Mitropolia Basarabiei

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Mitropolia Basarabiei
Organizarea Mitropoliei Basarabiei
Poziție geografică
Țară	Republica Moldova
Statistici
Viața bisericească
Cult	creștinism ortodox[*]​
Conducere
Mitropolit al Basarabiei	Petru Păduraru
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text

Mitropolia Basarabiei este o biserică ortodoxă autonomă, de stil vechi, în cadrul Patriarhiei Române, reactivată pe 14 septembrie 1992. Mitropolia Basarabiei este recunoscută oficial drept succesoare spirituală, canonică, istorică a Mitropoliei Basarabiei care a funcționat până în anul 1944 inclusiv.^[1] Prin statut, teritoriul Mitropoliei Basarabiei este cel al Republicii Moldova.

Din 1992 la conducerea Mitropoliei Basarabiei se află Petru Păduraru. În același an, Biserica Ortodoxă Română i-a acordat titlul de mitropolit și exarh al Plaiurilor, adică jurisdicția canonică asupra diasporei ortodoxe române din fosta Uniune Sovietică, act nerecunoscut de Patriarhia Moscovei.

Potrivit propriilor date, Mitropolia Basarabiei numără 4 episcopii istorice sufragane, 15 protopopiate, 278 parohii și 10 schituri sau mănăstiri. În calitate de Exarhat al Plaiurilor (extrateritorial), Mitropolia Basarabiei include mai multe comunități din Federația Rusă, Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia, precum și două parohii și o mănăstire de călugări în Statele Unite ale Americii.

Structură[modificare | modificare sursă]

Potrivit primului articol al Statutului Mitropoliei Basarabiei, înregistrat la 30 iulie 2002 și modificat la 7 martie 2006 prin ordinul nr. 33 al Serviciului de Stat pentru Problemele Cultelor de pe lângă Guvernul Republicii Moldova, „sub raportul orânduirii canonice și administrative Mitropolia Basarabiei cuprinde următoarele eparhii istorice sufragane”:^[1]

• Arhiepiscopia Chișinăului,
• Episcopia de Bălți (fosta Episcopie a Hotinului),
• Episcopia Basarabiei de Sud (fosta Episcopie de Cetatea Albă și Ismail),
• Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor și a toată Transnistria (fosta Misiune Ortodoxă Română din Transnistria).

Sub raportul orânduirii canonice și administrative, eparhiile sunt grupate în mitropolie.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Mitropolia Basarabiei a fost creată dupa Marea Unire de la 1918 prin ridicarea Arhiepiscopiei de Chișinău la rangul de mitropolie. Decizia înființării a fost luată în Sinodul Bisericii Ortodoxe Române din 15 noiembrie 1923. Organizarea propriu-zisa s-a făcut prin legea de organizare a BOR din 1925. Ahiepiscopul de Chisinau, Gurie Grosu, a fost ridicat la rangul de mitropolit al Basarabiei, pe 21 aprilie 1928. La acea dată, jurisdictia Mitropoliei Basarabiei cuprindea arhiepiscopia Chișinăului, episcopia Hotinului și Bălților și Episcopia Cetății Albe - Ismail.^[2]

În timpul ocupației sovietice din 1940-1941, și mai apoi sub regim sovietic din 1944 pana în 1992, Mitropolia Basarabiei și-a încetat activitatea, fiind înlocuită de Eparhia Chișinăului, sub autoritatea Patriarhiei Moscovei. Biserica Ortodoxă Română nu a recunoscut niciodată trecerea Basarabiei sub autoritatea canonică Patriarhiei Ruse.

Ca raspuns la cererile adunării eparhiale din 14 septembrie 1992, Sinodul BOR din 19 decembrie 1992 a hotărât reactivarea Mitropoliei Basarabiei. Dat fiind contextul istoric, ea este acum autonomă și urmează stilul vechi. Petru Păduraru, fostul episcop de Bălți al Mitropoliei Chișinăului a devenit mai întâi locțiitor, și mai apoi, din octombrie 1995, mitropolit al Basarabiei și exarh al plaiurilor, cu drept de jurisdicție extrateritorială asupra românilor ortodocși din diaspora de răsărit^[3].

