Păsările României

Mai mult decât oricare altă grupă de viețuitoare, păsările constituie obiectul unui deosebit interes din partea omului, atât pentru aspectul lor plăcut, coloritul viu, extrem de variat al penajului, cântecul melodios, dar și pentru obiceiurile lor de o mare originalitate (iscusința cu care construiesc cuibul, capacitatea de a se orienta în timp și spațiu pe parcursul migrațiilor, fidelitatea față de locurile de reproducere și de iernare, diverse strategii de nutriție și de protecție contra dușmanilor). La aceasta contribuie deopotrivă ponderea mare pe care păsările o au printre vertebrate, ele fiind mai numeroase pe cuprinsul României, ca specii și indivizi, decât toate celelalte la un loc. Din cele aproximativ 10.000 de specii de păsări din lume, avifauna din România include circa 454 de specii.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Aproape în fiecare an sunt descoperite specii noi pentru România, astfel în 2017 a fost găsită o nouă specie de cuc - cucul pestriț (Clamator glandarius) și una de pietrar - pietrarul de deșert (Oenanthe deserti). O femelă adultă de măcăleandru albastru (Tarsiger cyanurus) a fost capturată pe 17 octombrie 2017 în tabăra de inelare organizată de Grupul Milvus pe Grindul Chituc. În 2017 pentru prima dată a fost înregistrat în România vânturelul de Amur (Falco amurensis) la Murighiol și presură mică (Emberiza pusilla) la Cata (jud. Brașov). Pe 19 ianuarie 2018 ornitologul József Szabó a identificat pe râul Olt o nouă specie de cufundar, cufundarul cu cioc alb (Gavia adamsii).

Categorii fenologice[modificare | modificare sursă]

Fenologia este o ramură a biologiei care studiază influența factorilor mediului ambiant (meteorologici, climatici, a anotimpurilor etc.) și a factorilor interni (genetici, metabolici, endocrini etc.) asupra dezvoltării plantelor, a vieții păsărilor etc. După modul cum se succed păsările pe teritoriul țării de-a lungul anotimpurilor, se disting patru categorii fenologice mari:^[1][2]

1. sedentare, păsări care, indiferent de anotimp, rămân în locurile natale tot timpul anului, chiar și în perioada iernii (majoritatea din Picidae, Corvidae, Paridae, Fringillidae etc.).
2. oaspeți de vară sau migratoare, care cuibăresc și se reproduc pe aceste meleaguri, sosind din sud primăvara, iar toamna, când începe sezonul rece, se îndreaptă din nou spre sud în cartierele de iernat (Luscinia, Sylvia, Upupa, Cuculus etc.).
3. oaspeți de iarnă, care vizitează România numai în sezonul rece al anului (toamna și iarna), pentru a-și petrece timpul nefavorabil, venind din nord, unde au cuibărit, și care la ivirea primăverii se reîntorc în ținuturile nordice (Cygnus cygnus, Buteo lagopus etc.);
4. păsări de pasaj (sau de trecere, de tranzit) sunt acele specii care în migrațiile lor de toamnă (spre sud pentru a ierna) și de primăvară (spre nord pentru a cuibări) poposesc un timp mai scurt sau mai lung în țară (Pluvialis squatarola, Philomachus pugnax etc.).

Păsările accidentale (păsări migratoarele sporadice neregulate) sunt speciile care apar pe teritoriul țării neregulat, accidental, solitari sau în grupuri mai mari, mai ales în timpul iernii (Acrocephalus dumetorum, Loxia pytyopsittacus etc.).^[1][2]

O specie poate include mai multe categorii fenologice. Ca exemplu rața roșie (Aythya nyroca) este o pasăre de pasaj, oaspete de iarnă și oaspete de vară cuibăritore. Ea este o pasăre migratoare și sosește în România primăvara din cartierele de iernat (Africa de Nord, valea Nilului, nordul Peninsulei Arabice și India), o parte din aceste păsări în migrația lor de primăvară rămân în țară și cuibăresc (oaspete de vară), altele își continue drumul spre nord în alte țări în care cuibăresc (Ucraina, Rusia etc.), poposind un timp mai scurt sau mai lung pe teritoriul României (pasăre în pasaj de primăvară). Toamna exemplarele care au cuibărit în România migrează spre sud către cartierele de iernat. La acestea se adaugă exemplarele care au cuibărit la nord de România, ele trec în pasaj prin țară (pasăre în pasaj de toamnă), iar unele exemplare iernează în pe apele neînghețate (oaspete de iarnă).

Legendă[modificare | modificare sursă]

Următoarele etichete sunt utilizate pentru a indica starea de conservare a speciilor după criteriile IUCN:

Imagine	Abr.	Denumire în engleză	Denumire în română
	EX	Extinct	Dispărută
	CR	Critically Endangered	Critic amenințată cu dispariția
	EN	Endangered	Amenințată cu dispariția
	VU	Vulnerable	Vulnerabilă
	NT	Near Threatened	Aproape amenințată cu dispariția
	LC	Least Concern	Neamenințată cu dispariția
	DD	Data Deficient	Date insuficiente
	NE	Not Evaluated	Neevaluată

Speciile monotipice sunt cele care nu se divid în subspecii. Pentru subspeciile nemenționate în literatura de specialitate despre avifauna României s-a utilizat semnul „?”, aceste subspecii fiind preluate din alte surse (Del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. and de Juana, E. (eds). Handbook of the Birds of the World (HBW) în 17 volume, etc.). Pentru categoriile fenologice și populațiile estimate nedefinite clar în literatura de specialitate despre avifauna României s-a utilizat semnul „?”.^[3]

Categoria fenologică este dată în mare parte după "Dimitrie Radu. Mic atlas ornitologic. Păsările lumii. 1983"^[4], iar populația estimată din România după "Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România. 2015"^[5] și după datele Societății Ornitologice Române (SOR).

Lista păsărilor din România și populația estimată[modificare | modificare sursă]

