consensus on a Small Planet. Rowman & Littlefield. pp. 218–. ISBN 978-1-4422-1803-1. Accesat în 18 iulie 2013.

[AnttiroikoMälkiä2007-10] Ari-Veikko Anttiroiko; Matti Mälkiä (2007). Encyclopedia of Digital Government. Idea Group Inc (IGI). pp. 397–. ISBN 978-1-59140-790-4. Accesat în 18 iulie 2013.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]