A fost înregistrată oficial de guvernul Republicii Moldova la 30 iunie 2002^[1]. Și-a reactivat mai multe structuri sufragane, dintre care cele mai importante sunt: Arhiepiscopia Chișinăului, Episcopia de Bălți, Episcopia Basarabiei de Sud, Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor și a toată Transnistria, Seminarul Teologic "Mitropolit Gurie Grosu" din Chișinău. Și-a reactivat sau creat instituții specializate cum ar fi Institutul Teologic Ortodox din Moldova, Seminarul Teologic "Mitropolit Visarion Puiu", "ASCOR" ^[4], Misiunea Socială "Diaconia" [6], Frăția Ortodoxă Română, Arhiva Mitropoliei Basarabiei, Centrul de pelerinaj "Emaus" ^[5], Asociaṭia Medicilor si Farmaciștilor Ortodocși Români din Republica Moldova și publicația "Misionarul". A fost recunoscută oficial de autoritățile de la Chișinău drept „succesoare spirituală, canonică și istorică a Mitropoliei Basarabiei care a funcționat până în 1944 inclusiv”.

Intrarea Arhiepiscopiei Basarabiei sub ascultarea Sinodului de la București[modificare | modificare sursă]

Românii din Basarabia au fost supuși unei politici de rusificare, după anexarea acestei părți a Moldovei de către Imperiul Țarist în 1812. Pe 23 mai 1918, după izbucnirea Revoluția Socialistă din Octombrie, patriarhul Tihon al Moscovei a dat deplină libertate Bisericii Basarabene, ca ea, prin congresul său eparhial, să-și hotărască soarta și să aleagă cu ce biserică autocefală și în ce legături vrea să fie.

La 26 ianuarie 1918, arhiepiscopul Anastasie Gribanovski al Chișinăului a format o comisie pentru convocarea unui sinod local bisericesc al Republicii Moldovenești, spre realizarea unei vieți bisericești autonome, ca urmare a independenței politice față de Imperiul Rus. În cadrul acestei comisii s-a discutat problema raportului bisericii basarabene față de cea română.

Autoritățile române au adoptat față de episcopul Gribanovski o atitudine de amenințare. În cele din urmă, arhiepiscopul Gribanovski și cei doi episcopi vicari ai săi s-au refugiat la Belgrad.^[6]

La 7 aprilie 1918 a fost trimisă o delegație la mitropolitul Pimen de la Iași. Acesta a explicat delegației basarabene că prin independența politică a Basarabiei s-a restabilit legătura canonică a Episcopiei Chișinăului și Hotinului cu Mitropolia Moldovei și Sucevei. Mitropolitul de Iași a arătat că problemele bisericești din Basarabia privesc întreaga Biserică Ortodoxă Română, fapt care a dus la fuga arhiepiscopului Anastasie de la Chișinău la Belgrad. Plecarea lui Anastasie, arhiepiscop legitim al Chișinăului, a declanșat contenciosul bisericesc româno-rus, care durează până în prezent. Simion Mehedinți, ministrul de atunci al Cultelor, s-a pronunțat în sensul că Sinodul de la București ar fi avut numai de câștigat dacă arhiepiscopul Anastasie ar fi acceptat sa intre în rândurile sale.^[7]

Sfântul Sinod de la București a decis ca episcopul Hușilor, Nicodim Munteanu, să conducă treburile Arhiepiscopiei Chișinăului și Hotinului până la alegerea unui titular. Începând cu februarie 1919 arhiepiscop al Chișinăului a fost numit Gurie Grosu.

La 30 decembrie 1919 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, format din ierarhii provinciilor românești reunite, întrunit în ședință extraordinară, a luat hotărârea solemnă ca "după cum s-a realizat unirea tuturor teritoriilor românești la Patria-Mamă, tot astfel să se realizeze și unitatea bisericească pe întreg pământul României întregite, într-o singură Biserică Autocefală Ortodoxă".

Ridicarea la rang de mitropolie[modificare | modificare sursă]

Pe parcursul anului 1927, Adunarea Eparhială de la Chișinău a adresat Sfântului Sinod cererea ca Arhiepiscopia Chișinăului să fie ridicată la rangul de Mitropolie, avându-l în frunte tot pe Gurie Grosu. Drept urmare, arhiepiscopul Gurie Grosu a primt din partea Sfântului Sinod de la București rangul de mitropolit al Basarabiei, decizie confirmată de autoritățile române prin Decret Regal.