Ordinul Anseriformes (Familia Anatidae - lebede, gâște, rațe, gârlițe, călifari, ferestrași, eideri)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Anseriformes
Familia: Anatidae
Subfamilia: Anserinae
Tribul: Cygnini, Lebede
Cygnus olor (J.F.Gmelin, 1789)[6][7]	Lebădă de vară, Lebăda cucuiată, Lebădă gheboasă, Lebădă mută.	Monotipică	Oaspete de vară, cuibărește, în iernile blânde unele iernează. În pasajul de primăvară și toamnă. Oaspete de iarnă (populațiile nordice).	Numărul de perechi cuibăritoare este estimat la 3.000-5.000, majoritatea în Delta Dunării. În timpul pasajelor pot fi observate între 2.000 și 8.000 de exemplare. Iernează 5.000-16.000 de exemplare.	[8]
Cygnus cygnus (Linnaeus, 1758)[9][10]	Lebădă de iarnă, Lebădă, Lebădă cântătoare, Cucuvă.	Monotipică	Oaspete de iarnă. În pasajul de primăvară și toamnă.	Apar în timpul iernii 2.000-5.000 de exemplare, iar în timpul pasajelor pot fi observate între 1.500 și 3.000 de exemplare.	[11]
Cygnus columbianus (Ord, 1815)[12][13]	Lebădă mică, Cucuvă mică.	Cygnus columbianus bewickii (Yarrell, 1830), unii autori o ridică în rang de specie Cygnus bewickii	Accidentală. Oaspete de iarnă.	În România se estimează prezența în timpul iernii a 1-6 exemplare.	[14]
Cygnus atratus (Latham, 1790)[15][16]	Lebădă neagră, Lebăda australiană neagră.	Monotipică	Provenită din gradini zoologice.[17]	Apariții sporadice	[18]
Tribul: Anserini, Gâște
Anser anser (Linnaeus, 1758)[19][20]	Gâscă de vară, Gâscă sură, Gâscă mare, Gâsca sălbatică.	Anser anser rubrirostris Swinhoe, 1871	Oaspete de vară, cuibărește, în iernile blânde unele iernează. În pasajul de primăvară și toamnă. Oaspete de iarnă (populațiile nordice).	Populația cuibăritoare este estimată la 3.200-6.800 de perechi. În timpul pasajelor se pot vedea între 8.500 și 15.500 de exemplare, iar populația care iernează este de 10.000-25.000 de exemplare.	[21]
Anser fabalis (Latham, 1787)[22][23]	Gâscă de semănătură, Gâscă de câmp.	Anser fabalis fabalis (Latham, 1787), Anser fabalis rossicus Buturlin, 1933	În pasaj. Uneori iernează.	Specie rară. În perioada 2007-2012 au fost observate 20-100 exemplare în sezonul rece.	[24]
Anser albifrons (Scopoli, 1769)[25][26]	Gârliță mare, Gârliță, Gâscă cu fruntea albă.	Anser albifrons albifrons (Scopoli, 1769)	În pasajul de primăvară și în cel de toamnă. Oaspete de iarnă.	Numărul de indivizi care iernează este de 150.000-280.000, iar între 150.000 și 250.000 de indivizi tranzitează țara în timpul pasajelor.	[27]
Anser erythropus (Linnaeus, 1758)[28][29]	Gârliță mică, Gâscă pitică, Gâscă cu frunte albă mică.	Monotipică	În pasaj. Oaspete de iarnă.	Populația care iernează în România este estimată la 20-30 de indivizi, iar 10-30 de exemplare pot fi observate în timpul pasajelor.	[30]
Anser brachyrhynchus Baillon, 1834[31][32]	Gâscă cu cioc scurt, Gâscă mică cu picioare roșii.	Monotipică	Accidentală, de obicei în pasaj. Oaspete de iarnă.	Iernează circa 1-5 de indivizi care pot apare accidental de la an la an.	[33]
Anser caerulescens (Linnaeus, 1758), sin. Chen caerulescens (Linnaeus, 1758)[34][35]	Gâscă de zăpadă, Gâscă polară, Gâscă de omăt.	Anser caerulescens caerulescens (Linnaeus, 1758)	Specie accidentală, de obicei în pasaj în timpul migrațiilor din regiunea estică a Americii de Nord spre vestul și centrul continentului european.	În România specia a fost semnalată de câteva ori în Banat și în Delta Dunării, de ex. de Dionisie Linția în 1913, în bălțile de la Satchinez, dar fără exemplare doveditoare colectate. În noiembrie 2019 biologii de la SOR Dorin Damoc și Dani Drăgan au reușit să observe și să documenteze cu fotografii un exemplar de gâscă de zăpadă în Insula Mare a Brăilei.[36]	[37]
Anser indicus (Latham, 1790)[38][39]	Gâscă de India	Monotipică	Specie accidentală, de obicei evadată din grădini zoologice.	În România, este foarte rar observată, de obicei în compania stolurilor de gârlițe mari în sezonul de iarnă.	[40]
Branta ruficollis (Pallas, 1769)[41][42]	Gâscă cu gât roșu, Gâsca cu piept roșu, Gâscă cu cravată.	Monotipică	În pasaj. Oaspete de iarnă.	În timpul pasajelor se pot observa 8.000-17.000 de exemplare, iernează între 9.000 și 20.000 de exemplare.	[43]
Branta bernicla (Linnaeus, 1758)[44][45]	Gâscă neagră, Gâscă gulerată, Gâscă cu inel pe gât.	Branta bernicla bernicla (Linnaeus, 1758)	Accidentală, în sezonul rece.	Specie foarte rară	[46]
Branta canadensis (Linnaeus, 1758)[47][48]	Gâscă canadiană	Branta canadensis canadensis (Linnaeus, 1758)?	Specie accidentală, de obicei evadată din grădini zoologice, observată în România în parcurile din orașe.	În România nu au fost înregistrate perechi la cuibărit, iar indivizii observați sunt foarte rari de la an la an.	[49]
Branta leucopsis (Bechstein, 1803)[50][51]	Gâscă călugăriță, Gâscă cu obraz alb.	Monotipică	Accidentală, în sezonul rece.	A fost semnalată de câteva ori în sezonul rece.	[52]
Subfamilia: Anatinae, Rațe
Tribul: Tadornini, Călifari
Tadorna ferruginea (Pallas, 1764), sin. Casarca ferruginea (Pallas, 1764)[53][54]	Călifar roșu, Caharcă.	Monotipică	În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește.	Cuibăresc aproximativ 40-70 de perechi în zonele acvatice din partea de sud-est a țării și doar ocazional, în timpul migrațiilor, poate fi observată în restul apelor interioare.	[55]
Tadorna tadorna (Linnaeus, 1758)[56][57]	Călifar alb, Angut, Rață de vizuină, Rață cucuiată.	Monotipică	În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește. Oaspete de iarnă	Cuibăresc aproximativ 300-600 de perechi, iar populația care iernează numără între 400 și 1.500 de exemplare.	[58]
Alopochen aegyptiaca (Linnaeus, 1766), sin. Alopochen aegyptiacus (Linnaeus, 1766)[59][60]	Gâscă egipteană, Gâscă de Nil.	Monotipică	Specie introdusă în Europa.	Au fost semnalate câteva exemplare mai ales în Delta Dunării.[17]	.[61]
Tribul: Anatini, Rațe de suprafață
Anas platyrhynchos Linnaeus, 1758[62][63]	Rață mare, Rață sălbatică, Rață sălbatică mare, Rață sălbatică comună.	Anas platyrhynchos platyrhynchos Linnaeus, 1758	Sedentară, cuibăritore. Iarna, în afara exemplarelor cuibăritore, sosesc în România și unele populații din nordul Europei. În pasaj.	Populația este estimată la 62.000-75.000 de perechi cuibăritoare. În timpul iernii, pot fi observate între 100.000 și 250.000 de exemplare.	[64]
Anas crecca Linnaeus, 1758[65][66]	Rață mică, Rață pitică, Rață sălbatică mică, Sarselă de iarnă.	Anas crecca crecca Linnaeus, 1758	În pasaj. Oaspete de iarnă. Sedentară, cuibăritore.	Cuibăresc 5-30 de perechi. Iernează între 5.000 și 20.000 de exemplare, iar în timpul pasajelor pot fi văzute între 30.000 și 100.000 de exemplare.	[67]
Anas acuta Linnaeus, 1758[68][69]	Rață sulițar, Rață cu coadă ascuțită, Rață cu frigare, Rață rândunică.	Monotipică	În pasaj, mai ales în cel de toamnă. Oaspete de iarnă. Cuibărește rar.	Populația cuibăritoare este eratică,fiind evaluată la maximum 5 perechi. Iernează însă în România între 400 și 1.000 de exemplare.	[70]
Mareca penelope (Linnaeus, 1758), sin. Anas penelope Linnaeus, 1758[71][72]	Rață fluierătoare, Rață șuerătoare.	Monotipică	În pasaj. Oaspete de iarnă. A fost observat, cu mai mulți ani în urmă, un caz de clocire al acestei specii pe lacul Bicaz.[4]	Efectivul care iernează este apreciat la 1.000-6.000 de indivizi, iar cel care tranzitează în timpul pasajelor este de 12.000-25.000 de indivizi.	[73]
Mareca strepera (Linnaeus, 1758), sin. Anas strepera Linnaeus, 1758[74][75]	Rață pestriță, Rață sălbatică pestriță, Rață gălăgioasă.	Mareca strepera strepera (Linnaeus, 1758)	În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește, unele iernează (în iernile blânde).	Populația cuibăritoare este de aproximativ 2.600-6.000 de perechi. În timpul pasajelor se pot vedea între 30.000 și 100.000 de exemplare și iernează în România între 500 și 3.500 de exemplare.	[76]
Mareca sibilatrix (Poeppig, 1829), sin. Anas sibilatrix Poeppig, 1829[77]	Rață fluierătoare ciliană, Rață flierătoare de Chile	Monotipică	Probabil evadată din grădini zoologice.	Au fost semnalate câteva exemplare.[17][78]	[79]
Spatula clypeata (Linnaeus, 1758), sin. Anas clypeata Linnaeus, 1758[80][81]	Rață lingurar, Rață lopătar, Rață cu aripi albastre.	Monotipică	În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește, unele iernează.	Populația cuibăritoare este estimată între 300 și aproape 1.900 de perechi. Un număr mult mai mare de exemplare trec în timpul pasajelor (15.000-35.000) și mai puține iernează pe teritoriul țării (100-2.000 de indivizi)	[82]
Spatula querquedula (Linnaeus, 1758), sin. Anas querquedula Linnaeus, 1758[83][84]	Rață cârâitoare, Rață bășinoasă, Sarselă de vară.	Monotipică	În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește.	Populația cuibăritoare este estimată la 1.600-4.100 de perechi.	[85]
Tribul: Cairinini
Callonetta leucophrys (Vieillot, 1816)[86]	Rață cu guler negru, Rață micul Atlantic	Monotipică	Probabil evadată din grădini zoologice.	A fost găsit un singur exemplar mort în 2013.[78]	[87]
Aix galericulata (Linnaeus, 1758)[88][89]	Rață mandarin	Monotipică	Evadată din grădini zoologice.	Se cunosc unele exemplare rătăcite din grădinile zoologice sau din unele parcuri europene, unde a fost adusă ca pasăre ornamentală.[4]	[90]
Aix sponsa (Linnaeus, 1758)[91][92]	Rață cu ochi de șoim, Rață de pădure, Rață carolină	Monotipică	Evadată din grădini zoologice, parcuri urbane.	În România a fost inregistrata in 2015 o cuibarire.	[93]
Tribul: Aythyini, Rațe scufundătoare
Aythya ferina (Linnaeus, 1758), sin. Nyroca ferina (Linnaeus, 1758)[94][95]	Rață cu cap castaniu, Rață cu cap brun, Rață cu cap roșu, Rață bodârlău de vară, Rață cenușie.	Monotipică	În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește, o parte iernează.	Populația a fost apreciată la 21.000-29.000 de perechi cuibăritoare. În timpul pasajelor pot fi observate între 20.000 și 50.000 de exemplare. Iernează un număr de 30.000-80.000 de exemplare.	[96]
Aythya nyroca (Güldenstädt, 1770), sin. Nyroca nyroca (Güldenstädt, 1770)[97][98]	Rață roșie, Rață cu ochi albi, Rață țigănească.	Monotipică	În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește, o parte iernează.	Populația a fost apreciată la 12.000-18.000 de perechi cuibăritoare, iar populația care iernează este de 50-250 de exemplare. În timpul pasajelor, pot fi observate între 7.000 și 9.000 de exemplare.	[99]
Aythya fuligula (Linnaeus, 1758), sin. Nyroca fuligula (Linnaeus, 1758)[100][101]	Rață moțată	Monotipică	În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește rar, o parte iernează.	Populația a fost apreciată la 20-50 de perechi cuibăritoare. De asemenea, iernează pe teritoriul României un număr de 15.000-30.000 de exemplare. Specie frecventă în perioada de pasaj.	[102]
Aythya marila (Linnaeus, 1761), sin. Nyroca marila (Linnaeus, 1761)[103][104]	Rață cu cap negru, Rață montană, Rață marină, Rață bodârlău de iarnă.	Aythya marila marila (Linnaeus, 1761)	În pasaj. Oaspete de iarnă rar.	Iernează un număr de 100-600 de exemplare.	[105]
Aythya collaris (Donovan, 1809), sin. Nyroca collaris (Donovan, 1809)[106][107]	Rață cucuiată	Monotipică	Accidentală	Foarte rar întâlnită în Delta Dunării.[108]	[109]
Marmaronetta angustirostris (Ménétriés, 1832), sin. Anas angustirostris (Ménétriés, 1832)[110]	Rață porumbacă, Rață marmorată, Rață cu cioc îngust.	Monotipică	Apare accidental pe lacurile dobrogene.[4][111]	Specie foarte rară. Nu a fost întâlnită în ultimii ani. Observații incerte	[112]
Netta rufina (Pallas, 1773)[113][114]	Rață cu ciuf, Rață cu perucă, Rață cu căciulă, Rață căciulată.	Monotipică	În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește, o parte iernează.	Populația a fost apreciată la 500-2.500 de perechi cuibăritoare, tendința acesteia fiind considerată a fi descrescătoare. Iernează pe teritoriul țării între 7.000 și 15.000 de exemplare.	[115]
Tribul: Mergini, Rațele de mare
Mergellus albellus (Linnaeus, 1758), sin. Mergus albellus (Linnaeus, 1758)[116][117]	Ferestraș mic, Bodârlău mic, Firizar mic, Rață albă, Rață de șuvoi.	Monotipică	În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește rar, o parte iernează.	Populația cuibăritoare este de 5-20 de perechi; iernează între 3.000 și 6.000 de indivizi, iar în timpul pasajelor se pot vedea în habitatele acvatice între 500 și 2.000 de exemplare.	[118]
Mergus merganser Linnaeus, 1758[119][120]	Ferestraș mare, Bodârlău mare, Bodârlău ferăstrău, Firizar mare.	Mergus merganser merganser Linnaeus, 1758	În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește rar, o parte iernează.	Populația cuibăritoare este estimată la 20-50 de perechi, iar cea care iernează este de 150-500 de exemplare.	[121]
Mergus serrator Linnaeus, 1758[122][123]	Ferestraș moțat, Ferestraș mijlociu, Ferestraș cu cioc lung, Bodârlău moțat, Firizar moțat.	Monotipică	În pasaj. Oaspete de iarnă rar.	Populația care iernează pe coasta românească a Mării Negre și în alte habitate acvatice rămase neînghețate este de 20-130 de exemplare. Nu se cunoaște efectivul acestei specii care poate fi observat în timpul migrațiilor.	[124]
Bucephala clangula (Linnaeus, 1758)[125][126]	Rață sunătoare, Rață cu ochelari, Rață cu buci albe.	Bucephala clangula clangula (Linnaeus, 1758)	În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește rar, o parte iernează.	Populația cuibăritoare este estimată la 20-40 de perechi, iar cea care iernează este reprezentată de 8.000-12.000 de indivizi. Este o specie frecventă în timpul migrației.	[127]
Bucephala albeola (Linnaeus, 1758)[128][129]	Rață sunătoare americană	Monotipică	Indivizi proveniți din grădini zoologice sau parcuri publice.	Specie foarte rară.[17]	[130]
Clangula hyemalis (Linnaeus, 1758)[131][132]	Rață de ghețuri, Rață de ghiață, Rață cu coadă lungă, Rață rândunică, Rață codată.	Monotipică	În pasaj. Oaspete de iarnă.	Poate fi observată în număr redus de până la 100-200 de indivizi în sezonul de iarnă, cu precădere pe coastele Mării Negre.	[133]
Melanitta fusca (Linnaeus, 1758), sin. Oedemia fusca (Linnaeus, 1758)[134][135]	Rață catifelată, Rață negricioasă, Rața neagră cu oglindă.	Monotipică	În pasaj. Oaspete de iarnă.	Iernează între 20 și 70 de indivizi, cea mai mare parte din ei în zona Mării Negre.	[136]
Melanitta nigra (Linnaeus, 1758), sin. Oedemia nigra (Linnaeus, 1758)[137][138]	Rață neagră, Rață cernită, Rață în doliu, Rață îndoliată.	Monotipică	În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă.	Poate fi observată mai ales pe coastele Mării Negre, în sezonul de iarnă, numărul de indivizi fiind redus.	[139]
Somateria mollissima (Linnaeus, 1758)[140][141]	Eider	Somateria mollissima mollissima (Linnaeus, 1758)	Apare accidental, în sezonul rece.	Rareori ajunge în sezonul de iarnă în România, mai ales pe coasta de vest a Mării Negre.	[142]
Subfamilia: Oxyurinae, Rațe cu coada ascuțită
Oxyura leucocephala (Scopoli, 1769)[143][144]	Rață cu cap alb, Rață cu cioc albastru, Rață arămie, Rață cu coadă spinoasă.	Monotipică	În România în trecut era o specie cuibăritoare (în Transilvania și Delta Dunării). Ultima atestare a cuibăritului provine din anii ’80 din Delta Dunării. În prezent este o specie de pasaj și oaspete de iarnă rar, în special pe lacurile litorale (Techirghiol) și cu apariție accidentală în alte zone ale țării.	Populația care iernează este de 5-10 exemplare, iar în timpul pasajelor se pot observa între 10 și 80 de exemplare.	[145]

