Octavian Angheluță

Octavian Angheluță
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Brăila, România Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Națională de Arte București, Universitatea din București  Modificați la Wikidata
PregătireCamil Ressu, George Demetrescu Mirea, Constantin Artachino  Modificați la Wikidata
Profesor pentruValeriu Pantazi, Marin Gherasim, Gheorghe Pantelie, Gheorghe Vrăneanțu  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăTinerimea artistică  Modificați la Wikidata
Opere importanteColț de atelier", „Natură moartă"
Premii1952, 1953 - Premiul de Stat
1954 - Ordinul Muncii
1954 - artist emerit
1965 - Steaua Republicii RSR

Octavian Angheluță (n. , Brăila, România – d. , București, România) a fost un pictor român, artist emerit (1954), profesor universitar la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, București.

„Lucrările lui Octav Angheluță se recunosc prin cromatica exuberantă și prin structura echilibrată, dar mai ales prin nota de umor”, nota criticul Adina Nanu în catalogul dedicat lui Octavian Angheluță. A absolvit Academia de Arte Frumoase din București în anul 1928.


Biografie[modificare | modificare sursă]

Pictorul Octav Angheluță a fost fondator al Asociației Pictorilor și Sculptorilor români, împreună cu, Lucian Grigorescu, Dumitru Ghiață, Alexandru Moscu, Ion Țuculescu, Alexandru Ciucurencu, a fost directorul Pinacotecii Statului și profesor la catedra de pictură a Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București.[2]

Cronologie biografică[modificare | modificare sursă]

  • 1910-1914 - face școala primară la Brăila;
  • 1914-1924 - întreprinde studii liceale la Bacău, Roman și Huși;
  • 1924-1927 - urmează cursurile Academiei de Arte Frumoase din București și frecventează în același timp Facultatea de Litere și Filosofie din București
  • 1929 - primește Premiul Simu pentru lucrările "Colț de atelier" și "Natură moartă" expuse la Salonul oficial
  • 1929-1936 - îndeplinește funcția de profesor de desen la Liceul de Băieți din Câmpina;
  • 1931 - deschide expoziție personală de pictură la Câmpina cu 60 de lucrări;
  • 1932, 1936, 1937, 1939 - primește diferite premii la Saloanele oficiale;
  • 1940-1949 - în timpul celui de al doilea război mondial se stabilește la Râmnicu Vâlcea și după război este mobilizat pentru lucru, având în grijă colecțiile de artă ale Pinacotecilor Statului din București și Iași și ale Muzeelor Kalinderu și Aman;
  • 1949 - este numit conservator la Galeria națională a Muzeului de Artă al RSR, lucrând alături de pictorul Marius Bunescu;
  • 1952, 1953 - primește Premiul de Stat Clasa a II-a;
  • 1952-1972 - este profesor la Catedra de Pictură și Compoziție a Institutului de Arte Plastice București;
  • 1954 - primește Ordinul Muncii Clasa a II-a;
  • 1954 - este recunoacut ca artist emerit;
  • 1965 - primește ordinul Steaua Republicii RSR, clasa a II-a;

Întreprinde de-a lungul timpului o serie de călătorii de studii, astfel, în 1931, 1938 - Franța, Olanda, Italia; 1946 - Bulgaria; 1956 - Austria, Ungaria; 1953, 1958, 1959 - Moscova, Leningrad, Kiev, Praga; 1945, 1946 - Sofia; 1960 - Cehoslovacia.

Deschide o mulțime de expoziții de grup în România după cum urmează:

  • 1929, 1931, 1932, 1935-1940, 1943-1945, 1947 - expune la Salonul Oficial;
  • 1938, 1940 1943-1945 - participă la expoziția "Tinerimii Române";
  • 1940 - participă la expoziția "Grupului Nostru";
  • 1948 - participă cu lucrări la Expoziția anuală de stat și grupul "Flacăra";
  • 1950, 1962 - participă la Expoziția anuală de Stat;

Deschide expoziții personale:

  • 1931, 1933, 1934 - Câmpina;
  • 1935 - Sala Mozart;
  • 1937 - Sala Dalles;
  • 1939 - Sala Dalles;
  • 1940 - Sala Dalles;
  • 1942 - Sala Dalles;
  • 1946 - Ateneu;
  • 1958 - Sala Magheru;
  • 1962, 1967, 1970, 1974 - București.

Deschide expoziții în străinătate:

Picturi[modificare | modificare sursă]

  • Micuța cusătoreasă - ulei pe pânză, 44 × 39 cm, 1940
  • Piața Tomis - ulei pe pânză, 50,5 × 74,5 cm, 1975
  • Colț de atelier
  • Natură moartă
  • Păpușa

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Octavian Angheluţă, Allgemeines Künstlerlexikon Online 
  2. ^ „Artmark - Octav Angheluță”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Adrian BUGA „Octav Angheluță”, Editura Vellant, București, 2009
  • Adina NANU, „Octav Angheluță”, Editura Meridiane, București, 1968

Legături externe[modificare | modificare sursă]