I-a avut ca mitropoliți, până la ocupațiile sovietice din 1940 și 1944 pe Gurie Grosu și Efrem Enachescu. Alți episcopi eparhioți în Mitropolia Basarabiei au fost: Nicodim Munteanu, Cosma Petrovici, Nectarie Cotlarciuc, Justinian Teculescu, Dionisie Erhan, Policarp Morușca, Antim Nica, Visarion Puiu, Tit Simedrea, Partenie Ciopron și Benedict Ghiuș.

Ocupația sovietică din 1940 și războiul[modificare | modificare sursă]

În momentul intrării tancurilor sovietice în partea de răsărit a României, Mitropolia Basarabia cuprindea 1090 de biserici parohiale și 30 de mănăstiri. Cea mai mare parte dintre ele au fost închise, vandalizate, profanate, incendiate sau distruse complet. 57 de preoți ai Mitropoliei Basarabiei, care nu au acceptat jurisdicția impusă de Moscova, au fost martirizați prin împușcare, schingiuire sau alte forme. Alții au fost deportați în Siberia. În 1941, Mitropolia Basarabiei și-a reluat activitatea sub oblăduirea Sindodului Bisericii Ortodoxe Române. Odată cu avansarea liniei frontului spre răsărit și trecerea intefluviului Nistru-Bugul de Sud sub administrație civilă românească, Patriarhia Română a organizat inițial la Tiraspol, apoi la Odesa Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria. În 1942, Mitropolitul Efrem Enăchescu a dispus să fie întocmit Martirologiul Bisericii Basarabene.

Regimul comunist[modificare | modificare sursă]

Reorganizarea Mitropoliei Basarabiei[modificare | modificare sursă]

Autoritățile Republicii Moldova au refuzat inițial recunoașterea Mitropoliei Basarabiei, supunând credincioșii și clericii ei persecuției metodice și sistematice. La 26 ianuarie 1999 Mitropolia Basarabiei s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului, reclamând încălcarea dreptului la libertate religioasă de către autoritățile Republicii Moldova. Mitropolia Basarabiei a fost reprezentantă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de deputatul basarabean Vlad Cubreacov și avocatul americano-britanic John Warwick Montgomery. Curtea Europeană a Drepturilor Omului din Strasbourg a constatat încălcarea prevederilor articolelor 9 și 13 ale Convenției Europene a Drepturilor Omului de către autoritățile Republicii Moldova și a dispus recunoașterea Mitropoliei Basarabiei, obligând Republica Moldova la plata de daune morale în valoare de 20.000 Euro. ^[8]

Această decizie a dus la recunoașterea Mitropoliei Basarabiei de către autoritățile Republicii Moldova.

Mitropolia Basarabiei revendică restituirea in integrum a imenselor sale proprietăți confiscate, naționalizate, spoliate sau ridicate în orice alt fel de către regimul sovietic de ocupație și deținute în prezent de guvernul Republicii Moldova. În acest subiect, Mitropolia Basarabie a adresat o nouă plângere Curții Europene a Drepturilor Omului.

Mitropolia Basarabiei și-a reactivat eparhiile istorice sufragane, iar autoritățile Republicii Moldova le-au admis in legalitate în perioade diferite: Arhiepiscopia Chișinăului (în 2004), Episcopia de Bălți (fosta Episcopie a Hotinului, în 2004), Episcopia Basarabiei de Sud (fosta Episcopie a Cetății Albe - Ismail, în 2006) și Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor și a toată Transnistria (fosta Misiune Ortodoxă Română din Transnistria, în 2006).

Din octombrie 1995 Mitropolia Basarabiei are rangul superior de Exarhat al Plaiurilor și la ea pot adera, extrateritorial, comunități ortodoxe române din afara Republicii Moldova. Statutul de Exarhat al Plaiurilor este recunoscut de autoritățile Republicii Moldova.

