Ioan Ursu (fizician)

Ioan Ursu
Date personale
Născut5 aprilie 1928
Mănăstireni, România
Decedat16 aprilie 2007, (79 de ani)
București, România
Copiitrei copii
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieuniversitar[*]
fizician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăRomânia
InstituțieInstitutul de Fizică Atomică, București-Măgurele
Alma MaterUniversitatea Babeș-Bolyai
Universitatea Princeton  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruEnergie nucleară
Membru titular al Academiei Române
Nu confundați cu Ioan Ursu (istoric).

Ioan Ursu (n. 5 aprilie 1928, com. Mănăstireni, județul Cluj – d. 16 aprilie 2007, București) a fost un fizician român, academician, coordonator al programului nuclear al României, membru PCR, ministru în guvernele comuniste.

Activitate[modificare | modificare sursă]

Activitatea științifică[modificare | modificare sursă]

Cercetările sale științifice s-au axat pe studiul materialelor nucleare, în calitate de continuator al lui Horia Hulubei,[4] interacțiunea radiațiilor nucleare cu solidul, combustibili nucleari specifici. A studiat efectul de îmbogățire izotopică a uraniului (descoperire proprie), rezonanța magnetică și unele probleme legate de tehnologia nucleară.[1]

Activitatea didactică[2][modificare | modificare sursă]

Funcții[2][modificare | modificare sursă]

Afilieri[modificare | modificare sursă]

A fost membru în 28 de forumuri academice și științifice străine [4][modificare | modificare sursă]

  • Societatea Americană de Fizică (American Physical Society, 1959)
  • Comitetul Internațional al Asociației de Fizică AMPERE (Atomes et molecules par études radio-électriques, 1964
  • Consiliul Științific al Institutului Unificat de Cercetări Nucleare, Dubna (1965)
  • Societatea Belgiană de Fizică
  • Societatea Franceză de Fizică (1969)
  • Societatea Internațională de Rezonanță Magnetică (1971)
  • Societatea Nucleară Americană (American Nuclear Society, 1975)
  • Asociația Nucleară Canadiană (Canadian Nuclear Association, 1976)
  • Comitetul Științific Consultativ al IAEA (1979)
  • Academia de Științe din New York (1982)
  • Asociația Americană pentru Progresul Științei (AAAS, 1984)
  • Laboratorului Mondial (World Laboratory, 1988)
  • Academia de Științe a URSS (1990)
  • Societatea Europeană de Optică (1991)
  • etc.
  • Între anii 1971 - 1973 este guvernator în Consiliul Guvernatorilor al Agenției Internaționale pentru Energia Atomică (AIEA), Viena.[2]
  • Între anii 1976 - 1979 este președinte al Societății Europene de Fizică.[2]
  • Între anii 1986 - 1990 este președinte al Uniunii Balcanice de Fizică.[2]

Lucrări publicate[2][modificare | modificare sursă]

  • Variația vîscozității oxigenului și amestecurilor de gaze cu oxigen în câmp magnetic, Teza de doctorat, 1956[5]
  • Efecte magneto-mecanice la oxigen, 1959
  • Rezonanța electronică de spin, Editura Academiei, 1965
  • Fizica și tehnologia materialelor nucleare, Editura Academiei, 1968, reeditată în 1982, și traducerea editată de Pergamon Press, Londra, 1985
  • La résonance paramagnétique électronique, Editura Dunod, Paris, 1968 - cu o prefață de Alfred Kastler
  • Energia atomică, Editura Științifică, 1973
  • Rezonanța magnetică în compuși cu uraniu, Editura Academiei, 1979
  • Magnetnîi resonans soedinenia urana, Editura Energia, Moscova, 1982 - cu o prefață de Alexandr Prohorov
  • Interacțiunea radiației laser cu metalele, Editura Academiei, 1986
  • Laser Heating of Metals, Editura Adam Hilger LTD, Londra, 1990

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Univers Ingineresc Arhivat în , la Wayback Machine., publicație a AGIR
  2. ^ a b c d e f g h i j WHO'S WHO, op. cit.
  3. ^ Autentificare, idrept.ro 
  4. ^ a b „Fundația Horia Hulubei”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ http://aleph.bcucluj.ro:8991/F/MAAL55HL4DR2CHLV6JULRPMI6F1VHHQPICYJ7KF4TCJECKIQAA-91468?func=full-set-set&set_number=129166&set_entry=000052&format=999 BCU Cluj

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii (Editura Științifică și enciclopedică, București, 1982)
  • Dicționarul specialiștilor - un „WHO'S WHO în știința și tehnica românească, vol. 1, Editura Tehnică, 1996
  • Yu. A. Hramov, Fiziki, ed. Nauka, Moscova, 1986, p. 269
  • D. Mihalache și A. I. Nicolin: Fizica din România la Centenarul Marii Uniri. Părinții Fizicii Moderne, Curierul de Fizică, Nr. 83, 2018, pp. 17–18.

Legături externe[modificare | modificare sursă]