French
DeutschGeorge Macovescu
George Macovescu (n. , Joseni, Berca, Buzău, România – d. , Valencia, Comunitatea Valenciană, Spania)[4] a fost un politician comunist, ministru de externe și scriitor român.
Biografie[modificare | modificare sursă]
A debutat în anii 1930 în ziarele Adevărul și Dimineața, iar în 1936 se înscrie în Partidul Comunist Român, care era în ilegalitate. A absolvit Facultatea de Drept din București în 1939.
Între 1947-1949 este membru al Legației României la Londra, după care este director la Ministerul Afacerilor Externe până în 1952, când este exclus din corpul diplomatic. Lucrează ca redactor-șef adjunct la „Gazeta literară” [5] și predă la Facultatea de Litere a Universității București.[6] În 1959 revine în diplomație, fiind trimis ambasador extraordinar și plenipotențiar al RPR în SUA. Între 1961-1967 este adjunct al ministrului de externe, iar între 1967-1972 prim-adjunct. Între 1972-1978 este ministru de externe. George Macovescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1969 - 1985.
În 1979 a sărit în sprijinul lui Nicolae Ceaușescu, atacat de Constantin Pârvulescu la Congresul PCR.[7]
Președinte al Uniunii Scriitorilor din România între 1978-1982.[8]
Prima sa soție a fost Tereza, iar a doua Emilia.[9]
Tereza Macovescu, o evreică maghiarofonă fostă ilegalistă, a devenit o activistă a Partidului Comunist Român. Ea a fost exclusă din partid în 1952, pe motivul că „are atitudine ușuratică și neprincipialitate în ceea ce privește raporturile cu unii mici burghezi”. Tereza a devenit ulterior traducătoare angajată de diverse edituri, așa cum a fost de exemplu Editura pentru Literatură Universală.[10]
Scrieri[modificare | modificare sursă]
- Contradicții în Imperiul Britanic, București, 1950;
- Viața și opera lui Al. Sahia, București, 1950;
- Gheorghe Lazăr, București, 1954;
- Unele probleme ale reportajului literar, București, 1956;
- Oameni și fapte, București, 1957;
- Introducere în știința literaturii, București, 1962;
- Vârstele timpului, București, 1971;
- Catargele înalte, București, 1972;
- Farmecul pământului. Jurnal la marginea dintre vis și viață, București, 1977; ediția (Parfumul amar al pelinului verde), București, 1982;
- Semnul dintre ochi, București, 1983;
- Undeva, cândva, București, 1985;
- Trecânde anotimpuri, București, 1988.
- Jurnal, Vol. I, Domino, București, 2006 [11]
Ordine și distincții[modificare | modificare sursă]
- Ordinul Apărarea Patriei clasa a II-a[12]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Maria Marinescu il inseala pe Chivu - Arhiva noiembrie 2007 - HotNews.ro
- ^ (PDF) http://www.bibliotecadeva.eu/periodice/romlit/1982/06/romania_literara_1982_06_25.pdf Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Gheorghe Macovescu, Munzinger Personen, accesat în
- ^ ro Membrii CC al PCR
- ^ „Literatură scrisă la comandă - Fundatia Romania Literara”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Facultatea de filologie in anii ‘50 | Romania Libera[nefuncțională]
- ^ A fost George Macovescu un oportunist?, 8 iulie 2016, Nicolae Manolescu, Adevărul, accesat la 8 iulie 2016
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Ceartă între soții Ceaușescu: "Nicule, ia vezi, că acum schimb foaia, unde te trezești tu?" | adevarul.ro
- ^ ro Evreii și comunismul
- ^ SENATUL EVZ: PCR si fascismul stalinist, 1 august 2007, Evenimentul zilei, accesat la 8 iulie 2016
- ^ Autentificare
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- ro Emilia Marinela Macovescu: „Soțul meu credea că Elena Ceaușescu îl avea la mână pe Nicolae cu ceva” Arhivat în , la Wayback Machine.
| ||||||||