Totuși, există în continuare o ușoară persecuție a mitropoliei Basarabiei de către statul moldovenesc, în specialul în timpul în care moldoveniștii și rusofilii au fost la putere. De exemplu, pe dsta de 21 ianuarie 2008, patriarhul Alexei al II-lea și președintele moldovean Vladimir Voronin au condamnat existența Mitropoliei Basarabiei, cel din urmă susținând că aceasta reprezintă "o unealtă a expansionismului românesc asupra statului suveran moldovenesc".^[9]

Stema[modificare | modificare sursă]

Potrivit tradiției heraldice bisericești, Mitropolia are o stemă proprie care este utilizată în antetul Mitropoliei, sigiliul Mitropoliei, ștampila personală a Mitropolitului, pe frontispiciul publicațiilor bisericești și pe foaia de titlu a tipăriturilor bisericești, este brodată cu fir de aur pe steagul Mitropoliei, sculptată pe frontispiciul Catedralei și pe tronul mitropolitan. Stema Mitropoliei Basarabiei reprezintă: un scut de argint cu un brâu roșu, încărcat cu icoana Învierii Domnului, timbrat cu mitră de aur, așezat pe o cârjă episcopală și o cruce de aur, încrucișate, însoșite de omofoare albastre încărcate cu cruciulițe de aur, brodate cu galon și franjuri de aur, și având în partea inferioară o eșarfă roșie desfășurată în trei segmente de bază pe care sunt imprimate cu majuscule, în limba română, cuvintele „ÎNTRU LUMINA TA VOM VEDEA LUMINĂ”.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

• Mitropolia Moldovei

Note[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

• Cazul Mitropoliei Basarabiei - interferențe politice și religioase, Romeo Cemârtan, Editura Alfa și Omega, 2004
• Oazele duhovnicești ale Mitropoliei Basarabiei din Protopopiatul Chișinău, Editura Cu drag S.R.L., Chișinău, 2010
• Oazele duhovniceṣti ale Mitropoliei Basarabiei: impresii de pelerin, Volume 2, Tudor Guzun
• Adevărul despre Mitropolia Basarabiei, Nestor (Metropolitan of Oltenia.), Editura Institutului Biblic și de Misiune a Bisericii Orthodoxe Române, 1993

Legături externe[modificare | modificare sursă]

• Sit web oficial
• Sit web
• Patriahia Română
• en Mitropolia Basarabiei și Alții v. Moldova Arhivat în 25 noiembrie 2005, la Wayback Machine.
• en Statement concerning the arguments of the representatives of the Romanian Orthodox Church justifying the decision to establish dioceses of the Metropolia of Bessarabia
• Liberté de la Métropolie de la Béssarabie
• Freedom of the Metropolis of Bessarabia
• DECLARATION ECRITE N° 265 concernant l'arrêt de la Cour d'Appel de la République de Moldova relatif à la légitimité et à la liberté de la Métropolie de Bessarabie
• WRITTEN DECLARATION No. 265 on the decision of the Court of Appeal of the Republic of Moldova on the legitimacy and freedom of the Metropolis of Bessarabia
• Droit de l'Eglise métropolitaine de Bessarabie à sa propre succession juridique
• Right of the Metropolitan Church of Bessarabia to its own succession in title
• Complicité de la Patriarchie de Moscou et de toute la Russie avec le régime illégale et sécessioniste installé à l'Est de la République de Moldova
• Complicity of the Patriarch of Moscow and all Russia with the illegal and secessionist regime installed in the east of the Moldovan Republic
• Sit britanic despre hotărârea legală privind Biserica Basarabiei la European Court of Human Rights (ECHR) Arhivat în 26 mai 2004, la Wayback Machine.
• Sit olandez despre hotărârea legală privind Biserica Basarabiei la European Court of Human Rights (ECHR) Arhivat în 25 noiembrie 2005, la Wayback Machine.
• Mitropolia Ortodoxa Romana a Basarabiei, 1 august 2012, Stelian Gomboș, CrestinOrtodox.ro
• Mitropolia Basarabiei si martiriul ei Arhivat în 23 februarie 2014, la Wayback Machine., 9 decembrie 2006, Adrian Bucurescu, România liberă
• Dramele Basarabiei - Distrugerea Bisericii, 24 aprilie 2007, Neam. Biserica De Lemn Din Tarnova A Rezistat, Jurnalul Național
• Mitropolia Basarabiei, 18 iulie 2012, Stelian Gombos, CrestinOrtodox.ro