Ida Noddack

Ida Noddack
Date personale
Născută[1][2][3] Modificați la Wikidata
Wesel, Regatul Prusiei, Imperiul German Modificați la Wikidata
Decedată (82 de ani)[2][3] Modificați la Wikidata
Bad Neuenahr, Republica Federală Germania, Germania[4] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăHauptfriedhof Bamberg[*][[Hauptfriedhof Bamberg (cemetery in Bamberg, Germany)|​]][5] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuWalter Noddack Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiefiziciană
chimistă Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniuchimistă  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea din Freiburg
Physikalisch-Technische Bundesanstalt[*][[Physikalisch-Technische Bundesanstalt (national metrology institute of the German Federal Republic)|​]]  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea Tehnică din Berlin  Modificați la Wikidata
OrganizațiiAcademia Leopoldină  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*] ()
Liebig-Denkmünze[*][[Liebig-Denkmünze (award)|​]] ()  Modificați la Wikidata

Ida Noddack (n. , Wesel, Regatul Prusiei, Imperiul German – d. , Bad Neuenahr, Republica Federală Germania, Germania), născută Tacke, a fost un chimist și fizician german. Este cea care conceptualizează în premieră – în 1934 – fenomenul numit ulterior fisiune nucleară.[6] Alături de Walter Noddack (soțul ei) și Otto Berg, a descoperit elementul 75, reniul. A fost nominalizată de trei ori pentru Premiul Nobel pentru Chimie.[7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Ida Noddack”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d IDA Noddack, FemBio-Datenbank[*][[FemBio-Datenbank (database of women's biographies)|​]] 
  3. ^ a b c d Ida Noddack, Munzinger Personen, accesat în  
  4. ^ „Ida Noddack”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ Dr Ida Tacke Noddack (în engleză) 
  6. ^ „Tacke, Ida Eva”. University of Alabama Astronomy Program. Accesat în . 
  7. ^ Noddack was also awarded the German Chemical Society's prestigious Liebig Medal in 1931 along with her husband. In 1934, they received the Scheele Medal of the Swedish Chemical Society and in the same year they secured yet another German patent, for rhenium concentrate. Crawford, E. (). The Nobel Population 1901-1950: A Census of the Nominations and Nominees for the Prizes in Physics and Chemistry. pp. 278, 279, 283, 284, 292, 293, 300, 301. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]