French
DeutschLeo Baekeland
| Leo Baekeland | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [6][7][8][9]  Gent, Flandra, Belgia[10] |
| Decedat | (80 de ani)[7][8][9][11] Beacon(d), New York, SUA[12] |
| Înmormântat | cimitirul Sleepy Hollow[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (hemoragie cerebrală) |
| Căsătorit cu | Céline Swarts[*][10] |
| Cetățenie |  Belgia Statele Unite ale Americii (–) |
| Ocupație | chimist inventator |
| Activitate | |
| Domiciliu | Gent Coconut Grove[*] |
| Alma mater | Universitatea din Gent[1] |
| Organizație | Universitatea din Gent |
| Premii | Medalia John Scott[*] Willard Gibbs Award[*] ()[2] Perkin Medal[*] ()[3] National Inventors Hall of Fame[*] ()[4] Franklin Medal[*] () William H. Nichols Medal[*] ()[5] |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Leo Henricus Arthur Baekeland (n. 14 noiembrie 1863 – d. 23 februarie 1944) a fost un chimist american de origine belgiană. El este cunoscut pentru invențiile sale: hârtia fotografică Velox în 1893 și bachelita în 1907. El a fost supranumit "Tatăl Industriei de mase plastice"[13]:13 pentru invenția sa, bachelita, un material plastic ieftin și neinflamabil care a marcat începutul industriei moderne a maselor plastice.[14][15]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Leo Baekeland s-a născut în Ghent, Belgia, pe 14 noiembrie 1863,[16] fiind fiul unui cizmar și a unei menajere.[17] Ulterior, a declarat revistei The Literary Digest că numele său de familie este de origine flamandă și înseamnă teren cu balize.[18] Și-a petrecut o mare parte din viața sa în Ghent, Belgia. A absolvit cu onoruri Școala Tehnică Municipală din Ghent și a primit o bursă din partea orașului[19]:102 pentru a studia chimia la Universitatea din Ghent, la care a intrat în 1880.[13]:13 El a dobândit un doctorat maxima cum laude , la vârsta de 21 de ani.[19]:102 După o scurtă perioadă în care a fost profesor de fizică și chimie la Școală Normală Guvernamentală din Bruges (1887-1889), a fost numit profesor de chimie la Ghent, în 1889.[13]:14 Baekeland s-a căsătorit cu Céline Vielman, fiica profesorilor săi, Teodor Vielman și Celine (Platteau) Vielman, pe data de 8 august 1889. Au avut trei copii, George, Nina, și Jenny.[20]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ https://www.science.org/doi/pdf/10.1126/science.42.1081.371.a Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://chicagoacs.org/Willard_Gibbs_Award Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://sci-america.org/awards/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.invent.org/inductees/leo-hendrik-baekeland Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.newyorkacs.org/nicholsmedalists.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Leo Baekeland, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Leo Hendrik Baekeland, Brockhaus Enzyklopädie
- ^ a b Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b https://books.google.com/?id=3zYOAQAAMAAJ&pg=PA330 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Leo Baekeland, GeneaStar
- ^ EKELAND DEAD; CREATED BAKELITE (în engleză), The New York Times, , accesat în
- ^ a b c Landmarks of the Plastics Industry. England: Imperial Chemical Industries Ltd., Plastics Division. . pp. 13–25.
- ^ Bowden, Mary Ellen (). „Leo Baekeland”. Chemical achievers : the human face of the chemical sciences. Philadelphia, PA: Chemical Heritage Foundation. ISBN 9780941901123.
- ^ Amato, Ivan (). „Time 100: Leo Baekeland”. Arhivat din original la . Accesat în . Mai multe valori specificate pentru
|nume=și|last=(ajutor) - ^ Sas, Benedikt; Vocht, Stanislas De; Jacobs, Philippe (). Intellectual Property and Assessing its Financial Value. Kidlington: Chandos Publishing. pp. 2–7. ISBN 9781843347927. Accesat în .
- ^ Gratzer, Walter (). Giant molecules : from nylon to nanotubes. Oxford: Oxford University Press. ISBN 978-0199562138.
- ^ Funk & Wagnalls, 1936.
- ^ a b Bijker, Wiebe E. (). „The Fourth Kingdom: The Social Construction of Bakelite”. Of bicycles, bakelites, and bulbs : toward a theory of sociotechnical change (ed. 1st MIT Press pbk). Cambridge, Mass.: MIT Press. pp. 101–198. ISBN 9780262522274. Accesat în .
- ^ „Leo Baekeland”. Soylent Communications. Accesat în .