Malcolm Pasley

Malcolm Pasley
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Rajkot, India Britanică, India Modificați la Wikidata
Decedat (77 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Oxford, Anglia, Regatul Unit Modificați la Wikidata
PărințiSir Rodney Marshall Sabine Pasley, 4th Bt.[*][[Sir Rodney Marshall Sabine Pasley, 4th Bt. ((1899-1982))|​]][5]
Aldyth Werge Hamber[*][[Aldyth Werge Hamber ((1899-1983))|​]][5] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuVirginia Wait[*][[Virginia Wait (Peerage person ID=548348)|​]] (din ) Modificați la Wikidata
CopiiSir Robert Pasley, 6th Baronet[*][[Sir Robert Pasley, 6th Baronet ((born 1965))|​]][5]
Humphrey Pasley[*][[Humphrey Pasley ((born 1967))|​]][5] Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Unit[6] Modificați la Wikidata
Ocupațietraducător Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[7]
limba engleză[8][7] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materTrinity College, Oxford[*][[Trinity College, Oxford (college of the University of Oxford)|​]]
Sherborne School[*][[Sherborne School (school in Sherborne, Dorset, England, UK)|​]]  Modificați la Wikidata
OrganizațieMagdalen College[*][[Magdalen College (constituent college of the University of Oxford in England)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiFellow of the British Academy[*][[Fellow of the British Academy (award granted by the British Academy)|​]]  Modificați la Wikidata

Sir John Malcolm Sabine Pasley, al 5-lea Baronet Pasley, FBA (n. , Rajkot, India Britanică, India – d. , Oxford, Anglia, Regatul Unit), cunoscut sub numele de Malcolm Pasley, a fost un istoric literar, cunoscut îndeosebi pentru devotamentul său față de opera lui Franz Kafka și prin publicarea scrierilor acestuia.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Născut în Rajkot, India, Pasley a fost un descendent direct al amiralului Sir Thomas Pasley, care s-a distins în războaiele revoluționare purtate împotriva francezilor și a fost făcut baronet în 1794.

În perioada 1944-1946 a servit în Marina Regală Britanică.[9]

Cariera academică și onoruri[modificare | modificare sursă]

Sir Malcolm Pasley a urmat o carieră academică distinsă.[9][10] A studiat la Trinity College de la Oxford, absolvind în 1949 cu o specializare în limbile moderne. După absolvire a lucrat ca asistent universitar la Queen's College din Oxford. În perioada 1950-1958 a fost lector de limba germană la colegiile Brasenose și Magdalen, afiliate Universității Oxford), iar între anii 1958 și 1986 a fost profesor emerit la Colegiul Magdalen. În plus, în perioada 1979-1980 a îndeplinit funcția de vicepreședinte a Colegiului Magdalen.

În 1980 a obținut titlul de doctor honoris causa al Universității din Giessen. În 1982 a preluat titlul de baronet pe care-l deținea ereditar familia sa. În 1983 a fost ales membru al Academiei Germane de Limbă și Literatură din Darmstadt. S-a retras din activitatea didactică în 1986. În 1987 a fost decorat cu Crucea Austriacă de Onoare pentru Educație și Arte, iar în 1991 a devenit membru al British Academy.

Căsătorie și copii[modificare | modificare sursă]

Sir Malcolm Pasley s-a căsătorit în 1965 cu Virginia Wait, cu care a avut doi copii:

  • Robert Killigrew Sabine Pasley, născut pe 25 octombrie 1965
  • Humphrey Sabine Pasley, născut în 1967

Limba germană[modificare | modificare sursă]

Pasley a scris despre mai mulți autori germani, iar studiile sale cu privire la literatura germană și în special la Nietzsche i-au adus celebritatea. Activitatea lui Pasley în acest domeniu a fost de pionierat; cartea Germany: A Companion to German Studies, publicată pentru prima dată în 1972, are parte încă de o cerere mare.[9]

Kafka[modificare | modificare sursă]

Pasley este cel mai bine cunoscut pentru activitatea sa dedicată operei literare a lui Kafka. A început să studieze viața și opera lui Kafka în prima parte a carierei sale și a cunoscut-o pe Marianne Steiner născută Pollak, nepoata lui Kafka și fiica surorii lui, Valli, prin fiul ei, Michael, care a fost student la Oxford. Prin această prietenie Pasley a devenit principalul consilier al moștenitorilor lui Kafka. Pasley îl considera pe Kafka ca „un frate mai mic”.[10]

