French
DeutschLeopold al V-lea, Arhiduce de Austria-Tirol
Leopold al V-lea (n. 9 octombrie 1586, Graz – d. 13 septembrie 1632, Schwaz, Tirol) aparținând Casei de Habsburg, a fost episcop de Passau și Strasbourg din 1605, respectiv 1607, până în 1625, regent al Tirolului și Austriei Anterioare din 1618 și arhiduce de Austria-Tirol din 1626 până la sfârșitul vieții.[4]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Origine[modificare | modificare sursă]
Leopold a fost fiul arhiducelui Austriei, Carol al II-lea, și al soției sale, Maria Anna de Bavaria. Împăratul romano-german Ferdinand al II-lea a fost fratele său.
Copilărie și tinerețe[modificare | modificare sursă]
Fiind inițial destinat vieții religioase, în 1598, la vârsta de 12 ani, Leopold a devenit coadjutor în Episcopia de Passau și în 1599 coadjutor în Episcopia de Strasbourg. După terminarea studiilor teologice la Graz, deși nu se consacrase încă definitiv vieții religioase, el a devenit în 1605 Episcop de Passau și în 1607 Episcop de Strasbourg.[5] În timpul șederii sale la curtea lui Rudolf al II-lea, Leopold a câștigat treptat afecțiunea împăratului astfel încât acesta a luat în considerare ideea de a-l ajuta să obțină coroana regală a Boemiei și apoi chiar pe cea imperială.[6] În 1609 arhiducele Leopold (împreună cu frații Hartger și Seraphin Henot) a cucerit Cetatea Jülich intervenind astfel la ordinul împăratului în disputa privind succesiunea în Ducatele Jülich și Kleve - unul dintre conflictele premergătoare Războiului de Treizeci de Ani.[5] Trupele lui Leopold din Strasbourg implicate în luptele cu Uniunea Protestantă, au fost învinse. Trupele sale din Passau formate din 10 000 de mercenari s-au îndreptat prin Austria Superioară către Boemia în iarna anului 1610 și a ocupat orașele Budweis și Český Krumlov. La mijlocul lunii februarie 1611, armata sa a atacat Praga și a ocupat părțile orașului numite Malá Strana și Hradcany. Ocuparea întregului oraș a eșuat datorită rezistenței stărilor boeme, oponenții săi fiind conduși de Heinrich Matthias von Thurn. Atacul a contribuit la înlăturarea de la putere a împăratului Rudolf al II-lea. Arhiducele Leopold, care dorise coroana Boemiei, s-a retras din Praga fără succes. Armata regelui Matia I, fratele împăratului Rudolf al II-lea, a intrat în Praga, iar Matia a fost ales rege al Boemiei la 23 mai 1611.[6]
În 1611 arhiducele Leopold i-a chemat călugări iezuiți la Passau pentru a fonda acolo un colegiu iezuit - un gest care a fost considerat o „compensare” pentru campania militară eșuată din Boemia. În 1612 a fondat liceu Leopoldinum în Passau, căruia i s-a adăugat în 1622 Universitatea din Passau. În 1614 Leopold a finanțat construcția Colegiului Iezuit din Molsheim care a fost gimnaziu, colegiu eparhial și, pentru o perioadă de timp, seminar teologic.
În 1619 a început construcția Palatului Austriac (Österreichisches Schlösschen) în Radolfzell lângă Bodensee pe locul a două așezări mănăstirești medievale de la care au fost păstrate totuși unele clădiri. Palatul era destinat să devină reședința arhiducelui Leopold, dar construcția a fost oprită în 1621 datorită Războiului de Treizeci de Ani. Clădirea neterminată, a cărei pivniță boltită, parter, ziduri înconjurătoare și portal fuseseră deja construite, a fost folosită ca depozit de vinuri și hambar timp de zeci de ani.
Arhiduce de Austria-Tirol[modificare | modificare sursă]
După ce vărul său, arhiducele Austriei Maximilian al III-lea, a murit în 1618, Leopold a preluat la începutul anului 1619 administrarea Tirolului și parțial a Austriei Anterioare (o treime a acestei regiuni rămânând sub administrarea fratelui său, împăratul romano-german Ferdinand al II-lea).[7][8] În 1625 acest contract a fost reînnoit în perspectiva plănuitei sale căsătorii.[9]
În 1626 episcopul principe Leopold s-a aflat la Roma pentru a renunța oficial la Dieceza de Passau și la Dieceza de Strasbourg în favoarea nepotului său, Leopold Wilhelm. De atunci Leopold s-a dedicat doar sarcinilor sale de suveran. După această renunțare s-a căsătorit pe 19 aprilie 1626 cu văduva Claudia de Medici fondând astfel o linie genealogică a Casei de Habsburg care a existat doar până în 1665.[7]
În 1630 Leopold l-a numit cancelar pe Dr. Wilhelm Biener, unul dintre cei mai învățați oameni ai vremii, care a fost ulterior executat de fiul și succesorul său, arhiducele Ferdinand Carol.