Ordinul Galliformes (Familia Phasianidae - fazani, potârnichi, prepelițe, cocoși de mesteacăn)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Galliformes
Familia: Phasianidae
Subfamilia: Phasianinae
Phasianus colchicus (Linnaeus, 1758)[146][147]	Fazan	Au fost aclimatizate mai multe subspecii: Fazanul mongol Phasianus colchicus mongolicus J. F. Brandt, 1844, Fazanul comun (Fazan comun de vânătoare, Fazan vulgar, Fazan.) Phasianus colchicus colchicus Linnaeus, 1758, Fazanul gulerat Phasianus colchicus torquatus J. F. Gmelin, 1789, Fazanul formozan Phasianus colchicus formosanus Elliot, 1870, Fazanul verde Phasianus versicolor versicolor Vieillot, 1825 (unii autori ridică această subspecie în rang de specie Phasianus versicolor), Fazanul negru (Fazan negricios, Fazan întunecat) Phasianus colchicus var. tenebrosus) etc.	Sedentară. Specie aclimatizată pe teritoriul României.	Specie comună de interes cinegetic. Se practică reproducerea lui prin incubația artificială, iar puii crescuți în captivitate până la o anumită vârstă sunt lansați în diferite terenuri corespunzătoare dezvoltării lor.	[148]
Subfamilia: Perdicinae
Perdix perdix (Linnaeus, 1758)[149][150]	Potârniche, Păturnică, Poturnică, Păturnea, Păturniche cenușie, Fugaie, Fugău, Tărhită, Perdică, Iribiță.	Perdix perdix perdix (Linnaeus, 1758)	Sedentară, cuibăritore	Populația este estimată la 120.000-180.000 de perechi cuibăritoare.	[151]
Coturnix coturnix (Linnaeus, 1758)[152][153]	Prepeliță, Pitpalac, Pipălac, Teptălac, Pipălacă, Taptalagă, Parpalac, Pitpediche, Potpalacă, Pieptălaie, Potpăduche.	Coturnix coturnix coturnix (Linnaeus, 1758)	Oaspete de vară, cuibărește	Populația cuibăritoare este estimată la 575.000-1.150.000 de perechi cuibăritoare.	[154]
Alectoris graeca (Meisner, 1804)[155]	Potârniche de stâncă, Potârniche de cleanț.	Alectoris graeca graeca (Meisner, 1804), Alectoris graeca saxatilis (Bechstein, 1805)	Sedentară, cuibăritore	În România a fost semnalată doar în zona Cazanelor Dunării, însă prezența ei actuală este incertă.	[156]
Alectoris rufa ((Linnaeus, 1758))[157]	Potârniche cu picioare roșii		Accidentală, provenită din gradini zoologice	A fost observat un exemplar, probabil scăpat din captivitate la Belfir (județul Bihor) pe 14 mai 2019[158]Observație nedovedită	[159]
Subfamilia: Tetraoninae
Lyrurus tetrix (Linnaeus, 1758), sin. Tetrao tetrix Linnaeus, 1758, Lyrurus tetrax Linnaeus, 1758[160]	Cocoșul de mesteacăn, Cocoș de pădure, Cocoș de mestecăniș, Cocoș sălbatic, Gotcan mic, Gotcă neagră, Găinușă neagră, Găinușă de mesteacăn, Cocoș de câmp, Gotcan de câmp.	Lyrurus tetrix tetrix (Linnaeus, 1758)	Sedentară, cuibăritore.	Populația estimată este de 60-80 de perechi.	[161]
Tetrao urogallus Linnaeus, 1758[162][163]	Cocoș de munte, Cocoș sălbatic, Cocoș de sihlă, Gotcan mare, Curcan de munte, Tătar.	Tetrao urogallus urogallus Linnaeus, 1758?, Tetrao urogallus rudolfi Dombrowski, 1912	Sedentară, cuibăritore.	Populația estimată este de 4500-5200 de perechi.	[164]
Bonasa bonasia (Linnaeus, 1758), sin. Tetrastes bonasia (Linnaeus, 1758)[165][166]	Ieruncă, Ireușcă, Irușcă, Găinușă de alun, Găinușă roșie, Gotcă roșie, Brădioară, Bieruncă, Găinușă de pădure, Găinușă de munte.	Bonasa bonasia rupestris (C. L. Brehm, 1831) (sin. Tetrastes bonasia rupestris), Bonasa bonasia bonasia (Linnaeus, 1758) (sin. Tetrastes bonasia bonasia)?	Sedentară, cuibăritore.	Efectivul este estimat la 10.000-30.000 de perechi cuibăritoare,	[167]
Lagopus muta (Montin, 1776), sin. Lagopus mutus (Montin, 1776)[168]	Ieruncă alpină, Potârniche albă, Potârniche alpină, Cocoș încălțat	Lagopus muta helvetica (Thienemann, 1829)	Accidentală. Este menționată în literatura veche.	În Muzeul de științe naturale din Sibiu, există 2 exemplare de ieruncă alpină, fără date mai precise. În prezent nu a fost găsită.[111]	[169]

Ordinul Otidiformes (Familia Otididae - dropii, spârcaci)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Otidiformes
Familia: Otididae
Otis tarda Linnaeus, 1758[170][171]	Dropie, Drob, Drochie, Mitropolit, Curcan sălbatic, Sdrob.	Otis tarda tarda Linnaeus, 1758	Sedentară, cuibăritore.	În România populația este estimată la 30-40 de masculi care vin pe perioada rotitului și este probabil ca 1-5 perechi să cuibărească în vestul țării.	[172]
Tetrax tetrax (Linnaeus, 1758), sin. Otis tetrax Linnaeus, 1758[173][174]	Spârcaci, Spurcaciu, Spurcoaică, Dropie mică, Dropie pitică, Dropiță mică.	Monotipică	În pasaj. În trecut era oaspete de vară și cuibărea în Bărăgan, Moldova și în Dobrogea	În prezent, specia nu cuibărește în România și apare doar rar, ca specie de pasaj.	[175]
Chlamydotis macqueenii (J.E. Gray, 1832), sin. Chlamydotis undulata macqueenii (J.E. Gray, 1832)[176]	Dropie gulerată	Monotipică	Accidentală, apare din regiunea de cuibărit, din Asia Centrală.	A fost semnalată prin câteva capturări.[4][111]	[177]

Ordinul Gruiformes[modificare | modificare sursă]

Familia Gruidae - cocori[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Gruiformes
Familia: Gruidae
Grus grus (Linnaeus, 1758)[178][179]	Cocor, Cocor mare, Cocoară, Cucoară, Gruiu, Gruhă.	Grus grus grus (Linnaeus, 1758)	În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește foarte rar.	În România, populația cuibăritoare este estimată la 1-2 perechi. În timpul migrației se estimează că un număr cuprins între 200 și 700 de exemplare tranzitează România.	[180]
Anthropoides virgo Linnaeus, 1758, sin. Grus virgo (Linnaeus, 1758)[181][182]	Cocor mic, Cocor cu cap alb, Cocor cu comănac, Cocoraș.	Monotipică	În pasaj de primăvară și de toamnă. În trecut cuibărea îndeosebi în ținuturile de stepă din Dobrogea și sudul Moldovei.	În România specia apare accidental în pasaj în Delta Dunării și litoralul Mării Negre, de obicei în număr redus de indivizi.	[183]

Familia Rallidae - cristei, cârstei, găinușe de baltă, lișițe[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Familia: Rallidae
Crex crex (Linnaeus, 1758)[184][185]	Cristel de câmp, Cârstel de câmp, Cristei roșu, Cristei, Cârstel, Cresteț, Crastaniu, Cârstei.	Monotipică	Oaspete de vară, cuibărește.	În România au fost estimate 44.000-60.000 de perechi cuibăritoare.	[186]
Porzana porzana (Linnaeus, 1766)[187][188]	Cresteț pestriț, Cresteluț pestriț, Găinușă de baltă pestriță.	Monotipică	Oaspete de vară, cuibărește.	În România populația estimată este de 8.000-15.000 de perechi cuibăritoare.	[189]
Zapornia pusilla (Pallas, 1776), sin. Porzana pusilla (Pallas, 1776)[190][191]	Cresteț mic, Cresteluț mic, Cresteluț pitic.	Zapornia pusilla intermedia (Hermann, 1804)	Oaspete de vară, cuibărește	În România, populația estimată este de 10-20 de perechi cuibăritoare.	[192]
Zapornia parva (Scopoli, 1769), sin. Porzana parva (Scopoli, 1769)[193][194]	Cresteț cenușiu, Cresteluț mijlociu, Crestuleț mijlociu, Cresteț mic, Găinușă mică.	Monotipică	Oaspete de vară, cuibărește	În România, populația estimată este de 5.000-8.000 de perechi cuibăritoare.	[195]
Rallus aquaticus Linnaeus, 1758[196][197]	Cârstel de baltă, Cristei de baltă, Cristei negru, Cresteț de baltă, Cristeț de baltă, Crastaniu.	Rallus aquaticus aquaticus Linnaeus, 1758	Oaspete de vară, cuibărește. Oaspete de iarnă, în iernile blânde, în preajma apelor neînghețate, se pot întâlni adesea exemplare nordice.	În România populația cuibăritoare este estimată la circa 11.500-23.000 de perechi.	[198]
Gallinula chloropus (Linnaeus, 1758)[199][200]	Găinușă de baltă, Găinușă de trestie, Găinușă de apă, Corlă, Curlă verde, Găinuță.	Gallinula chloropus chloropus (Linnaeus, 1758)	Oaspete de vară, cuibărește.	În România populația cuibăritoare este estimată a fi cuprinsă între 31.000 și 39.000 de perechi.	[201]
Fulica atra Linnaeus, 1758[202][203]	Lișiță, Lisarcă, Sârcea, Găină de apă.	Fulica atra atra Linnaeus, 1758	Oaspete de vară, cuibărește. Oaspete de iarnă - în iernile blânde, lișițele venite din nordul Europei se concentrează adesea pe litoral și în bălțile neînghețate.	În România populația cuibăritoare este estimată la 67.000-79.000 de perechi, iar pe timpul iernii populația este cuprinsă între 80.000 și 140.000 de indivizi.	[204]

Ordinul Columbiformes (Familia Columbidae - porumbei, turturele, guguștiuci)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Columbiformes
Familia: Columbidae
Columba livia Gmelin, 1789[205][206]	Porumbel de stâncă, Porumbel sălbatic, Porumbel de peșteră, Porumbel comun. Porumbel domestic sau Porumbel de țarină (rasă domestică).	Porumbel de stâncă Columba livia livia J. F. Gmelin, 1789; Porumbel domestic Columba livia domestica J. F. Gmelin, 1789	Sedentară. În România forma sălbatică este cunoscută numai în Dobrogea,[111] mai mulți autori contestă prezența formei sălbatice în România[4].	În România se estimează un total (formă sălbatică și formă domestică) între 325.000 și 750.000 de perechi cuibăritoare, forma domestică găsindu-se mai ales în interiorul localităților.	[207]
Columba oenas Linnaeus, 1758[208][209]	Porumbel de scorbură, Porumbelul sălbatic, Golâmb vânăt, Golâmb de câmp, Hulub de codru.	Columba oenas oenas Linnaeus, 1758	Oaspete de vară, cuibărește. Oaspete de iarnă - în iernile blânde unele exemplare rămân în partea de sud a Carpaților, tot acolo venind să ierneze și exemplare din nordul Europei.	Efectivul din România este estimat a fi de 25.000-50.000 de perechi cuibăritoare.	[210]
Columba palumbus Linnaeus, 1758[211][212]	Porumbel gulerat, Porumbel sălbatic, Porumbel popesc, Hulub mare, Gulub, Golâmb cu guler.	Columba palumbus palumbus Linnaeus, 1758	Oaspete de vară, cuibărește. Oaspete de iarnă.	Efectivul din România este estimat la 360.000-720.000 de perechi cuibăritoare. În ultima jumătate de secol zona de sud-est a Munteniei a devenit un important cartier de iernare pentru populațiile venite din nordul arealului de cuibărit, putând fi întâlnite uneori cârduri de mii și mii de exemplare.	[213]
Streptopelia turtur (Linnaeus, 1758)[214][215]	Turturică, Turturea, Turtureauă, Turturelă, Turtură, Turturel.	Streptopelia turtur turtur (Linnaeus, 1758)	Oaspete de vară, cuibărește.	Efectivul din România este estimat la120.000-300.000 de perechi cuibăritoare, fiind în creștere numerică.	[216]
Streptopelia decaocto Frivaldszky, 1838[217][218]	Guguștiuc, Porumbel turcesc, Porumbel râzător oriental.	Monotipică	Sedentară, cuibăritore	Populația din România este estimată la 170.000-340.000 de perechi și este staționară.	[219]
Streptopelia orientalis (Latham, 1790)[220][221]	Turturică roșcată	Streptopelia orientalis meena (Sykes, 1832)	Accidentală?	A fost găsit un singur exemplar în 2014[78]	[222]