În 1956, Salman Schocken și Max Brod au depus manuscrisele lui Kafka într-un seif din Elveția din cauza preocupărilor legate de tulburările din Orientul Mijlociu și pentru a asigura siguranța manuscriselor pe care Brod le deținea la Tel Aviv. După o serie de negocieri, Pasley a intrat în posesia manuscriselor lui Kafka care erau în posesia lui Brod posesia. În 1961, Pasley le-a transportat cu mașina din Elveția la Oxford. Pasley a considerat această aventură ca una care „i-a făcut părul măciucă”.[9]

Manuscrisele, cu excepția Procesului, au fost depuse în Librăria Bodley de la Oxford. Procesul a rămas în posesia moștenitoarei lui Brod, Ilse Ester Hoffe, și în noiembrie 1988 Arhivele Literare Germane de la Marbach, Germania a cumpărat manuscrisul pentru 1,1 milioane de lire sterline în cadrul unei licitații organizate de casa Sotheby's.[11][12]

La Oxford, Pasley a condus o echipă de cercetători (Gerhard Neumann, Jost Schillemeit și Jürgen Born) care a recompilat textul, a eliminat editările și modificările introduse de Max Brod și a început să publice lucrările în 1982. Această echipă a restaurat textul original german în starea sa completă, cu o atenție specială acordată punctuației unice a lui Kafka, considerată a fi critică față de stilul său.[13]

Critici aduse activității lui Pasley[modificare | modificare sursă]

După ce au fost publicate operele lui Kafka, Pasley a început să primească critici cu privire la integralitatea publicării lor în limba germană. În acest scop, Stroemfeld Verlag a solicitat permisiunea de a scana manuscrisele pentru a publica o ediție facsimil și un CD-ROM.

În afară de exhaustivitate, aceștia și-au manifestat îngrijorarea față de starea de conservare a lucrărilor; unele erau scrise în creion, iar foile începeau să fie decolorate și fărâmițate.

Pasley le-a refuzat cererile. I s-a alăturat Marianne Steiner, care, în 1998, a declarat pentru The Observer că  „nu pot să-i iert [pentru lucrurile teribile pe care le-au spus despre Pasley]. Nu vreau ca ei să aibă nicio legătură cu manuscrisele”.

În aprilie 1998, Stroemfeld a publicat o versiune facsimil a Procesului. Acest manuscris, fiind deținută de către guvernul german, i-a fost accesibil. În această ediție manuscrisul și transcrierea sunt prezentate unul lângă altul.

Printre cercetătorii care s-au declarat în favoarea edițiilor Stroemfeld se numără Jeremy Adler, profesor de limba germană la King's College din Londra și scriitorii americani Louis Begley și Harold Bloom.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

  • 1965 Kafka-Symposion, în colaborare cu Klaus Wagenbach
  • 1972 Germany: a companion to German studies (ediția a II-a, 1982) ISBN: 0-416-33660-4
  • 1978 Nietzsche: Imagery and Thought, ISBN: 0-520-03577-1
  • 1982 Das Schloß (Castelul) ISBN: 3-596-12444-1
  • 1987/89 Max Brod, Franz Kafka: eine Freundschaft
  • 1990 Der Prozeß (Procesul) ISBN: 3-596-12443-3
  • 1990 Reise- Tagebucher, Kafka's travel diaries
  • 1991 Die Handschrift redet (The Manuscript Talks)
  • 1991 The Great Wall of China and Other Stories
  • 1992 The Transformation and Other Stories ISBN: 0-14-018478-3
  • 1993 Nachgelassene Schriften und Fragmente I
  • 1995 Die Schrift ist unveranderlich (The Script is Unchangeable)
  • 1996 Judgment & In the Penal Colony ISBN: 0-14-600178-8

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d Malcolm Pasley, SNAC, accesat în  
  3. ^ a b c d Malcolm Pasley, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  4. ^ a b c d John Malcolm Sabine Pasley, 5th Bt., The Peerage 
  5. ^ a b c d The Peerage 
  6. ^ BnF catalogue général, accesat în  
  7. ^ a b CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  8. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  9. ^ a b c d The Telegraph obituary (http://www.kafka.org/index.php?id=184,200,0,0,1,0)
  10. ^ a b The (London) Independent, Jeremy Adler, 26 March 2004, (http://www.findarticles.com/p/articles/mi_qn4158/is_20040326/ai_n12775723)
  11. ^ The Trial, Franz Kafka, Schocken Book, 1998, Publisher's Note page xiii
  12. ^ "Scholars squabble in Kafkaesque drama", Von David Harrison, The Observer, 17 May 1998, S. 23
  13. ^ Stepping into Kafka’s head, Jeremy Adler, Times Literary Supplement, 13 Oct. 1995(http://www.textkritik.de/rezensionen/kafka/einl_04.htm)