Olga Greceanu

Date personale
Olga Greceanu

Născută	1890 Mănăstirea Nămăești, Argeș, România
Decedată	1978 (88 de ani)
Înmormântată	Cimitirul Bellu
Căsătorită cu	Nicolae Greceanu
Ocupație	pictoriță
Limbi vorbite	limba română^[1]
Activitate
Studii	Academia Baudoin
Mișcare artistică	Arhitectura neobizantină, Tinerimea artistică
Modifică date / text

Olga Greceanu (n. 1890 – d. 1978) a fost o scriitoare, pictoriță, figură reprezentativă a neobizantinismului românesc, este cea mai remarcabilă femeie-artist-și-cărturar din perioada de eflorescență culturală interbelică.^[2]

Viața și opera[modificare | modificare sursă]

Se naște într-o familie de intelectuali bucureșteni cu origini polono-germane, Șeșevski, la 4/17 august 1890, în localitatea Mânăstirea Nămăiești de lângă Câmpulung Muscel, unde părinții erau în vacanță.

Urmează studiile primare și liceale la instituții particulare din București (Institutul Pompilian, respectiv Institutul Șeșevski). După terminarea acestora urmeză timp de trei ani (1911-1914) studii de chimie și de arte frumoase la Liège (Belgia), declanșarea războiului obligând-o să revină în țară, unde în anul 1914 se căsătorește cu colegul său de studii politehnice, Nicolae Greceanu. Inițiază prima asociere a femeilor pictorițe și sculptorițe iar în 1915 organizează prima expoziție a acestora la Ateneul Român. Are o expoziție de grup la Iași, iar una personală la Ateneul Român în 1919.

Între anii 1919 și 1922 revine în Belgia și termină studiile de chimie și de arte frumoase. Va face studii de specializare pentru lucrul în frescă la Paris, la Academia Baudoin.

Are expoziții personale la Paris (1928), New York (1924), participă la expoziția mondială de la New York din 1939.

Înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, pictează în frescă cele două săli ale Palatului Sfântului Sinod, sala de ședințe a Primăriei de Verde și Sala Muzeului de la Palatul Regal^[3]. Lucrează în frescă și în mozaic la Institutul de arhitectură (1938), Salonul gării Mogoșoaia (1939), şi frescă exterioară la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”^[4]

După Al Doilea Război Mondial, pictează biserici și face pictură murală, precum şi mozaicuri exterioare la biserica Antim din București (1949).

În 1974 va avea o mare retrospectivă la sălile Dalles.

Olga Greceanu moare la 16 noiembrie 1978, fiind înmormântată la cimitirul Bellu.

După 1989 îi apar studii și volume de meditații sau de călătorie, iar revista Rost din luna mai 2010 va dedica două studii vieții și activității Olgăi Greceanu, semnate de Adina Nanu și Liliana Ursu (www.rostonline.ro).

Volume publicate[modificare | modificare sursă]

1933 — Îi apare volumul Bucarest et ses environs
1935 — Publică volumul Compoziția murală – Legile și tehnica ei, Institutul de Arte Grafice Triumful, București —
1935 — Cartea apare și în franceză sub titlul - La Composition mural: Ses lois et sa technique, Imprimeur-Editeur Julien Laherte Delcour, Renaix, 1938.
1937 — Publică volumul Cula din Măldărești, Institutul de Arte Grafice Triumful, București.
1939 — Publică Specificul național în pictură, Tiparul Cartea Românească, București. Participă la Expoziția internațională de la New York.
1943 — Publică Femmes peintres d ́autrefois, Editura Ziarul, Craiova.

Afilieri[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

^ CONOR[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ Olga Greceanu, minunea uitată
^ Lucian, Predescu (1940). Enciclopedia Cugetarea.
^ Octavian, Barbosa (1976). Dicționarul artiștilor români contemporani, Meridiane.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adina Nanu, Olga Greceanu, Pictoriță , scriitoare și predicatoare ortodoxă, Rost,nr. 87, mai 2010.
Olga Greceanu, (1880-1978), 19 martie 2003, Tudor Octavian, Ziarul de Duminică
Poveste fără sfârșit cu Olga Greceanu Arhivat în 3 iunie 2014, la Wayback Machine., 17 noiembrie 2011, Diac. Ciprian Bâra, Ziarul Lumina
Întâlnire de suflet cu artista Olga Greceanu^{[nefuncțională]}, 28 iulie 2010, Sorin Preda, Ziarul Lumina
„O mărturie a unei vieți dedicate artei“ Arhivat în 21 aprilie 2015, la Wayback Machine., 11 aprilie 2013, Raluca Brodner, Ziarul Lumina
Olga Greceanu, mărturisire în vremuri tulburi, 14 iulie 2011, Arhim. Timotei Aioanei, Ziarul Lumina
Olga Greceanu, în slujba culorilor și a slovelor, 7 iulie 2011, Arhim. Timotei Aioanei, Ziarul Lumina
Olga Greceanu, o personalitate fascinantă a epocii sale, 30 iunie 2011, Arhim. Timotei Aioanei, Ziarul Lumina
Olga Greceanu - femeia misionară a Ortodoxiei românești^{[nefuncțională]}, 4 mai 2011, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina
Olga Greceanu – Marturie in cuvant si chip, CrestinOrtodox.ro
Ne mai aduci aminte doamnă Olga Greceanu…, Corneliu Lupeș, Observator cultural - Numărul 572, Aprilie 2011
O mare si uitata doamna a culturii romanesti - Olga Greceanu - Spiritualitate, Sorin Preda, Formula AS - anul 2008, numărul 827
Olga Greceanu, minunea uitată, 9 martie 2013, Carmen Anghel, Jurnalul Național
Două bijuterii de artă ale Olgăi Greceanu, 23 septembrie 2010, Ioan Bușagă, Ziarul Lumina
Lansarea Dicționarului zugravilor de subțire, monahi și mireni, 13 martie 2013, Raluca Brodner, Ziarul Lumina
„Zugravii de subțire“ ai Olgăi Greceanu ajunși în bibliotecile noastre Arhivat în 5 aprilie 2015, la Wayback Machine., 6 aprilie 2013, Elena Dulgheru, Ziarul Lumina
Prezentare de carte: Pelerini către Hristos^{[nefuncțională]}, 12 iunie 2008, Ziarul Lumina
O carte care a așteptat 45 de ani lumina tiparului - „Mărturie în cuvînt și chip”, 14 iunie 2011, Marius Nedelcu, Ziarul Lumina

Format:Neobizantinism ROU

[3a3ced1f67e91750b80c94191a6900f3-1] CONOR[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[2] Olga Greceanu, minunea uitată

[3] Lucian, Predescu (1940). Enciclopedia Cugetarea.

[4] Octavian, Barbosa (1976). Dicționarul artiștilor români contemporani, Meridiane.

[1]

[2]

[3]

[4]