Ordinul Pteroclidiformes (Familia Pteroclididae - găinușe de stepă)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Pteroclidiformes
Familia: Pteroclididae
Syrrhaptes paradoxus (Palllas, 1773)[223]	Găinușa de stepă, Potârniche de stepă, Găinușă tătărească, Găinușă tălpoasă, Hulub de stepă.	Monotipică	Specie invazivă în trecut.	În trecut apărea din timp în timp sub formă de invazii, venind din stepele Asiei Centrale (Kazahstan, Kirghizia), Mongolia și vestul Chinei, unde cuibărea. În anul 1908 a fost ultima mare invazie a acestei specii în România.[4][111]	[224]

Ordinul Charadriiformes[modificare | modificare sursă]

Familia Burhinidae - păsările ogorului[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Charadriiformes
Familia: Burhinidae
Burhinus oedicnemus (Linnaeus, 1758)[225][226]	Pasărea ogorului, Fluierar mare, Ploier mare, Pasăre tătărească.	Burhinus oedicnemus oedicnemus (Linnaeus, 1758)	Oaspete de vară, cuibăritoare.	În România, populația estimată este de 500-1.000 de perechi cuibăritoare.	[227]

Familia Charadriidae - prundărași, ploieri, nagâți[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Familia: Charadriidae
Subfamilia: Charadriinae
Charadrius alexandrinus Linnaeus, 1758[228][229]	Prundăraș de sărătură, Prundăraș de mare, Purcăraș de mare, Purcăraș alexandrin, Fluieraș alexandrin, Ploier de mare.	Charadrius alexandrinus alexandrinus Linnaeus, 1758	În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește.	În România se pot vedea în timpul pasajelor între 500 și 1.000 de exemplare, iar efectivul cuibăritor este estimat la 400-700 de perechi.	[230]
Charadrius asiaticus Pallas, 1773[231]	Prundăraș asiatic	Monotipică	Accidentală.	Un exemplar a fost văzut și fotografiat în Istria (Dobrogea) la 25 mai 1979.[232][233]	[234]
Charadrius dubius Scopoli, 1786[235][236]	Prundăraș gulerat mic, Prundăraș de râu, Prundăraș de râu cu cioc negru, Fluturaș mic, Fluturaș de râu, Ploier de râu.	Charadrius dubius curonicus J. F. Gmelin, 1789	Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj.	În România efectivul cuibăritor al acestei specii este între 3.000 și 6.000 de perechi clocitoare.	[237]
Charadrius hiaticula Linnaeus, 1758[238][239]	Prundăraș gulerat mare, Prundăraș gulerat, Prundăraș cu cioc pestriț, Purcăraș de mal, Purcăraș gulerat, Fluieraș gulerat, Ploier gulerat, Fluturaș de prundiș, Ploier de noroi.	Charadrius hiaticula hiaticula Linnaeus, 1758	În pasaj de primăvară și de toamnă.	Specie rară	[240]
Charadrius leschenaultii Lesson, 1826[241][242]	Prundăraș de deșert	Charadrius leschenaultii columbinus Wagler, 1829	Accidentală.	Un exemplar observat la 24-25 martie 2012 pe Lacul Techirghiol[78].	[243]
Charadrius mongolus Pallas, 1776[244]	Prundăraș mic de deșert	Charadrius mongolus pamirensis (Richmond, 1896)?	Accidentală[245]	Un exemplar a fost observat la Tinca (județul Bihor), lângă râul Crișul Negru, pe 18 ianuarie 2017; un alt exemplar mascul la Râpa (județul Bihor) pe 18 mai 2019.[158]	[246]
Charadrius vociferus Linnaeus, 1758[247]	Prundăraș cu coadă ascuțită	?	Accidentală	Un exemplar a fost observat la 8 septembrie 1985, pe insula Sacalin situată în fața brațului Sf. Gheorghe al Dunării.[248]	[249]
Eudromias morinellus (Linnaeus, 1758), sin. Charadrius morinellus Linnaeus, 1758[250][251]	Prundăraș de munte, Prundăraș montan, Purcăraș de munte, Ploier de munte, Fluieraș de munte.	Monotipică	În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește foarte rar.	În România apare mai ales în migrație, dar a fost semnalat și o populație cuibăritoare de maximum 3 perechi în Carpații Occidentali, aproape de Sibiu.	[252]
Subfamilia: Pluvialinae
Pluvialis apricaria (Linnaeus, 1758), sin. Charadrius apricarius Linnaeus, 1758[253][254]	Ploier auriu, Ploier auriu mare, Fluierar auriu mare, Fluturaș auriu, Purcăraș auriu.	Pluvialis apricaria apricaria (Linnaeus, 1758), Pluvialis apricaria altifrons (C. L. Brehm, 1831)?	În pasaj de primăvară și de toamnă.	Între 2.500 și 6.000 de exemplare trec prin România în timpul pasajelor.	[255]
Pluvialis squatarola (Linnaeus, 1758), sin. Squatarola squatarola Linnaeus, 1758[256][257]	Ploier argintiu, Fluierar argintiu, Purcăraș argintiu, Ploier degetat.	Pluvialis squatarola squatarola (Linnaeus, 1758)	În pasaj. Oaspete de iarnă rar.	În România este observat adesea în pasaj, rareori iernând în regiunea Dobrogei.	[258]
Pluvialis fulva (Gmelin, 1789)[259][260]	Ploier auriu din Pacific	Monotipică	Accidentală.	Au fost observate câteva exemplare în ultimii ani.[78]	[261]
Subfamilia: Vanellinae
Vanellus vanellus (Linnaeus, 1758)[262][263]	Nagâț, Ciomvică, Ciovlică, Ciovică, Ciorlică, Tiuvlic, Libuț, Liboc, Bibic, Bibiț, Chiviț.	Monotipică	În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește, unele populații rămân și iarna, îndeosebi în sudul României.	În România populația cuibăritoare este estimată la 65.000-130.000 de perechi și este în scădere.	[264]
Vanellus leucurus (Lichtenstein, 1823), sin. Chettusia leucura (Lichtenstein, 1823), Vanellus leucura (Lichtenstein, 1823)[265][266]	Nagăț cu coada albă, Nagâț cu picioare galbene.	Monotipică	În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește. În România cuibăritul speciei a fost observat prima dată în anul 2000.	În România este observată foarte rar în pasaj, de obicei în zonele de coastă ale Mării Negre, unele perechi putând cuibări în regiunea Deltei Dunării. În România populația cuibăritore este estimată la maximum 23 de perechi, însă cuibăritul speciei nu a fost confirmat recent.	[267]
Vanellus gregarius (Pallas, 1771)[268][269]	Nagăț de stepă	Monotipică	Accidentală	Un exemplar a fost observat la 1 octombrie 2012 în Râmnicelu - Boldu.[78]	[270]
Vanellus spinosus (Linnaeus, 1758)[271][272]	Nagăț sudic	Monotipică	În pasaj	În România este observat foarte rar în pasaj, de obicei în zonele de coastă al Mării Negre.	[273]

Familia Glareolidae - ciovlici[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Familia: Glareolidae
Glareola nordmanni Fischer, 1842[274][275]	Ciovlică negrie, Ciovlica lui Nordmann, Ciovlica nordmaniană, Ciovlică de mare cu aripi negre, Ciovlică de mare orientală.	Monotipică	În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește rar.	În România specia poate fi observată extrem de rar, cu precădere în pasaj în regiunea Dobrogei, nu se cunosc în detaliu date despre efectivul cuibăritor al acesteia, însă se estimează că anual cuibăresc maximum 2 perechi.	[276]
Glareola pratincola (Linnaeus, 1766)[277][278]	Ciovlică ruginie, Ciovlică de mare, Rândunea de stepă, Giarola, Găinușă de mare.	Glareola pratincola pratincola (Linnaeus, 1766)	În pasaj de toamnă și de primăvară. Oaspete de vară, cuibărește	În România populația estimată este de 450-800 de perechi cuibăritoare, iar în timpul migrației efectivul este estimat a fi cuprins între 800 și 4.000 de indivizi.	[279]

Familia Stercorariidae - lupi de mare[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Familia: Stercorariidae
Stercorarius pomarinus (Temminck, 1815)[280][281]	Lup de mare, Lup marin mijlociu, Lup de mare mijlociu, Lup de pește mijlociu, Lup de mare cu coadă lată.	Monotipică	În pasaj mai ales în cel de toamnă. Cei mai mulți dintre cei ce ajung în România sunt exemplare tinere.[282][283]	Specie foarte rară. Ultimul exemplar a fost un juvenil găsit pe 18-24 noiembrie 2011 în Brădeni.[78]	[284]
Stercorarius parasiticus (Linnaeus, 1758)[285][286]	Lup de mare mic, Lup marin parazitic, Lup de pește parazit, Lup de mare hrăpăreț, Lup marin cu coadă ascuțită.	Monotipică	Accidentală. În pasaj mai ales în cel de toamnă.[283][287][288]	Specie foarte rară.	[289]
Stercorarius longicaudus Vieillot, 1819[290][291]	Lup de mare codat, Lup marin cu coada lungă, Lup marin cu suliță, Lup de mare cu coadă lungă, Lup marin mic, Lup maritim mic.	Stercorarius longicaudus longicaudus Vieillot, 1819	Accidentală	Specie foarte rară. Câteva exemplare au fost colectate și se află în vitrinele unor muzee de științe naturale din România.[4][283]	[292]
Catharacta skua (Brünnich, 1764), sin. Stercorarius skua Brünnich, 1764[293]	Lup de mare atlantic, Marele lup de mare.	Monotipică	Accidentală	Un singur exemplar a fost observat la Zau de Câmpie (jud. Mureș), la 14 iulie 1968.[4][232][294]	[295]

