Gheorghe Tătaru

Gheorghe Tătaru
Informații generale
Nume complet	Gheorghe Tătaru
Data nașterii	5 mai 1948[1]
Locul nașterii	București, România
Data decesului	19 decembrie 2004 (56 de ani)[2]
Locul decesului	Iași, România
Post	Mijlocaș Stânga / Mijlocaș Ofensiv
Cluburi de juniori
Ani	Club
1959–1967	CCA București
Cluburi de seniori*
Ani	Club	Ap	(G)
1967–1974	Steaua	272	(80)
1974–1975	Chimia Râmnicu Vâlcea	32	(11)
1975–1980	CS Târgoviște	93	(30)
1981–1982	Rocar
1983–1984	Unirea Slobozia
Echipa națională
Ani	Țară	Ap	(G)
1970–1972	România	10	(3)
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text

Gheorghe Tătaru (n. 5 mai 1948, București, România – d. 19 decembrie 2004, Iași, România) a fost un fotbalist român, care a jucat în majoritatea carierei sale fotbalistice la Steaua București. A jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970. A fost Maestru al Sportului, cunoscut în fotbal cu numele de "Tătaru 2" dat fiind faptul că este fratele mai mic al unui alt mare fotbalist al CCA -ului și al echipei naționale a României pe nume Nicolae Tătaru. A fost unul dintre cei mai prolifici atacanți ai echipei Steaua București din întreaga istorie a clubului, fiind de 3 ori golgheterul echipei.

Cariera[modificare | modificare sursă]

Gheorghe Tătaru a început fotbalul la echipa CCA Steaua București în 1959; a jucat la acest club până în anul 1974. Cu CCA Steaua București a câștigat un titlu de campion național în ediția de campionat 1967-1968 și de 3 ori Cupa României edițiile 1968-1969, 1969-1970, 1970-1971. În Divizia A de fotbal a României a jucat de 272 de ori marcând 80 de goluri. Prezențe în Divizia A în tricoul Stelei în 169 de meciuri pentru care a marcat de 57 de ori. În anul 1971 a câștigat titlul de "Golgheter al Diviziei A". A jucat în echipa națională a României de 10 ori și a marcat pentru aceasta 3 goluri. După plecarea din Ghencea, a mai jucat la echipele: 1975 Chimia Rm. Vâlcea,1975-1980 CS Târgoviște, 1981-1982 Autobuzul București și 1983-1984 Unirea Slobozia. A fost un jucător complet, posesor al unui bogat registru tehnico-tactic.

S-a stins pe 19 decembrie 2004 la Iași, unde urma să participe cu echipa de juniori născuți 1992 a Clubului Steaua la Turneul Final, faza pe țară, a Campionatului Național de Sală Gheorghe Ola.

Palmares[modificare | modificare sursă]

• Campion Național al României cu Steaua ediția (1967- 1967)
• 3 Cupe ale României cu Steaua edițiile (1968-1969); (1969-1970); (1970-1971)
• Golgheter al Diviziei A (1971)
• Maestru Emerit al Sportului

Aprecieri[modificare | modificare sursă]

• Sorin Cârțu: „Până la vârsta de 15 ani când am ajuns la echipa de tineret a Universității Craiova eram stelist. Dormeam cu pozele lui Gheorghe Tătaru și Anghel Iordănescu sub pernă. Tătaru a fost un fotbalist super-tehnic. Un jucător de rasă care ieșea din tiparele fotbalului. Dumnezeu să-l ierte!”
• Nicolae Lupescu: „A fost un mare fotbalist și un foarte bun coleg. A fost un cavaler. Mereu era respectat și respecta la rândul său”.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

• Fotbal de la A la Z, de Mihai Ionescu și Mircea Tudoran, editura Sport-Turism - 1984, București, F.R.R. Prosport (articol), Suporter Steaua (revista oficială a clubului)
• RomanianSoccer.ro: Gheorghe Tătaru

v • d • m România – Campionatul Mondial de Fotbal 1970 1 Răducanu • 2 Sătmăreanu • 3 Lupescu • 4 Mocanu • 5 Dinu • 6 Coe • 7 Dembroschi • 8 Dobrin • 9 Dumitrache • 10 Nunweiller • 11 Lucescu • 12 Ivăncescu • 13 Deleanu • 14 Gergely • 15 Dumitru • 16 Neagu • 17 Tătaru • 18 Tufan • 19 Domide • 20 Pescaru • 21 Adamache • 22 Gornea • Antrenor: Niculescu