French
DeutschPartidul Național Român (1998)
Partidul Național Român (PNR) a fost un partid politic din România.
În primăvara anului 1998, Partidul Democrat Agrar din România (PDAR) a absorbit Partidul Noua Românie și Partidul Liberal Creștin, formațiunea rezultată luând numele de Partidul Național Român", spre iritarea PNȚCD, care, prin Ion Rațiu, l-au contestat în instanță, până la urmă, instanța dând câștig de cauză noului partid[1]. Artizanul acestor mișcări a fost Virgil Măgureanu, fost șef SRI, care, ulterior, a fost ales în funcția de secretar general al PNR[1].
Istoric[modificare | modificare sursă]
După ce și-a dat demisia de la conducerea SRI, Virgil Măgureanu a intrat inițial în Partidul Noua Românie, un partid făcut de Ovidiu Trăsnea, prin '93-'94. Adeziunea lui Măgureanu a fost cel mai important moment politic din existența PNR. Acest partid a fuzionat ulterior cu Liga Creștină.
14 martie 1998: Partidul Național Român (PNR) a luat ființă în urma fuzionării a două formațiuni politice: PDAR și Partidul Noua Românie, în care s-a înscris, în ultima clipă, grupul liberal-creștin, desprins din Partidul Liberal-Creștin (PLC)[2].
7 septembrie 1998: tribunalul acceptă comasarea PDAR cu Partidul Noua Românie (PNR), condus de Virgil Măgureanu[3]. Noua formațiune politică se numește Partidul Național Român[3]. Președintele partidului, Mihai Berca, a declarat că orientarea politică a PNR, care are 150 de mii de membri, este de centru[3].
În martie 1999, președintele PNR era Viorel Cataramă.
Înainte de alegerile din noiembrie 2000, în septembrie 2000, PNR a fuzionat cu PUNR (cu care se afla în tratative din 1998[1][4][5]), alcătuind Alianța Națională (PUNR+PNR), care însă a realizat un scor electoral sub orice așteptări[6][7]. Ca rezultat al eșecului electoral din 2000, în decembrie 2001, PUNR a fost reînființat ca partid[6].
În iunie 2001, Alianța Națională a fuzionat cu Partidul Democrat, cu care se afla în tratative din ianuarie[8][9][10]. La acel moment, președintele Alianței Naționale era Virgil Măgureanu[11][12][13].
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c 1998, anul asezarilor politice timide, 29 decembrie 1998, evz.ro, accesat la 11 mai 2011
- ^ Partidul National Roman vrea sa scoata Romania din criza, 16 martie 1998, evz.ro, accesat la 11 mai 2011
- ^ a b c Partidul lui Magureanu a intrat in legalitate, 8 septembrie 1998, evz.ro, accesat la 11 mai 2011
- ^ PNR este aproape de fuziunea cu PUNR, 26 octombrie 1998, evz.ro, accesat la 11 mai 2011
- ^ PUNR s-a dat cu Magureanu, 2 noiembrie 1998, evz.ro, accesat la 11 mai 2011
- ^ a b PUNR incearca sa revina la viata, 11 mai 2002, Adevărul, accesat la 21 iunie 2011
- ^ Partidul Unității Națiunii Române[nefuncțională], infopolitic.ro, accesat la 21 iunie 2011
- ^ PD negociaza o alianta cu partidul lui Magureanu, 25/01/2001, ziaruldeiasi.ro, accesat la 21 iunie 2011
- ^ Roman si Magureanu nu incap in acelasi partid, 28/06/2001, ziaruldeiasi.ro, accesat la 21 iunie 2011
- ^ Traian Basescu si serviciile secrete, 28 ianuarie 2005, Sabina Fati, Revista 22, accesat la 21 iunie 2011
- ^ Presedintele PD isi asuma riscul fuziunii cu PNR, 25 mai 2001, evz.ro, accesat la 22 iunie 2011
- ^ "Este de presupus ca vom conduce impreuna", 28 mai 2001, evz.ro, accesat la 22 iunie 2011
- ^ Vrabia malai viseaza, 28 mai 2001, evz.ro, accesat la 22 iunie 2011