French
DeutschFlorin Mugur
| Florin Mugur | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  București, România |
| Decedat | (57 de ani) |
| Cauza decesului | sinucidere |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | poet eseist romancier[*] redactor[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Studii | Universitatea din București |
| Patronaj | Editura Cartea Românească[1] |
| Note | |
| Premii | Uniunea Scriitorilor din România |
Modifică date / text  | |
Florin Mugur (n. Legrel Mugur, n. , București, România – d. ) a fost un poet, eseist și prozator evreu român.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Fiul unui ziarist, Florin Mugur a debutat literar la vârsta de 13 ani, iar la vârsta de 19 ani a publicat prima carte.[2]
După ce a debutat în 1948 în suplimentul ziarului Tînărul muncitor, respectând rețeta șantierismului, cu inevitabilele „învolburări grandilocvente”, a urmat Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”.[3][4]
Absolvent al Facultății de Limbă și Literatură Română din București (1960), Florin Mugur a lucrat mai întâi ca profesor în două sate din județul Argeș și apoi în București, devenind apoi redactor la editura Cartea Românească, și redactor-șef adjunct al revistei Argeș.
Prieten apropiat al lui Norman Manea.[5] A purtat o importantă corespondență cu prietenii scriitori, iată de ce Gabriel Dimisianu îl compară astfel: „M. Blecher și Florin Mugur, spirite care comunică prin afinități de structură umană și chiar de destin.”[6]
Când soția sa, Iulia, a decedat, și fiind și el însuși bolnav, s-a sinucis[7].
Scrieri (selecție)[modificare | modificare sursă]
- Antume
- Cântecul lui Philipp Müller (1953)
- Romantism (1956), versuri
- Casa cu ferestre argintii (1959), versuri
- Visele de dimineață" (1961), versuri
- Mituri (1967), versuri
- Destinele intermediare (1968), versuri
- Cartea regilor (1970), versuri
- Cartea prințului (1973), versuri
- Piatra palidă( 1977)- pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor
- Portretul unui necunoscut (1980), versuri
- Dansul cu cartea (1981), versuri
- Vârstele rațiunii. Convorbiri cu Paul Georgescu (1982)
- Viața obligatorie (1983), versuri
- Spectacol amânat (1985), versuri
- Schițe despre fericire (1987)
- Firea lucrurilor (1988), versuri
- Aproape noiembrie (1972), proză
- Convorbiri cu Marin Preda (1973)
- Profesiunea de scriitor (1979), interviuri
- Ultima vară a lui Antim (1979), roman
- Postume
- Scrisori la capătul zilelor" (2002)
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ https://www-ceeol-com.wikipedialibrary.idm.oclc.org/search/viewpdf?id=55439 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Adrian Dinu Rachieru – Florin Mugur și „Abecedarul fricii”
- ^ Marin Ioniță - Kiseleff 10. Fabrica de scriitori
- ^ Norman Manea, The Hooligan’s Return: A Memoir (New York, 2003), p. 283–285
- ^ Gabriel Dimisianu, Amintiri și portrete literare, Humanitas, 2013, p. 162
- ^ Florin Mugur - "Scrisori de la capătul zilelor"
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Aurel Sasu, Dicționarul biograficc al literaturii române M-Z, Ed. Paralela 45, Pitești, 2006, p. 151-152
- Ion Bogdan Lefter, 5 poeți: Naum, Dimov, Ivănescu, Mugur, Foarță, Ed. Paralela 45, Pitești, 2003, p. 283-285
- Lucian Raicu, Practica scrisului și experiența lecturii, Cartea Românească, București, 1978, p. 318-321
- Xenia Negrea, Florin Mugur. Poetica exasperării, Editura Eikon, București, 2018
