Ilie Neacșu

Date personale
Ilie Neacșu
Născut	5 iulie 1950 (73 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	politician
Limbi vorbite	limba română
Deputat al României

Partid politic	PSD
Modifică date / text

Ilie Neacșu (n. 5 iulie 1950) este un fost deputat român în legislatura 1996-2000, ales în județul Hunedoara pe listele partidului PRM. Ilie Neacșu a fost ales deputat PRM și în legislatura 2000-2004. În perioada februarie 2002 - decembrie 2004, Ilie Neacșu a fost deputat independent. În cadrul activității sale parlamentare, Ilie Neacșu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Cipru și Republica Austria.În prima legislatură, Ilie Neacșu a deținut funcția de secretar al Comisiei de agricultură și silvicultură, iar în a doua legislatură a fost ales în funcția de președinte al aceleiași comisii. Până a fi ales deputat, Ilie Neacșu a fost director al Revistei „ EUROPA”, o publicație patriotică, în strânsă legătură cu suveraniștii.^[1] A absolvit Facultatea de ziaristică în anul 1980, fiind admis în această instituție pe primul loc, în a doua serie a examenului. Este autorul a treisprezece cărți. Este căsătorit și are patru copii, trei băieți și o fată. Toți copiii au învățat și muncesc în România, în sectorul privat. Înainte de 1989, Ilie Neacșu a fost lider al tineretului din Drăgășani, șef al sectorului de pregătire militară la Comitetul județean al tineretului comunist, secretar cu probleme de propagandă, cultură și învățământ în orașul Călimănești, președinte al CUASC Drăgășani și director al stațiunii turistice Vidra, din Munții Lotrului.Ilie Neacșu este un apărător al ideii de suveranitate și independență a României, dorind o Uniune europeană cu atribuții economice și comerciale, fiind adeptul detensionării relațiilor cu Rusia și China.

Este un antisemit și un negaționist al Holocaustului.^[2]

Note[modificare | modificare sursă]

^ Roucek, J. S.; Iorga, N. (1937), „Iﬆoria Românilor”, Books Abroad, 11 (2), p. 253, doi:10.2307/40078465, ISSN 0006-7431, accesat în 25 mai 2021
^ COMISIA INTERNAȚIONALĂ PENTRU STUDIEREA HOLOCAUSTULUI ÎN ROMÂNIA (2004). Raport Final. Polirom. pp. 355–357. De pildă, fostul cenzor al istoriografiei Mircea Mușat a devenit vicepreședinte al PRM până la moartea sa, survenită în 1994. Buzatu a intrat și în conducerea Fundației Mareșal Ion Antonescu, asociată cu o ligă cu același nume, create în 1990 de C.V. Tudor și Iosif Constantin Drăgan. În septembrie 2001, Fundația și Liga au fuzionat și funcționează și astăzi sub numele de Liga Mareșalilor (rebotezarea fiind făcută în urma emiterii Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 31/2002 care interzice cultul persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii). Printre liderii Ligii, s-au numărat negaționiști extrem de vocali precum Radu Theodoru și Ilie Neacșu, fostul redactor-șef al publicației antisemite Europa. În Europa, ca și în revista România Mare, au semnat nenumărați negaționiști cu rădăcini în sistemul comunist, precum Maria Covaci și Aurel Karețki, autorii citați mai sus ai lucrării despre pogromul de la Iași. Exemplificările ar putea continua, însă concluzia ar fi aceeași: istoricii și activiștii naționaliști formați de regimul comunist au păstrat o anumită solidaritate după 1989 și, mai ales, au menținut și au dezvoltat discursul proantonescian și negaționist.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Ilie Neacșu^{[nefuncțională]} la cdep.ro

Acest articol despre un deputat român este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui !

[1] Roucek, J. S.; Iorga, N. (1937), „Iﬆoria Românilor”, Books Abroad, 11 (2), p. 253, doi:10.2307/40078465, ISSN 0006-7431, accesat în 25 mai 2021

[2] COMISIA INTERNAȚIONALĂ PENTRU STUDIEREA HOLOCAUSTULUI ÎN ROMÂNIA (2004). Raport Final. Polirom. pp. 355–357. De pildă, fostul cenzor al istoriografiei Mircea Mușat a devenit vicepreședinte al PRM până la moartea sa, survenită în 1994. Buzatu a intrat și în conducerea Fundației Mareșal Ion Antonescu, asociată cu o ligă cu același nume, create în 1990 de C.V. Tudor și Iosif Constantin Drăgan. În septembrie 2001, Fundația și Liga au fuzionat și funcționează și astăzi sub numele de Liga Mareșalilor (rebotezarea fiind făcută în urma emiterii Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 31/2002 care interzice cultul persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii). Printre liderii Ligii, s-au numărat negaționiști extrem de vocali precum Radu Theodoru și Ilie Neacșu, fostul redactor-șef al publicației antisemite Europa. În Europa, ca și în revista România Mare, au semnat nenumărați negaționiști cu rădăcini în sistemul comunist, precum Maria Covaci și Aurel Karețki, autorii citați mai sus ai lucrării despre pogromul de la Iași. Exemplificările ar putea continua, însă concluzia ar fi aceeași: istoricii și activiștii naționaliști formați de regimul comunist au păstrat o anumită solidaritate după 1989 și, mai ales, au menținut și au dezvoltat discursul proantonescian și negaționist.

[1]

[2]