Familia Scolopacidae - fluierari, pietruși, nisipari, fugaci, prundași, bătăuși, becaține, sitari, culici, notatițe[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Familia: Scolopacidae
Subfamilia: Calidrinae
Arenaria interpres (Linnaeus, 1758)[296][297]	Pietruș, Scormonitor de prundiș, Scormonitor de pietriș, Pietrușel.	Arenaria interpres interpres (Linnaeus, 1758)	În pasaj	Specie rară	[298]
Calidris alba (Pallas, 1764), sin. Crocethia alba (Pallas, 1764)[299][300]	Nisipar, Calidră.	Calidris alba alba (Pallas, 1764)	În pasaj. Se întâlnesc vara, uneori, unele exemplare, care însă nu cuibăresc aici.[4]	Specie rară	[301]
Calidris falcinellus (Pontoppidan, 1763), sin. Limicola falcinellus (Pontoppidan, 1763)[302][303]	Prundaș de nămol, Fugaci de mlaștina, Fugaci cu cioc lat, Surdă de mare.	Calidris falcinellus falcinellus (Pontoppidan, 1763)	În pasaj	Specie rară	[304]
Calidris pugnax (Linnaeus, 1758), sin. Philomachus pugnax (Linnaeus, 1758)[305][306]	Bătăuș, Fluierar gulerat, Fluierar multicolor, Fluierar bătăuș, Belisar.	Monotipică	În pasaj de primăvară și de toamnă. Se întâlnește uneori și vara, fără însă a cuibări.	În România efectivul care este văzut în timpul pasajelor este de 35.000-100.000 de exemplare.	[307]
Calidris alpina (Linnaeus, 1758)[308][309]	Fugaci de țărm, Fugaci alpin, Prundaș de mare, Fugaci cu piept negru.	Calidris alpina alpina (Linnaeus, 1758)	În Romania, apare în pasaj primavara în aprilie și mai, iar toamna în august și septembrie. Unele exemplare pot fi observate și peste vară, dar fără să clocească.	Populațiile care traversează România în timpul pasajelor sunt estimate între 10.000 și 30.000 de exemplare.	[310]
Calidris canutus (Linnaeus, 1758)[311][312]	Fugaci mare, Fugaci islandic, Purcăraș islandic, Prundaș islandic.	Calidris canutus canutus (Linnaeus, 1758)	Accidentală în timpul pasajului.	Specie rară	[313]
Calidris ferruginea (Pontoppidan 1763), sin. Calidris testacea (Pallas, 1764)[314][315]	Fugaci roșcat, Fugaci cu cioc arcuit, Fugaci roșiatic, Prundaș roșcat, Purcăraș roșcat.	Monotipică	În pasaj trecând îndeosebi prin Dobrogea. Unele exemplare se întâlnesc vara în Deltă, fără a cuibări însă aici.	Specie rară	[316]
Calidris melanotos (Vieillot, 1819)[317][318]	Fugaci pătat	Monotipică	Accidentală în timpul pasajului de toamnă.[319]	Specie foarte rară. În perioada 2010-2014 au fost găsite 6 exemplare.[78]	[320]
Calidris minuta (Leisler, 1812)[321][322]	Fugaci mic, Fugaci pitic, Purcăraș pitic, Prundaș pitic.	Monotipică	În pasaj de primăvară și de toamnă. Unele exemplare neclocitoare se întâlnesc și vara.	În timpul pasajelor pot fi observate în România între 1.000 și 5.000 de exemplare	[323]
Calidris subruficollis (Vieillot, 1819), sin. Tryngites subruficollis (Vieillot, 1819)[324][325]	Fluierar cu piept gălbui	Monotipică	Accidentală în timpul pasajului	În perioada 2010-2014 a fost găsit un singur exemplar.[78]	[326]
Calidris temminckii (Leisler, 1812)[327][328]	Fugaci pitic, Fugaci pitic sur, Fugaci Temminck, Prundaș pitic sur, Purcăraș pitic sur.	Monotipică	În pasaj.[319]	Specie rară.	[329]
Subfamilia: Scolopacinae
Gallinago gallinago (Linnaeus, 1758), sin. Capella gallinago (Linnaeus, 1758)[330][331]	Becațină comună, Becață comună, Becațină mijlocie, Becaț, Becaț de baltă.	Gallinago gallinago gallinago (Linnaeus, 1758)	În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește rar.	Populația cuibăritoare din România este mică și estimată la 30-50 de perechi. În pasaj este comună prin toate ținuturile mlăștinoase din România.	[332]
Gallinago media (Latham, 1787), sin. Capella media (Latham, 1787)[333][334]	Becațină mare, Dublon, Dublă, Becațină dublă, Becață mare.	Monotipică	În România nu cuibărește și este o specie de pasaj, prezentă primăvara în aprilie și mai și toamna de la mijlocul lui septembrie până la mijlocul lui octombrie.	Apare mai rar în pasaj decât becațină comună.	[335]
Lymnocryptes minimus (Brünnich, 1764), sin. Lymnocryptes minima (Brünnich, 1764)[336][337]	Becațină mică, Becațină mută, Becațină surdă, Surdă.	Monotipică	În pasaj de primăvară și de toamnă.	În România este prezintă în pasaj cu un număr de 50-300 de indivizi.	[338]
Limnodromus scolopaceus (Say, 1823), sin. Limosa scolopacea Say, 1823[339]	Sitar de nămol cu cioc lung	Monotipică	Accidentală	Specie foarte rară[245] Un exemplar a fost observat la Tinca (județul Bihor), lângă râul Crișul Negru pe 14 ianuarie 2017.[158]	[340]
Limnodromus griseus (Gmelin, 1789)[341]	Sitar de nămol cu cioc scurt		Accidentală în România din America de Nord.	Un exemplar a fost observat la Tinca (județul Bihor), lângă râul Crișul Negru pe 12 ianuarie 2017.[158]	[342]
Scolopax rusticola Linnaeus, 1758[343][344]	Sitar de pădure, Sitar, Ciocănea, Becaț, Becață.	Monotipică	În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește.	Populația din România este apreciată a fi formată din 6.000-9.000 de perechi cuibăritoare. Este mai frecventă în timpul pasajului.	[345]
Subfamilia: Limosinae
Limosa lapponica (Linnaeus, 1758)[346][347]	Sitar de mal nordic, Sitar de mal ruginiu, Fluierar de mal ruginiu, Fluierător de mal ruginiu.	Limosa lapponica lapponica (Linnaeus, 1758)	În pasaj.	Specie rară.[319]	[348]
Limosa limosa (Linnaeus, 1758)[349][350]	Sitar de mal, Sitar de mal cu coadă neagră, Sitar de mal mare, Fluierar cu coadă neagră.	Limosa limosa limosa (Linnaeus, 1758)	În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește rar.	În România populația cuibăritoare este estimată a fi cuprinsă între 40 și 80 de perechi, iar în pasaj pot tranzita efective cuprinse între 2.000 și 10.000 de indivizi.	[351]
Subfamilia: Numeniinae
Numenius arquata (Linnaeus, 1758)[352][353]	Culic mare, Ploier mare, Fluierar mare, Becață regală.	Numenius arquata arquata (Linnaeus, 1758) (în pasaj, cuibărește), Numenius arquata orientalis C. L. Brehm, 1831 (numai în pasaj).	În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește rar.	Populația cuibăritoare din România este foarte mică și estimată a fi de maximum 10 perechi. În timpul migrației efectivele sunt cuprinse între 8.000 și 15.000 de indivizi.	[354]
Numenius phaeopus (Linnaeus, 1758)[355][356]	Culic mic, Culic de ploaie, Culic cu cap dungat.	Numenius phaeopus phaeopus (Linnaeus, 1758)	În pasaj. Nu cuibărește în România.	Efectivele care tranzitează România sunt estimate la 1.000-4.000 de indivizi.	[357]
Numenius tenuirostris Vieillot, 1817[358]	Culic cu cioc subțire, Becață pitică.	Monotipică	În pasaj.	Este o apariție rară, în pasaj.[319]	[359]
Subfamilia: Tringinae
Tringa erythropus (Pallas, 1764)[360][361]	Fluierar negru, Fluierător negru, Fluierar cernit.	Monotipică	În pasaj.	În România este frecvent întâlnită în pasaj.[319]	[362]
Tringa glareola Linnaeus, 1758[363][364]	Fluierar de mlaștină, Fluierar de nămol, Fluierător de mlaștină.	Monotipică	În România este specie de pasaj, fiind prezentă primăvara în aprilie și mai, iar toamna în august și septembrie.	În România este frecvent întâlnită în pasaj.[319]	[365]
Tringa nebularia (Gunnerus, 1767)[366][367]	Fluierar cu picioare verzi, Fluierar deschis, Fluierător cu picioare verzi mare.	Monotipică	În pasaj de primăvară și de toamnă.	În România este comună în pasaj.[319]	[368]
Tringa ochropus Linnaeus, 1758[369][370]	Fluierar de zăvoi, Fluierar de zăvoaie, Fluierar de pădure, Fluierar pestriț, Fluierător de zăvoaie, Fluierător pestriț, Fluierar punctat.	Monotipică	În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește rar	În România populația cuibăritoare este estimată la maximum 100 de perechi cuibăritoare. Specie comună în pasaj.	[371]
Tringa stagnatilis (Bechstein, 1803)[372][373]	Fluierar de lac, Fluierător de lac, Fluierar cu picioare verzi mic.	Monotipică	În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește rar.	În România populația cuibăritoare este estimată la circa 20-50 de perechi, iar în timpul pasajului România este tranzitată de circa 500-1.500 de indivizi.	[374]
Tringa totanus (Linnaeus, 1758)[375][376]	Fluierar cu picioare roșii, Fluierar comun, Fluierar castaniu, Fluierător.	Tringa totanus totanus (Linnaeus, 1758)	În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește.	În România populația cuibăritoare este estimată la 800–2.000 de perechi, iar în timpul pasajului efectivele cresc, fiind cuprinse între 5.000 și 15.000 de indivizi.	[377]
Tringa melanoleuca (Gmelin, 1789)[378]	Fluierar mare cu picioare galbene		Specie nord-americane, accidentală în România.	Un exemplar a fost observat la Belfir (județul Bihor), pe 20 mai 2019.[158]	[379]
Xenus cinereus (Güldenstädt, 1775), sin. Tringa terek Latham, 1787, Tringa cinerea Gülldenstädt, 1775, Terekia cinerea (Güldenstädt, 1775), Scolopax cinerea Güldenstädt, 1775[380][381]	Fluierar sur, Sitar sur de mal, Fluierar sur de mal, Fluierarul Terek, Fluierar cu cioc întors.	Monotipică	În pasaj, fiind prezentă primăvara în aprilie și mai, iar toamna în august și septembrie.	În România este foarte rară.	[382]
Actitis hypoleucos Linnaeus, 1758, sin. Tringa hypoleucos Linnaeus, 1758[383][384]	Fluierar de munte, Prundăraș țipător, Purcăraș.	Monotipică	Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj.	În Romania cuibăresc între 5.200 și 9.600 de perechi.	[385]
Phalaropus fulicarius (Linnaeus, 1758)[386][387]	Notatiță cu cioc lat	Monotipică	În pasaj.	În Romania a fost semnalată rar. În perioada 2010-2014 au fost găsite numai 6 exemplare.[78]	[388]
Phalaropus lobatus (Linnaeus, 1758)[389][390]	Notatiță, Prundăraș lobat, Notatiță cu cioc subțire.	Monotipică	În pasaj, mai frecvent fiind observată în septembrie.	Specie rară. Cel mai mare număr, 70 de păsări, a fost înregistrat pe 28.04.2004, pe Lacul Sinoe.[319]	[391]
Steganopus tricolor (Vieillot, 1819), sin. Phalaropus tricolor (Vieillot, 1819)[392][393]	Notatiță americană	Monotipică	Accidentală	În perioada 2010-2014 a fost găsit un singur exemplar.[78]	[394]

Familia Haematopodidae - scoicari[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Familia: Haematopodidae
Haematopus ostralegus Linnaeus, 1758[395][396]	Scoicar, Ostrigar, Culic de mare, Țarcă de mare.	Haematopus ostralegus longipes Buturlin, 1910, Haematopus ostralegus ostralegus Linnaeus, 1758?	În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește rar.	În România populația cuibăritoare este mică, fiind estimată la 50-150 de perechi cuibăritoare. Mai frecvent trece în pasaj, până la 150-200 de indivizi.	[397]

Familia Recurvirostridae - picioroange, ciocîntorși[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Familia: Recurvirostridae
Himantopus himantopus (Linnaeus, 1758)[398][399]	Piciorong, Sitar cu picioroange, Fluierar cu picioare lungi, Cătăligă, Cătălige.	Himantopus himantopus himantopus (Linnaeus, 1758)	În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește.	În România populația cuibăritore estimată este de 900-2.000 de perechi. Între 1.500 și 6.000 de exemplare pot fi observate pe teritoriul țării în timpul pasajelor.	[400]
Recurvirostra avosetta Linnaeus, 1758, sin. Recurvirostra avocetta Linnaeus, 1758[401][402]	Ciocîntors, Cioc întors, Avozetă, Culic cu spadă, Culic săbiat, Săbiuță, Cosaș.	Monotipică	În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește, în iernile blânde, unele exemplare rămân în apele salmastre dobrogene. Oaspete de iarnă.	În România, populația estimată este de 700-1.800 de perechi, iar pe timp de iarnă efectivele speciei în România sunt estimate la 1.500- 6.000.	[403]

