Nicolae Kretzulescu

Nicolae Kretzulescu

Prim-ministrul României (1881).
Date personale
Născut1 martie 1812
București, Țara Românească
Decedat26 iunie 1900, (88 de ani)
Leordeni, România
PărințiAlexandru Crețulescu[*][[Alexandru Crețulescu (4 Feb 1779 Bucuresti, Valachia - 1847)|​]][3]
Ana Anica Campineanu de Cantimir[*][[Ana Anica Campineanu de Cantimir (1789 - 1789)|​]][3] Modificați la Wikidata
Frați și suroriConstantin și Scarlat
CopiiAna Crețulescu-Lahovary[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Principatele Unite Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician, medic, diplomat
Limbi vorbitelimba franceză[4]
limba română Modificați la Wikidata
Prim-ministru al Principatelor Unite
Deținător actual
Funcție asumată
24 iunie 1862 - 11 octombrie 1863
14 iunie 1865 - 11 februarie 1866
Precedat deApostol Arsache - interimar
(Barbu Catargiu fusese
asasinat pe 8 iunie 1862) (1862)
Mihail Kogălniceanu (1865)
Ion Ghica (1867)
Succedat deMihail Kogălniceanu (1863)
Lascăr Catargiu (1866)
Ștefan Golescu (1867)

Partid politicPartidul Național Liberal
Alma materFacultatea de Medicină de la Universitatea din Nantes
Profesiemedic
1. Părinți: Alexandru Crețulescu, Ana Câmpineanu
2. A. D. Xenopol afirmă că Nicolae Krețulescu a fost primul doctor în medicină de naționalitate română, din Muntenia[1][2]
Membru titular al Academiei Române

Nicolae A. Kretzulescu (n. 1 martie 1812, București – d. 26 iunie 1900, Leordeni, Argeș) a fost un medic, diplomat și politician liberal român, membru fondator al Academiei Române, care a fost cel de-al doilea prim-ministru ( funcția pe care a deținut-o de trei ori) al României (între 1862-1863 și 1865-1866).

Viața și activitatea[modificare | modificare sursă]

Nicolae Kretzulescu era descendent direct al domnului Constantin Brâncoveanu.[5] Era fratele lui Constantin Kretzulescu și nepot marelui logofăt Alexandru Kretzulescu.

A studiat medicina la Paris între anii 1834-1839. Despre călătoria la Paris și anii de viață studențească acolo va scrie mai târziu o carte, mărturie importantă despre situația primilor studenți români la Paris.

La Revoluția de la 1848 a fost - împreună cu frații săi mai mari Constantin și Scarlat - un susținător moderat al ideilor noi ale guvernului revoluționar, din care nu a făcut parte.

În iunie 1862, a devenit președinte al consiliului de miniștri (prim-ministru) și ministru de interne în guvernul format după asasinarea lui Barbu Catargiu. Din această poziție a evitat discutarea problemei agrare, ocupându-se de alte probleme printre care unificarea sistemului sanitar, crearea Direcției Generale a Arhivelor Publice, și crearea unui Consiliu al Instrucțiunii Publice. Susține demersurile pentru naționalizarea mănăstirilor închinate și începe pregătirile pentru adoptarea Legii secularizării averilor mănăstirești.

După remanierea din octombrie 1863 este ministru al instrucției publice în noul guvern.

A fost membru fondator al Academiei Române (Societatea Academică Română).

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Questions sur diverses branches des sciences médicales (semnată Cretzoulesko, N.-A.), Paris, 21 iunie 1839 - lucrarea de doctorat în medicină
  • Manual de anatomie descriptivă (1843)
  • Călătoria mea la Paris

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.studii.crifst.ro/doc/2012/2012_5.pdf
  2. ^ http://www.cultura.mai.gov.ro/biblioteca%20virtuala/editura%20mai/ministri_interne.pdf
  3. ^ a b Genealogics 
  4. ^ IdRef, accesat în  
  5. ^ Berindei, Dan (), „Urmașii lui Constantin Brâncoveanu și locul lor în societatea românească. Genealogie și istorie”, În Cernovodeanu, Paul și Constantiniu, Florin, Constantin Brâncoveanu, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. 285 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • A. D. Xenopol, Nicolae Kretzulescu, Viața și faptele lui, 1812-1900, Atelierele grafice Socec & Co., București, 1915;
  • Gabriel Barbu, Nicolae Kretzulescu, București, Editura Științifică, 1964.
Bibliografie suplimentară
  • Nicolescu, Nicolae C. (), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 217–220 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Apostol Arsache - interimar
(Barbu Catargiu fusese
asasinat pe 8 iunie 1862)
Prim-ministrul României
20 iunie 186224 octombrie 1863
Succesor:
Mihail Kogălniceanu
Predecesor:
Mihail Kogălniceanu
Prim-ministrul României
6 februarie 186524 mai 1866
Succesor:
Lascăr Catargiu
Predecesor:
Ion Strat
Ministrul de finanțe
14 iunie 186530 ianuarie 1866
Succesor:
Ioan Oteteleșanu
Predecesor:
Ion Ghica
Prim-ministrul României
13 martie 186726 noiembrie 1867
Succesor:
Ștefan Golescu