Louis Jules Trochu

Louis-Jules Trochu
Date personale
Născut12 martie 1815(1815-03-12)
Belle-Île-en-Mer, Franța
Decedat (81 de ani)
Tours, Franța
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Religieromano-catolic
Ocupațiepolitician
ofițer
scriitor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiParis Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[1] Modificați la Wikidata
Șef de stat (interimar)
În funcție
4 septembrie 1870 – 18 februarie 1871
Precedat deNapoleon al III-lea (șef de stat)
Succedat deCharles Cousin-Montauban (prim-ministru)

PremiiLegiunea de Onoare în grad de Mare Ofițer[*]
Comandor al Legiunii de Onoare[*]
Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]
Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]
médaille coloniale[*][[médaille coloniale (military decoration of France)|​]]
Partid politicorléanisme[*][[orléanisme (political movement)|​]]
Alma materȘcoala Specială Militară de la Saint-Cyr
École d'application du Corps royal d'état-major[*][[École d'application du Corps royal d'état-major |​]]
Profesiemilitar
Semnătură

Louis Jules Trochu (n. 12 martie 1815 - d. 7 octombrie 1896) a fost un militar și politician francez, președinte al Guvernului Apărării Naționale, în timpul războiului Franco-Prusac din 1870 - 1871.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Louis Jules Trochu sa născut pe insula Belle-Île-en-Mer. A participat la cucerirea Algeriei, Războiul Crimeei. În calitate de general, comandant de divizie a luat parte la al Doilea Război Italian de Independență. La începutul razboiului contra Prusiei a fost numit numit comandant al Parisului. După ce a primit vestea despre înfrângerea dezastruoasă a armatei franceze la Sedan și începutul Revoluției a preluat conducerea guvernului francez. A încercat să organizeze apărarea țării împotriva prusacilor. În condițiile unei înfrângeri iminente (după armistițiul de la 28 ianuarie), în februarie 1871, Trochu a demisionat.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Chisholm, Hugh, ed. (1911). Encyclopædia Britannica (11th ed.). Cambridge University Press.
  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în