Familia Laridae - pescăruși, chirghițe, pescărițe, chire[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Familia: Laridae
Subfamilia: Larinae
Hydrocoloeus minutus Pallas, 1776, sin. Larus minutus Pallas, 1776[404][405]	Pescăruș mic, Martin mititel, Cărăbaș mititel, Martin pitic, Cărăbaș pitic, Pescar mic.	Monotipică	În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește rar.	Cuibărește rar în sud-estul Deltei Dunării și pe lacurile din lungul litoralului. În pasaj și iarna este mai numeros atât pe litoral, cât și în Deltă.[406]	[407]
Larus argentatus Pontoppidan, 1763.[408][409]	Pescăruș argintiu	Larus argentatus argentatus Pontoppidan, 1763. În clasificările mai vechi această specie includea subspeciile Larus argentatus cachinnans și Larus argentatus michahellis care în prezent sunt ridicate în rang de specii: Larus cachinnans și Larus michahellis	Accidentală.[410]	Specie foarte rară	[411]
Larus cachinnans Pallas, 1811, sin. Larus argentatus cachinnans Pallas, 1811, Larus argentatus ponticus Stegmann 1934[412][413]	Pescăruș pontic, Martin argintiu cu picioare galbene, Martin argintiu flaviped, Cărăbaș argintiu cu picioare galbene, Cărăbaș de mare, Pescar de mare, Martin de mare.	Monotipică	Sedentară, cuibăritore. În pasaj. Oaspete de iarnă.	În România populația cuibăritoare este de 2.000-4.000 de perechi, iar în timpul pasajului pot fi văzute între 25.000 și 70.000 de exemplare. De asemenea, teritoriul țării este și loc de iernare pentru 10.000-16.000 de exemplare.	[414]
Larus canus Linnaeus, 1758[415][416]	Pescăruș sur, Martin sur, Martin cenușiu, Cărăbaș cenușiu, Martin de iarnă, Pescar cenușiu, Cărăbaș de furtună.	Larus canus canus Linnaeus, 1758, Larus canus heinei Homeyer, 1853?	În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă.	În România trec în pasaj 15.000-30.000 de indivizi.	[417]
Larus delawarensis Ord, 1815[418]	Pescăruș sur mare, Pescăruș cu cioc inelat.	Monotipică	Accidentală.	A fost observat un exemplar pe Lacul Morii din București în 23 ianuarie 2021.[419][420]	[421]
Larus fuscus Linnaeus, 1758[422][423]	Pescăruș negricios, Martin negricios, Cărăbaș negricios, Martin cu manta neagră.	Larus fuscus fuscus Linnaeus, 1758	În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă, mai multe exemplare rămân și peste vară în Delta Dunării sau pe litoral, fără însă a cuibări.	Populația care iernează în România este estimată la 50-100 de indivizi.	[424]
Larus heuglini Bree, 1876, mulți autori îl includ în specia Larus fuscus ca o subspecie Larus fuscus heuglini Bree, 1876[423]	Pescăruș negricios siberian	Monotipică	Accidentală	În perioada 2010-2014 a fost găsit un singur exemplar.[78]	[424]
Larus genei Brème, 1839[425][426]	Pescăruș rozalb, Pescăruș cu cioc subțire, Martin roz, Cărăbaș roz, Pescar rozalb, Martin cu cioc subțire.	Monotipică	În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește rar.	În România este o specie rar cuibăritoare în colonii pe grindurile lagunelor. Iarna rămân puține exemplare.	[427]
Larus glaucoides Meyer, 1822[428][429]	Pescăruș cu aripi albe	Larus glaucoides glaucoides B. Meyer, 1822	Accidentală.	Specie foarte rară, a fost observat prima dată pe insula Sacalin în 1970.[232][430]	[431]
Larus hyperboreus Gunnerus, 1767[432][433]	Pescăruș de ghețuri, Martin glacial, Martin alb mare.	Larus hyperboreus hyperboreus Gunnerus, 1767?	Accidentală	Specie foarte rară. Au fost doar câteva exemplare pe litoralul Mării Negre.[4]	[434]
Larus ichthyaetus Pallas, 1773[435][436]	Pescăruș asiatic	Monotipică	Sedentară, cuibăritoare. Oaspete de iarnă.[437]	În România populația cuibăritoare este estimată la 70–120 de perechi.[438]	[439]
Larus marinus Linnaeus, 1758[440][441]	Pescăruș negru, Martin negru, Martin cu manta, Carabaș negru.	Monotipică	Accidentală, oaspete de iarnă.	Specie foarte rară. În perioada 2010-2014 au fost găsite 10 exemplare în sezonul rece.[78]	[442]
Larus melanocephalus Temminck, 1820[443][444]	Pescăruș cu cap negru	Monotipică	În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește rar. Oaspete de iarnă.	În România numărul estimat este de 50-300 de perechi cuibăritoare, iar în timpul migrației populația poate ajunge și la 15.000-50.000 de indivizi.	[445]
Larus michahellis J. F. Naumann, 1840, sin. Larus argentatus michahellis J. F. Naumann, 1840[446][447]	Pescăruș cu picioare galbene	Larus michahellis michahellis J. F. Naumann, 1840	În pasaj. Parțial sedentară, parțial migratoare, cuibăritore.	În România efectivele cuibăritoare sunt estimate la 900-2.500 de perechi clocitoare; cuibărește de-a lungul Dunării și în Dobrogea, dar în afara sezonului de cuibărit exemplarele în migrație pot fi observate în toată țara.	[448]
Larus pipixcan Wagler, 1831[449][450]	Pescărușul lui Franklin	Monotipică	Accidentală	Specie foarte rară observată pentru prima oară în 2016 în județul Olt, la Slatina.[451][452]	[453]
Larus ridibundus Linnaeus, 1766, sin. Chroicocephalus ridibundus (Linnaeus, 1766)[454][455]	Pescăruș râzător, Martin râzător, Cărăbaș râzător, Martin comun, Martin vulgar, Cărăbaș comun, Martin de vară, Pescar râzător, Porumbel de mare, Giușcă.	Monotipică	Oaspete de vară, cuibărește, o parte din păsări iernează. În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă.	În România populația cuibăritoare este estimată la 3.500-8.000 de perechi, iar efectivele care trec în timpul pasajelor sunt formate din 100.000-300.000 de exemplare.	[456]
Ichthyaetus audouinii (Payraudeau, 1826), Larus audouinii, Payraudeau, 1826[457]	Pescăruș mediteranean		Specie mediteraneană, accidentală în România.	Un exemplar a fost observat la Râpa (județul Bihor), pe râul Crișul Negru, pe 12 noiembrie 2017.[158]	[458]
Rissa tridactyla (Linnaeus, 1758)[459][460]	Pescăruș cu trei degete, Martin tridegetat, Martin cu trei degete.	Rissa tridactyla tridactyla (Linnaeus, 1758)	Accidentală, Oaspete de iarnă	Specie foarte rară, În perioada 2010-2014 au fost găsite 21 exemplare în sezonul rece.[78]	[461]
Xema sabini (Sabine, 1819), sin. Larus sabini Sabine, 1819[462][463]	Pescăruș cu coadă scobită	Xema sabini palaearctica Stegman, 1934?	Accidentală	Specie foarte rară. Un exemplar capturat în vecinătatea Timișoarei (Banat) după 1960 se află la Muzeul Național de Istorie Naturală "Grigore Antipa"[4][232][283]	[464]
Pagophila eburnea (Phipps, 1774)[465]	Pescăruș alb		Specie arctică, accidentală în România.	Un exemplar a fost observat la Tinca (județul Bihor), pe râul Crișul Negru, la 26 ianuarie 2020 (prima mențiune în România); alt exemplar la Tinca, pe 29 martie 2020.[158]	[466]
Subfamilia: Sterninae
Chlidonias hybrida (Pallas, 1811), sin. Chlidonias hybridus Pallas, 1811[467][468]	Chirighiță cu obraz alb, Chirighiță cu bărbie albă, Chirighiță cu gât alb, Pescăruș hibrid, Pescăruș cu gât alb.	Chlidonias hybrida hybrida (Pallas, 1811)	Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj.	În România populația cuibăritoare este de 16.000-20.000 de perechi, iar în timpul pasajelor se pot observa între 25.000 și 70.000 de exemplare.	[469]
Chlidonias leucopterus (Temminck, 1815), sin. Chlidonias leucoptera (Temminck, 1815)[470][471]	Chirighiță cu aripi albe, Pescăriță cu aripi albe, Chiră cu aripi albe.	Monotipică	Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj.	Populațiile cuibăritoare din România au scăzut între 1990 și 2000 și după datele actuale sunt mici, estimate între 100 și 300 de perechi.	[472]
Chlidonias niger (Linnaeus, 1758), sin. Chlidonias nigra (Linnaeus, 1758)[473][474]	Chirighiță neagră, Chirighiță, Chiră, Pescăruș negru, Pescăriță neagră, Pescăriță.	Chlidonias niger niger (Linnaeus, 1758)	Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj.	Populația estimată în România este de 1200-2500 de perechi cuibăritoare, iar în timpul pasajelor se pot observa între 3.000 și 10.000 de exemplare.	[475]
Gelochelidon nilotica (Gmelin, 1789), sin. Sterna nilotica Gmelin, 1789[476][477]	Pescăriță râzătoare, Pescar maritim râzător, Pescăruș râzător, Pescar râzător.	Gelochelidon nilotica nilotica (J. F. Gmelin, 1789)	În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește.	Populația cuibăritoare din România este estimată la 12-50 perechi și este în declin. În timpul pasajelor se pot observa între 300 și 1.000 de exemplare.	[478]
Hydroprogne caspia (Pallas, 1770), sin. Sterna caspia Pallas, 1770, Hydroprogne tschegrava (Lepechin, 1770)[479][480]	Pescăriță mare, Pescar mare răpitor, Pescăruș mare răpitor, Rândunea de mare răpitoare, Chirighiță, Chira, Pescar, Pescăruș, Martin cerchez.	Monotipică	În pasaj. Odinioară era oaspete de vară, cuibărea.	În trecut, cuibărea în România în zona complexului lagunar Razim-Sinoe, însă în prezent se pot observa doar în timpul pasajelor, când efectivele sunt între 500 și 5.000 de exemplare.	[481]
Sterna hirundo Linnaeus, 1758[482][483]	Chiră de baltă, Rândunea maritimă vulgară, Pescăriță cu cap negru, Pescăruș de baltă, Pescăruș cu cap negru, Crișcova.	Sterna hirundo hirundo Linnaeus, 1758	Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj.	Populația estimată din România este de 5.500-7.500 de perechi cuibăritoare, iar în timpul migrației se pot întâlni efective cuprinse între 10.000 și 40.000 de indivizi.	[484]
Sterna paradisaea Pontoppidan, 1763[485][486]	Chiră polară	Monotipică	Accidentală	În perioada 2010-2014 a fost observat un singur exemplar la Năvodari.[78]	[487]
Sternula albifrons (Pallas, 1764), sin. Sterna albifrons Pallas, 1764[488][489]	Chiră mică, Rândunea maritimă pitică, Rândunea maritimă cu fruntea albă, Pescăruș pitic, Chirighiță, Chira, Pescar.	Sternula albifrons albifrons (Pallas, 1764)	În pasaj. Oaspete de vară, cuibăritoare.	Populația estimată în România este de 500-800 de perechi cuibăritoare, iar în pasaj trec prin România aproximativ 1.000-3.000 de exemplare.	[490]
Thalasseus sandvicensis (Latham, 1787), sin. Sterna sandvicensis Latham, 1787[491][492]	Chiră de mare, Rândunea maritimă mică, Pescăruș mic, Chirighiță, Chiră, Pescar, Pescăruș de mare.	Thalasseus sandvicensis sandvicensis (Latham, 1787)	În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește rar.	Populația din România este estimată la 20-300 de perechi cuibăritoare, iar în perioada pasajelor efectivele cresc ajungând la 5.000-20.000 de exemplare.	[493]

Familia Alcidae - alce[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Familia: Alcidae
Brachyramphus perdix (Pallas, 1811)[494][495]	Alcă pitică asiatică	Monotipică	Accidentală	În 2006 a fost observat un singur exemplar.[17][496]	[497]
Uria aalge (Pontoppidan, 1763)[498]	Alcă nordică, Garia	?	Accidentală	În 1959 a fost observat un singur exemplar lângă Călărași.[232][283][499]	[500]