Un merit deosebit îi revine lui Leopold în domeniul culturii pentru construirea (1629–1630) în Innsbruck a teatrului numit astăzi Dogana, la inițiativa soției sale, Claudia de Medici. Aceasta a fost prima construcție fixă dedicată unui teatru de limbă gemană din teritoriile locuite de germani.[10][11]
Din 1618 până în 1632, în timpul Războiului civil din Graubünden (Bündner Wirren), Leopold a luptat alături de Spania pentru controlul trecătorilor din Graubünden și stabilirea stăpânirii Habsburgilor în Unterengadin pe valea inferioară a râului Inn și în Prättigau pe valea râului Landquart precum și pentru restabilirea catolicismului în acest teritoriu (astăzi Cantonul Graubünden din Elveția). În 1632 Leopold a apărat Tirolul împotriva trupelor suedeze conduse de ducele Bernard de Weimar.[9]
Deși Leopold s-a străduit permanent să implice Stările în deciziile luat, guvernarea sa a fost una înclinată spre absolutism.[12]
Leopold al V-lea a fost înmormântat în Biserica Iezuită din Innsbruck, în cripta construită la ordinul său pentru propria familie, existentă și astăzi.[13]
Căsătorie și descendenți[modificare | modificare sursă]
- După a demisionat din funcțiile canonice și a primit dispensa papală necesară, Leopold al V-lea s-a căsătorit cu Claudia de Medici în 1626 la Innsbruck. Descendenții lor au fost:
- Maria Eleonora (1627–1629);
- Ferdinand Carol (1628–1662), arhiduce al Austriei și duce de Tirol, căsătorit cu Anna de Medici (1616–1676);
- Isabella Clara, arhiducesă a Austriei (1629–1685), căsătorită cu Carol al III-lea Gonzaga-Nevers, Duce de Mantua (1629–1665);
- Sigismund Franz (1630–1665), arhiduce de Austria și duce de Tirol, căsătorit cu Hedwiga de Palatinat-Sulzbach (1650–1681);
- Maria Leopoldine, arhiducesă a Austriei (1632–1649), căsătorită cu împăratul romano-german Ferdinand al III-lea (1608–1657).
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în
- ^ The Peerage
- ^ Catholic-Hierarchy.org, accesat în
- ^ Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, ISBN: 8-8000-3247-3, p. 247.
- ^ a b Walter Kleindel: Das Grosse Buch der Österreich, Editura Kremayr & Scheriau, Viena, 1987, ISBN 3-321-00455-1, p. 291.
- ^ a b Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, ISBN: 8-8000-3247-3, p. 248.
- ^ a b Walter Kleindel: Das Grosse Buch der Österreich, Editura Kremayr & Scheriau, Viena, 1987, ISBN 3-321-00455-1, p. 291.
- ^ Walter Kleindel: Die Chronik Österreich, Editura Chronik, Viena, 1984, ISBN 3-88379-027-3, p. 208.
- ^ a b Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, ISBN: 8-8000-3247-3, p. 248.
- ^ Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, ISBN: 8-8000-3247-3, p. 249.
- ^ Walter Kleindel: Die Chronik Österreich, Editura Chronik, Viena, 1984, ISBN 3-88379-027-3, p. 211.
- ^ Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, ISBN: 8-8000-3247-3, p. 249.
- ^ Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, ISBN: 8-8000-3247-3, p. 249.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Walter Kleindel: Die Chronik Österreich, Editura Chronik, Viena, 1984, ISBN: 3-88379-027-3
- Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, ISBN: 8-8000-3247-3.
- Walter Kleindel: Das Grosse Buch der Österreich, Editura Kremayr & Scheriau, Viena, 1987, ISBN: 3-321-00455-1.
- Harald Huber (ed.): Wappen. Ein Spiegel von Geschichte und Politik, gesehen im Wappen eines vorderösterreichischen Regenten, Badenia, Karlsruhe 1990, ISBN 3-7617-0278-7.
- Franz Daxecker (ed.): Briefe des Naturwissenschaftlers Christoph Scheiner SJ an Erzherzog Leopold V. von Österreich-Tirol 1620–1632, Veröffentlichungen der Universität Innsbruck. Universität Innsbruck, Bd. 207, ISBN 3-901249-21-4 (1995).
- Carolin Pecho, Fürstbischof, Putschist, Landesherr: Erzherzog Leopolds Herrschaftsentwürfe im Zeitalter des Dreißigjährigen Krieges, Editura LIT, Münster, 2017 , ISBN 978-3-643-13682-4 (versiune ponline).
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
