Luca Elefterescu

Luca Elefterescu
Date personale
Născut1853 Modificați la Wikidata
București, Țara Românească Modificați la Wikidata
Decedatoctombrie 1925 (72 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
magistrat[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Prefect al județului Prahova Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
În funcție
 – 
În funcție
 – 
În funcție
 – 

Familia Luca Elefterescu

Luca Elefterescu (n. 1853 București – d. octombrie 1925, București[1]) a fost un magistrat, om politic, președintele conservatorilor prahoveni, prefect de Prahova și deputat (sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea).[2]

Biografie[modificare | modificare sursă]

A absolvit Facultatea de Drept din București în anul 1877. În 1878 a fost numit subprefect al plasei Constanța, din Dobrogea, care tocmai fusese atribuită Regatului României în schimbul celor trei județe sud-basarabene anexate de Rusia țaristă. Luca Elefterescu nu a activat mult în Dobrogea, stabilindu-se la Ploiești în 1883, unde a fost numit judecător în anul 1881 și, ulterior, prim-procuror al Tribunalului Prahova.[1]

A fost membru marcant al Partidului Conservator, ocupând în anul 1907 funcția de șef al organizației județene Prahova. Luca Elefterescu a deținut funcția de prefect al județului Prahova în patru mandate, între anii 1893-1895, 1900-1901, 1904-1907 și 1910-1914, desfășurând o bogată activitate edilitară și economică.[1] Astfel, în 1895 a pus piatra de temelie a noii clădiri a Liceului „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești (actualul Colegiu Național „Ion Luca Caragiale” din Ploiești). De asemenea, a reușit să-l convingă pe omul politic Gheorghe Grigore Cantacuzino (cel poreclit „Nababul”, pentru bogăția sa, dar renumit și pentru zgârcenia sa), să doneze lemn din pădurile sale pentru construirea a 50 de poduri pe drumurile din județul Prahova.[1]

Luca Elefterescu s-a implicat și în afacerile cu petrol, intuind prosperitatea pe care urma să o aducă județului resursele petroliere. În decembrie 1901 a fost ales vicepreședinte al Asociației Exploatatorilor de Petrol din România. În 1906 figura printre fondatorii primei Societăți Române de Foraj, fiind ales membru al Consiliului de Administrație.[1]

A fost unul dintre cei mai importanți petroliști din România ocupând funcția de vicepreședinte al Asociației exportatorilor de petrol din România. Biografii săi îl prezintă ca un cunoscut meloman, o persoană jovială și agreabilă, în casa lui având loc prima petrecere de revelion din orașul Ploiești, în decembrie 1903.[1] A avut două fete și un băiat.

Printre alte realizări, Luca Elefterescu a construit, în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, în stil neogotic, clădirea care azi găzduiește Muzeul Ceasului din Ploiești.[3]

Luca Elefterescu a fost și deputat de Prahova în ajunul Primului Război Mondial. Antantofil convins, fostul prefect a luat calea refugiului în Moldova în perioada 1916-1918, unde s-a îmbolnăvit, probabil din cauza condițiilor grele de viață.[1] A încetat din viață în octombrie 1925, la București, la vârsta de 74 de ani. A avut două fiice și un fiu,[2] pe Gheorghe (George) Elefterescu, care a urmat o carieră diplomatică.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h „Din istoria Prefecturii Prahova: Luca Elefterescu, cel mai longeviv prefect al Prahovei”, Ph.prefectura.mai.gov.ro, , arhivat din original la , accesat în  
  2. ^ a b Lucian Vasile (), „Casa Luca Elefterescu – Muzeul Ceasului”, Republicaploiesti.net, accesat în  
  3. ^ Chirulescu, Marian; Popescu; Paul D.; Radu, Mihaela (). Personalități prahovene. Dicționar biobibliografic. Darkoprint. p. 224. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]