Ordinul Gaviiformes (Familia Gaviidae - cufundari)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Gaviiformes
Familia: Gaviidae
Gavia stellata (Pontoppidan, 1763), sin. Colymbus stellatus Pontoppidan, 1763[501][502]	Cufundar mic, Fundac cu gușa roșie, Fundac cu gușă roșie, Fundac mic, Fundac nordic cu gușă roșie, Fundac stelat.	Monotipică	În pasaj. Oaspete de iarnă.	Specie rară. În perioada 2008-2013 au fost observate 10-40 exemplare în sezonul rece.	[503]
Gavia arctica (Linnaeus, 1758), Colymbus arcticus Linnaeus, 1758[504][505]	Cufundar polar, Fundac polar, Fundac cu gușă neagră (vara), Colimb arctic, Bodârlău polar.	Gavia arctica arctica (Linnaeus, 1758)	În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă.	În România apare iarna în număr redus. În perioada 2008-2013 au fost observate 50-100 exemplare în sezonul rece.	[506]
Gavia immer (Brünnich, 1764), sin. Colymbus immer Brünnich, 1764[507][508]	Cufundar mare, Fundac mare, Fundac glacial, Fundac de ghiată, Colimb, Fundac marin cu gât negru.	Monotipică	Accidentală, oaspete de iarnă.	Specie foarte rară.[509] În perioada 2010-2014 au fost observate numai 2 exemplare.[78]	[510]
Gavia adamsii (Gray, 1859)[511]	Cufundar cu cioc alb	Monotipică	Accidentală	Specie foarte rară. Specia a fost descoperită în România pe 19 ianuarie 2018 de ornitologul József Szabó pe râul Olt, unde a fost identificat un exemplar al acestei specii.[512]	[513]

Ordinul Procellariiformes[modificare | modificare sursă]

Familia Procellariidae - ielcovani, furtunari[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Procellariiformes
Familia: Procellariidae
Puffinus yelkouan (Acerbi, 1827), sin. Puffinus puffinus yelkouan (Acerbi, 1827)[514][515]	Ielcovan estic, Furtunar, Pufin mediteranean. Pasărea furtunii, Pasărea vijeliei, Vijelniță, Pufin răsăritean.	Monotipică	Accidentală.	A fost observat (și colectat) de câteva ori mai ales în față gurilor Dunării. Nu mai puțin de 7500 de ielcovani au fost văzuți pe 2 mai 2013 din punctul de observare de pe plaja Vadu din județul Constanța.[516] În România nu au fost identificate perechi cuibăritoare de ielcovan.[17][406]	[517]

Familia Hydrobatidae - furtunari comuni[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Familia: Hydrobatidae
Hydrobates pelagicus (Linnaeus, 1758)[518]	Furtunar comun, Rândunică de furtună pitică.	?	Accidentală	A fost semnalat în România înainte de 1950.[245]	[519]

Ordinul Ciconiiformes (Familia Ciconiidae - berze sau cocostârci)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Ciconiiformes
Familia: Ciconiidae
Ciconia nigra (Linnaeus, 1758)[520][521]	Barză neagră, Cocostârc negru, Cocostârc de pădure, Barză cernită, Barză țigănească.	Monotipică	Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj de primăvară și în special cel de toamnă.	Populația estimată în România este de 400-800 de perechi cuibăritore. În timpul pasajelor țara este traversată de 10.000-20.000 de exemplare.	[522]
Ciconia ciconia (Linnaeus, 1758)[523][524]	Barză albă, Cocostârc alb, Cocostârc, Barză, Cucostârc, Cucorstârc.	Ciconia ciconia ciconia (Linnaeus, 1758)	Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj de primăvară și de toamnă	Populația estimată în România este de 5.000-6.000 de perechi cuibăritore. În timpul pasajelor se pot observa în România între 100.000 și 300.000 de exemplare.	[525]

Ordinul Pelecaniformes[modificare | modificare sursă]

Familia Pelecanidae - pelicani[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Pelecaniformes
Familia: Pelecanidae
Pelecanus onocrotalus Linnaeus, 1758[526][527]	Pelican comun, Babiță, Baboșă, Bagiță, Năsută, Gușată.	Monotipică	Oaspete de vară, cuibărește, unele populații rămân și iarna. În pasaj.	În urmă cu 60-100 de ani era o specie cuibăritoare comună pe tot cursul inferior al Dunării. În prezent Rezervația Biosferei Delta Dunării este locul tradițional de cuibărit pentru pelicanul comun (4.100-4.500 de perechi cuibăritore). În timpul migrației efectivele din România sunt cuprinse între 12.000 și 20.000 de indivizi, iar peste iarnă pot să rămână între 10 și 50 de indivizi.	[528]
Pelecanus crispus Bruch, 1832[529][530]	Pelican creț, Pelican cu coamă, Babiță comată, Babiță creață, Babiță cu gât zburlit, Batcă cu coamă, Baboașă zburlită, Năsută comată, Gușată.	Monotipică	Oaspete de vară, cuibărește, unele populații rămân și iarna. În pasaj.	În România populația cuibăritoare este estimată la 240-330 de perechi cuibăritore. În timpul migrației efectivele din România sunt cuprinse între 900 și 1.800 de indivizi, iar peste iarnă pot să rămână între 100 și 800 de indivizi.	[531]

Familia Ardeidae - stârci, egrete, buhai de baltă[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Familia: Ardeidae
Subfamilia: Ardeinae
Bubulcus ibis (Linnaeus, 1758)[532][533]	Stârc de cireadă, Stârcul păstorilor, Stârc egiptean.	Bubulcus ibis ibis (Linnaeus, 1758)	În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește. În România a fost considerată până de curând specie accidentală, însă a fost identificată cuibărind în efective mici în Delta Dunării și Balta Mică a Brăilei.	În România, populația este estimată la 10-20 de perechi cuibăritoare, în Delta Dunării și în Balta Mică a Brăilei, iar în ani recenți au fost observate grupuri de până la câteva zeci în afara sezonului de cuibărit, în Delta Dunării.	[534]
Ardea cinerea Linnaeus, 1758[535][536]	Stârc cenușiu, Stârc vânăt, Bâtlan vânăt, Gâtlan cenușiu, Bâtlan cenușiu, Gac mare, Ciaclă mare, Ciaclă vânătă, Ciapur vânăt.	Ardea cinerea cinerea Linnaeus, 1758	Oaspete de vară, cuibărește. În iernile blânde sau în locuri unde apa nu îngheață, unele exemplare rămân în țară. În pasaj.	În România populația cuibăritoare a fost apreciată la 4.500-6.000 de perechi.	[537]
Ardea purpurea Linnaeus, 1766[538][539]	Stârc roșu, Stârc purpuriu, Stârc roșietic, Bâtlan scorțișoriu, Gac roșu, Ciaclă roșie, Ciaclă de trestie, Ciapur roșu.	Ardea purpurea purpurea Linnaeus, 1766	Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj.	În România, populația este estimată la 850-1.500 de perechi cuibăritoare, mare parte dintre acestea fiind în Delta Dunării. În timpul pasajelor, pot fi observate între 1.000 și 1.500 de exemplare în habitatele acvatice din România.	[540]
Ardeola ralloides (Scopoli, 1769)[541][542]	Stârc galben, Bâtlan galben, Stârc cu coamă, Stârc blond.	Ardeola ralloides ralloides (Scopoli, 1769)	Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj.	În România populația cuibăritoare este estimată la 2.500-5.500 de perechi, din care majoritatea în Delta Dunării. În timpul pasajelor pot fi observate în România între 4.500 și 6.000 de exemplare.	[543]
Ardea alba Linnaeus, 1758, sin. Casmerodius albus (Linnaeus, 1758), Egretta alba (Cramp and Simmons, 1977)[544][545]	Egretă mare, Stârc alb mare, Bâtlan alb, Erodiu alb, Erodiu mare, Ciapur mare.	Ardea alba alba Linnaeus, 1758	Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Oaspete de iarnă.	Populația din România, care în mare parte se află în Delta Dunării a fost estimată la 210-370 de perechi cuibăritoare. Iernează pe teritoriul țării între 1.000 și 3.000 de exemplare, iar în timpul pasajelor se pot vedea între 3.600 și 5.700 de exemplare.	[546]
Egretta garzetta (Linnaeus, 1766)[547][548]	Egretă mică, Stârc alb mic, Erodiu mic, Bâtlan alb mic, Ciapur mic.	Egretta garzetta garzetta (Linnaeus, 1766)	Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj.	Populația estimată în România este de circa 4.000-8.000 de perechi cuibăritore. În timpul pasajelor pot fi văzute pe teritoriul României între 5.000 și 8.000 de exemplare.	[549]
Subfamilia: Botaurinae
Botaurus stellaris (Linnaeus, 1758)[550][551]	Buhai de baltă, Bou de baltă, Bâtlan de stuh, Bic de baltă.	Botaurus stellaris stellaris (Linnaeus, 1758)	Oaspete de vară, cuibărește. În iernile blânde unele exemplare rămîn în țară, în locuri cu apă neînghețată. În pasaj.	Populația din România a fost apreciată la 1.000-5.000 de perechi cuibăritore, întâlnite preponderent în zonele întinse de stufărișuri din bazinul hidrografic al Dunării.	[552]
Ixobrychus minutus (Linnaeus, 1766)[553][554]	Stârc pitic, Stârc mic, Bâtlănaș pitic, Scrofiță, Scroafă de baltă, Bâtlănaș.	Ixobrychus minutus minutus (Linnaeus, 1766)	Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj.	În România se estimează că populația cuibăritoare este cuprinsă între 10.000 și 15.000 perechi.	[555]
Subfamilia: Nycticoracinae
Nycticorax nycticorax (Linnaeus, 1758)[556][557]	Stârc de noapte, Corb de noapte, Gac mic, Stârc cenușiu mic.	Nycticorax nycticorax nycticorax (Linnaeus, 1758)	Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj.	În România numărul de perechi cuibăritoare este estimat între 4.000 și 8.000, dintre care majoritatea se află în Delta Dunării.	[558]

Familia Threskiornithidae - țigănuși, lopătari[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Familia: Threskiornithidae
Plegadis falcinellus (Linnaeus, 1766)[559][560]	Țigănuș, Corobaică, Sitar negru.	Monotipică	Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj.	Populația cuibăritoare estimată în România este de 2.000-3.000 de perechi. Specia nu iernează în România, dar poate fi observată în timpul migrației cu efective mari, cuprinse între 5.000 și 7.000 de indivizi.	[561]
Platalea leucorodia Linnaeus, 1758[562][563]	Lopătar, Cosar, Lopătari.	Platalea leucorodia leucorodia Linnaeus, 1758	Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Oaspete de iarnă.	Populația cuibăritoare din România este estimată la 600-1.200 de perechi. În timpul migrației numărul de lopătari este cuprins între 4.000 și 8.000 de indivizi. Dintre aceștia se estimează că în țară iernează 5-20 de indivizi.	[564]

Ordinul Suliformes (Familia Phalacrocoracidae - cormorani)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Suliformes
Familia: Phalacrocoracidae
Phalacrocorax carbo (Linnaeus, 1758)[565][566]	Cormoran mare, Bâclan mare, Fundac mare, Corb de mare.	Phalacrocorax carbo sinensis (Staunton, 1796)	Sedentară, cuibăritore; iarna, o parte din păsări migrează. În pasaj. Oaspete de iarnă.	Populația cuibăritoare din România este estimată la 12.000-20.000 de perechi, întâlnite preponderent pe apele interioare și în Delta Dunării. În timpul pasajelor se pot observa între 10.000 și 12.000 de exemplare; iernează un număr de 10.000-30.000 de exemplare.	[567]
Microcarbo pygmaeus (Pallas, 1773), sin. Microcarbo pygmeus (Pallas, 1773), Phalacrocorax pygmeus (Pallas, 1773), Phalacrocorax pygmaeus (Pallas, 1773)[568][569]	Cormoran mic, Bâclan mic, Fundac mic.	Monotipică	Parțial sedentară, cuibăritore; iarna, o parte din păsări migrează. În pasaj. Oaspete de iarnă.	Populația cuibăritoare din România este estimată la 9.400-10.500 de perechi, întâlnite preponderent pe apele interioare și în Delta Dunării. În timpul pasajelor se pot observa între 10.000 și 18.000 de exemplare și iernează un număr de 5.000-20.000 de exemplare.	[570]
Phalacrocorax aristotelis (Linnaeus, 1761)[571][572]	Cormoran moțat, Cormoran cu moț, Cormoran mediteranean.	Phalacrocorax aristotelis desmarestii (Payraudeau, 1826)	Accidentală pe litoralul românesc al Mării Negre. În martie 2019 de Emil Todorov a confirmat cuibăritului acestei specii în Română în portul Constanța.[573]	În perioada 2010-2014 toamna au fost observate 17 exemplare pe litoralul românesc.[78]	[574]

Ordinul Phoenicopteriformes (Familia Phoenicopteridae - flamingi)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Phoenicopteriformes
Familia: Phoenicopteridae
Phoenicopterus roseus Pallas, 1811, sin. Phoenicopterus ruber roseus Pallas, 1811, Phoenicopterus ruber antiquorum Temminck 1820[111][575][576]	Flaming roz	Monotipică	Accidentală	În România este o specie foarte rară și poate apărea sporadic pe coastele Mării Negre sau în Delta Dunării.	[577]

