Marele Duce Constantin Pavlovici al Rusiei

Marele Duce Constantin Pavlovici
Date personale
Născut27 aprilie 1779(1779-04-27)
Tsarskoye Selo
Decedat (52 de ani)
Vitebsk
ÎnmormântatCatedrala Sfinții Petru și Pavel din Sankt Petersburg[1] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (holeră[2]) Modificați la Wikidata
PărințiPavel I al Rusiei
Sophie Dorothea de Württemberg
Frați și suroriMarea Ducesă Anna Pavlovna a Rusiei
Marea Ducesă Maria Pavlovna a Rusiei
Marea Ducesă Alexandra Pavlovna a Rusiei
Marea Ducesă Ecaterina Pavlovna a Rusiei
Marea Ducesă Elena Pavlovna a Rusiei
Grand Duchess Olga Pavlovna of Russia[*][[Grand Duchess Olga Pavlovna of Russia (Grand Duchess of Russia)|​]]
Alexandru I al Rusiei
Marele Duce Mihail Pavlovici al Rusiei
Nicolae I al Rusiei Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAnna Feodorovna de Saxa-Coburg-Saalfeld
Ioanna Grudzińska
CopiiKonstantinov, Konstantin Ivanovici[*][[Konstantinov, Konstantin Ivanovici (Russian general)|​]]
Pavel Alexandrov[*][[Pavel Alexandrov (Russian general (1808-1857))|​]][3] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Ocupațiemilitar
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăCasa Holstein-Gottorp-Romanov

Marele Duce Constantin Pavlovici Romanov (rusă Константи́н Па́влович Рома́нов; n. 27 aprilie 1779 – d. 27 iunie 1831) a fost al doilea fiu al Țarului Pavel I al Rusiei și al împărătesei Maria Feodorovna. A fost pregătit de bunica sa, Ecaterina a II-a, să devină împărat a Imperiului Bizantin.

Deși nu a fost niciodată încoronat, uneori este considerat drept împărat al Rusiei Constantin I. Este cunoscut în special pentru abdicarea din 1825, care a condus un an mai târziu la rebeliunea decembristă. Constantin a evitat eticheta curții ruse și deseori s-a situat pe poziție adversă dorințelor fratelui său Alexandru I. Ca vicerege al Poloniei a fost un conducător nemilos.[4]

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Constantin s-a născut la Țarskoe Selo la 27 aprilie 1779, ca al doilea fiu al Țareviciului Pavel Petrovici și a soției sale, Maria Feodorovna, fiica lui Friedrich al II-lea Eugen, Duce de Württemberg. Din toți copii lui Pavel, Constantin a semănat cel mai mult cu tatăl său atât fizic cât și psihic.

A fost crescut de bunica sa, împărăteasa Ecaterina a II-a. Ca și în cazul nepotului cel mare, viitorul împărat Alexandru I, țarina a organizat un program detaliat pentru educația sa fizică și mentală. Contele Nicolai Ivanovici Saltikov era tutorele lui Constantin însă acesta a transferat sarcina altcuiva intervenind numai în ocazii speciale și neexercitând nici o influență asupra caracterului pasionant, agitat și încăpățânat al băiatului. Singura persoană influentă asupra lui Constantin a fost Cesar La Harpe, tutore șef din 1783 până în mai 1795.

Ecaterina a aranjat căsătoria dintre Constantine și Juliane de Saxa-Coburg-Saalfeld. Ea avea 14 ani iar Constantin 16 când s-au căsătorit la 26 februarie 1796. Juliane a fost nefericită în mariaj și s-a separat de Constantin în 1799; s-a întors la casa ei din Germania în 1801. Încercarea din anul 1814 de a se împăca cu soțul ei a eșuat în fața refuzului lui ferm.

Războaiele napoleniene[modificare | modificare sursă]

În timpul căsătoriei, a avut loc prima campanie a lui Constantin sub conducerea lui Suvorov. Bătălia de la Bassignano a fost pierdută din cauza lui Constantin însă la Novi s-a distins prin vitejie astfel încât împăratul Pavel i-a acordat titlul de țarevici care potrivit constituției aparținea moștenitorului tronului. Deși nu se poate dovedi că această acțiune a țarului denotă un plan de anvergură, arată însă că Pavel nu avea încredere în Marele Duce Alexandru.

După decesul tatălui său în 1801, Constantin a dus o viață dezorganizată de burlac. S-a abținut de la politică însă a rămas credincios înclinațiilor militare. Fiind la comanda gărzii imperiale în timpul campaniei din 1805, el are o paret din responsabilitate pentru înfrângerea Rusiei în bătălia de la Austerlitz.

După pacea de la Tilsit, Constantin a devenit un admirator fervent al lui Napoleon și un susținător al alianței ruso-franceze.

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Russki biograficeski slovar, 1896—1918[*][[Russki biograficeski slovar, 1896—1918 (25-volume biographical dictionary, published 1896-1918)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ Dicționarul Enciclopedic Brockhaus și Efron[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ The Peerage 
  4. ^ Maya Kucherskaya, Colegiul Economic, Moscova. „Deviant behavior of Grand Duke Constantine Pavlovich as the trigger of his success and failure (on materials of Russian and Polish literatures)” (în engleză). American Association of Teachers of Slavic and Eastern European Languages. 


Regalitate rusă
Predecesor:
Alexandru I al Rusiei
Moștenitor al tronului Rusiei
1801–1825
Succesor:
Nicolae I al Rusiei