Hristu Cândroveanu

Hristu Cândroveanu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Babuk, România Modificați la Wikidata
Decedat (85 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România[1] Modificați la Wikidata
Etniearomână Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar[*]
profesor de liceu[*]
redactor[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[2]
limba aromână Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea din București

Hristu Cândroveanu (n. , Babuk, România – d. , București, România) a fost un critic literar, poet, prozator, traducător și publicist român de origine aromână.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Este fiul Zoricăi (n. Bracea) și al lui Stere Cândroveanu. Urmează școala primară în localitatea General Praporgescu, între 19351939, și cursuri serale la Silistra, Călărași, Tulcea[3] și Timișoara (1939-1948). După absolvirea Facultății de Filologie din București (1952), va fi profesor de limba și literatura română în câteva localități din județele Călărași și Prahova, apoi la Ploiești (1952-1969). În 1966, devine secretar al Consiliului pentru Cultură și Artă al Municipiului Ploiești (până în 1980). Între timp, redactor la revistele Tomis și Tribuna școlii.

Debut[modificare | modificare sursă]

Debutul său ca scriitor a avut loc în 1973 cu volumul Poeme.

Opere reprezentative[modificare | modificare sursă]

  • Alfabet liric, București, Ed. Cartea românească, 1974
  • Printre poeți, 1983
  • Antologie de lirică aromână, Bucuresti, Ed. Univers, 1975
  • Antologie de proză aromână, Bucuresti, Ed. Univers, 1977
  • Poeți și poezie, București, Ed. Cartea românească, 1980
  • Printre poeți, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1983.
  • Ore de aur. Pe teme folclorice aromâne și nu numai, București, Ed. Ion Creangă, 1983.
  • Un veac de poezie aromână, (cu Kira Iorgoveanu), 1985
  • Trei balade armânești, (cu Ioan Cutova), Timișoara, Ed. Facla, 1985
  • Aromânii: ieri și azi, Craiova, Ed. Scrisul românesc, 1995
  • Marea serenității, București, Ed. Cartea românească, 2 vol., 1996
  • Cinci balade aromâne, București, Editura Fundației Culturale Aromâne "Dimândarea Părintească", 1996.
  • Parmithi di niadzadzua, București, Editura Fundației Culturale Aromâne "Dimândarea Părintească", 1997.
  • Gramatica aromână, Practica, (cu Ion Coteanu), București, Editura Fundației Culturale Aromâne "Dimândarea Părintească", 1998
  • Antologia poeziei străine în grai aromân, București, Editura Fundației Culturale Aromâne "Dimândarea Părintească", 2000.
  • Carte de vacanță pentru aromâni, București, Editura Fundației Culturale Aromâne "Dimândarea Părintească", 2001-2002.
  • Antologia poeziei române clasice și moderne în grai aromân, București, Editura Fundației Culturale Aromâne "Dimândarea Părintească", 2003.
  • Antologia poeziei române contemporane în grai aromân, București, Editura Fundației Culturale Aromâne "Dimândarea Părintească", 2004.
  • Abecedar român-aromân, (cu Eugenia Cândroveanu), București, Editura Fundației Culturale Aromâne "Dimândarea Părintească", 2004.
  • Caleidoscop aromân, 5 vol, București, Editura Fundației Culturale Aromâne "Dimândarea Părintească", 1998-2002
  • Despre aromâni, De vorbă cu Hristu Cândroveanu, (cu Emil Țîrcomnicu), București, Editura Fundației Culturale Aromâne "Dimândarea Părintească", 2006.

Proză[modificare | modificare sursă]

  • Povesti de miazăzi (1976)
  • Ore de aur (1983)

Activitate literară[modificare | modificare sursă]

Între 1971 și 1974 a fost consilier la Direcția literară a Consiliului Culturii, iar din anul 1974 devine redactor-șef la revista Livres roumaines. Activitatea de critic literar și-o face cunoscută în reviste precum Astra, Viața românească, Ateneu, Convorbiri literare, Cronica, Ramuri, România literară. După revoluția din decembrie 1989, Hristu Cândroveanu editează si conduce, în calitate de director, Desteptarea – Revista Aromânilor, având suplimentul Dimândarea. În același timp conduce Editura Dimîndarea părintească a Fundației Culturale Aromâne cu același nume. Editează volume ca Antologia poeziei străine în graiul aromân (440 de pagini), Caleidoscop aromân (în cinci volume).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ BnF catalogue général, accesat în  
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ Chirulescu, Marian; Popescu, Paul D.; Radu, Mihaela (). Personalități prahovene. Dicționar biobibliografic. Darkoprint, Ploiești. p. 121. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]