Ordinul Podicipediformes (Familia Podicipedidae - corcodei)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Podicipediformes
Familia: Podicipedidae
Podiceps auritus (Linnaeus, 1758)[578][579]	Corcodel de iarnă, Corcodel urechiat, Corcodel auriculat, Corcodel cornut.	Podiceps auritus auritus (Linnaeus, 1758)	Oaspete de iarnă accidental.	În România, populația de iarnă atinge numere reduse de indivizi, fiind întâlnit foarte rar pe coastele Mării Negre, de-a lungul râurilor neînghețate ori a bălților.	[580]
Podiceps cristatus (Linnaeus, 1758)[581][582]	Corcodel mare, Cufundac mare, Cufundaș, Bodârlău.	Podiceps cristatus cristatus (Linnaeus, 1758)	În pasaj. Sedentară, cuibăritore, parțial migratoare, iarna unele populații staționează cu precădere pe apele interioare stătătoare, neînghețate sau chiar pe cursurile râurilor mari, iar altele migrează.	Efectivul din România a fost apreciat la 20.000-30.000 de perechi cuibăritoare, întâlnite preponderent pe apele interioare, precum lacuri, heleșteie, bazine piscicole, bălți, mlaștini etc., dar și în Delta Dunării.	[583]
Podiceps grisegena (Boddaert, 1783), sin. Podiceps griseigena (Boddaert, 1783)[584][585]	Corcodel cu gât roșu, Corcodel mijlociu, Corcodel roșu, Bodârlău, Cufundac, Fundac.	Podiceps grisegena grisegena (Boddaert, 1783)	În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește, unele exemplare rămân iarna în zonele costiere și pe lacurile de acumulare cu suprafață mare (complexul lagunar Razelm-Sinoe, lacurile din Delta Dunării etc.).	Populația din România a fost apreciată la 650-800 de perechi cuibăritoare, iar în timpul iernii pot fi văzute între 10 și 50 de exemplare.	[586]
Podiceps nigricollis Brehm, 1831, sin. Podiceps caspicus (Hablizl, 1783)[587][588]	Corcodel cu gât negru, Corcodel negru, Bodârlău cu gât negru, Corcodel cu ureche.	Podiceps nigricollis nigricollis C. L. Brehm, 1831	Oaspete de vară, cuibărește, unele populații rămân și iarna. În pasaj.	Populația din România este estimată la 2.500-4.000 de perechi cuibăritoare, din care efectivele cele mai mari sunt prezente în Delta Dunării și în complexul Razelm-Sinoe. În timpul pasajelor se pot vedea între 7.000 și 9.000 de exemplare și iernează pe teritoriul țării 500-2.000 de exemplare.	[589]
Tachybaptus ruficollis (Pallas, 1764), sin. Podiceps ruficollis Pallas, 1764[590][591]	Corcodel mic, Corcodel pitic, Corcodel fluvial, Corcodelaș de iarnă, Corcodeluș, Bodârlău pitic.	Tachybaptus ruficollis ruficollis (Pallas, 1764)	În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește, unele exemplare rămân și peste iarnă.	Populația care cuibărește în România a fost estimată la 7.000-12.000 de perechi, iar cea care iernează este de 1.000-2.000 de exemplare.	[592]

Ordinul Falconiformes (Familia Falconidae - șoimi, vânturei)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Falconiformes
Familia: Falconidae
Falco amurensis Radde, 1863[593][594]	Vânturel de Amur, Șoim de Amur	Monotipică	Necunoscută.	Specie nouă în România. Pe 29.05.2017 a fost observat un exemplar la Murighiol, jud. Tulcea.[595]	[596]
Falco biarmicus Temminck, 1825[597]	Șoim sudic, Șoimul Feldegg, Șoim dalmatin.	Falco biarmicus feldeggii Schlegel, 1843	Apare accidental în România venind din Grecia sau Iugoslavia, unde cuibărește.	În perioada 2013-2017 primăvara au fost observate 6 exemplare în România.[598]	[599]
Falco cherrug Gray, 1834[600][601]	Șoim dunărean, Șoim de dumbravă, Șoim sacru, Șoim, Șain.	Falco cherrug cherrug J. E. Gray, 1834 (include subspecia Falco cherrug danubialis Kleinschmidt, 1939))	Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj.	Această specie era destul de comună în trecut în România, însă a suferit un declin dramatic, ajungând la numai 6-10 perechi cuibăritore în Câmpia de Vest și în Dobrogea. Nu este deloc exclus să mai existe astfel de perechi cuibăritore de șoim dunărean în regiunile de câmpie din Bărăgan, Moldova sau în Câmpia Română, astfel încât această estimare poate fi ușor subapreciată. În timpul pasajelor, pe teritoriul țării pot fi observate între 40 și 60 de exemplare.	[602]
Falco columbarius Linnaeus, 1758[603][604]	Șoim de iarnă, Șoimuleț pitic, Șoimuleț de iarnă, Merlin, Herete de iarnă, Herete pitic.	Falco columbarius aesalon Tunstall, 1771 (sin. Falco columbarius regulus (Pallas, 1773))	Oaspete de iarnă. În pasaj.	Nu cuibărește în România. Efectivul care se poate observa în sezonul rece este de 500-2.000 de exemplare.	[605]
Falco eleonorae Géné, 1839[606][607]	Șoim mediteranean, Șoim Eleonora.	Monotipică	Necunoscută.	Specie nouă în România. În perioada 2010-2017 au fost observate câteva exemplare în Delta Dunării.[78]	[608]
Falco naumanni Fleischer, 1818[609][610]	Vânturel mic, Vinderel mic, Herete roșu mic, Vinderel cu ghiare galbene, Vinderelul Naumann.	Monotipică	Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj.	În România este o pasăre rară, care cuibărește în număr foarte mic în sudul țării, mai ales în Dobrogea, populația autohtonă fiind estimată la maximum 3 perechi.	[611]
Falco peregrinus Tunstall, 1771[612][613]	Șoim călător, Șain.	Subspecia obișnuită din România este Falco peregrinus peregrinus Tunstall, 1771 (include vechea subspecie Falco peregrinus germanicus - șoimul călător german). Sunt menționate și 2 subspecii cu apariție accidentală: Falco peregrinus brookei Sharpe, 1873 (șoimul călător Brookei - cu câteva capturi în România), și Falco peregrinus calidus (sin. Falco peregrinus leucogenys - șoimul călător roșcat).[614]	Sedentară, cuibăritore. Iarna pot apare și unele exemplare nordice.	După anii 1970 se pare că efectivele din România au dispărut, dar în prezent au revenit spectaculos, stabilindu-se în tot mai multe zone. Astfel se cunosc perechi cuibăritoare din întregul lanț carpatic, cuibăritul fiind posibil și în Dobrogea. Sunt estimate a fi prezente aproximativ 135-250 de perechi cuibăritoare. În trecut era mult căutat pentru a fi dresat și folosit la vânătoare.	[615]
Falco subbuteo Linnaeus, 1758[616][617]	Șoimul rândunelelor, Șoim de vară, Șoimul ciocârliilor, Heretele rândunelelor, Erete, Ierete, Arete.	Falco subbuteo subbuteo Linnaeus, 1758	Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj.	În România populația cuibăritoare este estimată la 5.000-12.000 de perechi.	[618]
Falco tinnunculus Linnaeus, 1758[619][620]	Vânturel roșu, Vinderel roșu, Vânturel ruginiu, Inchinătorul ruginiu, Vetrușcă, Herete roșu, Vânturel.	Falco tinnunculus tinnunculus Linnaeus, 1758	Oaspete de vară, cuibărește, deși se întâlnește adesea în iernile blânde, cu sol descoperit. În pasaj.	Populația din România este estimată la 20.000-50.000 de perechi cuibăritoare.	[621]
Falco vespertinus Linnaeus, 1766[622][623]	Vânturel de seară, Șoimuleț de seară, Vinderele de seară, Vinderel cu picioare roșii, Herete de seară, Vânturel.	Monotipică	Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj	Populația cuibăritoare din Românie este estimată la 1.000 și 1.500 de perechi, fiind în scădere. În timpul pasajelor pot fi observate între 7.000 și 20.000 de exemplare.	[624]
Falco rusticolus Linnaeus, 1766[625]	Șoim de tundră, Șoim de vânătoare		Accidentală	Specie foarte rară, accidentală în România, sosește din nordul Europei, apare în timpul vagabondajului în Austria, Ucraina, Polonia, Republica Cehă. Două exemplare au fost observate în Cheșa pe 27 noiembrie 2017 (prima mențiune în România); un exemplar în Tinca pe 18 decembrie 2017; alt exemplar în Tinca, 16 ianuarie 2018 (probabil același exemplar).[158]	[626]

Ordinul Accipitriformes[modificare | modificare sursă]

Familia Pandionidae - uligani[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Accipitriformes
Familia: Pandionidae
Pandion haliaetus (Linnaeus, 1758), sin. Pandion haliaeetus (Linnaeus, 1758)[627][628]	Uligan pescar, Vultur pescar, Acvilă pescar.	Pandion haliaetus haliaetus (Linnaeus, 1758)	În pasaj de primăvară și de toamnă. În trecut a fost oaspete de vară, cuibăritore.	În România este prezentă doar în perioada de migrație, estimându-se că în această perioadă prin România trec între 50 și 200 de indivizi, dar în trecut au fost menționate cazuri rare de cuibărit (în anii 1960 și 1989, în ultimul caz fiind înregistrate 3 perechi clocitoare).	[629]

Familia Accipitridae - vulturi, codalbi, hoitari, acvile, șerpari, găi, ereți, șorecari, viespari, ulii[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statut IUCN, Imagine
Familia: Accipitridae
Subfamilia: Haliaeetinae
Haliaeetus albicilla (Linnaeus, 1758)[630][631]	Codalb, Cudalb, Vultur codalb, Vultur cu coadă albă, Vultur de mare.	Monotipică	Sedentară cuibăritore. Iarna mai pot sosi unele exemplare nordice.	În România populația estimată este 28-33 de perechi cuibăritore, însă în trecut era o prezență obișnuită. Pe timp de iarnă efectivul poate ajunge la circa 110-220 indivizi, având un trend populațional ușor în creștere.	[632]
Subfamilia: Aegypiinae
Aegypius monachus (Linnaeus, 1766)[633][634]	Vultur pleșuv negru, Vultur pleșuv brun, Vultan brun, Vultan negru, Cara cartal.	Monotipică	În trecut era sedentară și cuibărea frecvent în Carpați și munții Dobrogei. În prezent este o apariție accidentală.	În România era o specie comună la sfârșitul secolului XIX, dar a dispărut în prima parte a secolului XX. Din 1990 până în 2014 au fost observate numai 3 exemplare.[78] La sfârșitul lunii martie 2020 au fost observați 3 vulturi negri zburând la altitudini mari deasupra României.[635]	[636]
Gyps fulvus (Hablizl, 1783)[637][638]	Vultur sur, Vultur pleșuv sur, Vultan sur, Vultur pleșuv cenușiu, Vultan cu cap alb, Vultur pleșuv roșu, Vultur gulerat, Vultur mohorât, Vultur de piatră, Cartal.	Gyps fulvus fulvus (Hablizl, 1783)	Accidentală. În trecut era sedentară și cuibărea în Carpați și în regiunile deluroase ori de cîmpie din sud-estul României.	În România, ultimele observații cu privire la exemplare cuibăritoare provin din anul 1939, în zona Bucegilor. În perioada 2010-2014 au fost observate 11 exemplare accidentale.[78]	[639]
Subfamilia: Gypaetinae
Neophron percnopterus (Linnaeus, 1758)[640][641]	Hoitar, Hoitar alb, Mortăcinar, Vultur alb, Vultur pleșuv alb, Vultur pleșuv mic, Vultur egiptean, Pleșuv alb, Pleșuv mic.	Neophron percnopterus percnopterus (Linnaeus, 1758)	În trecut era oaspete de vară și cuibărea în sudul Dobrogei. În prezent apariție accidentală.	În perioada 2010-2014 au fost observate 4 exemplare cu apariție accidentală.[78]	[642]