Finala UEFA Europa League 2012

Finala UEFA
Europa League 2012
EvenimentUEFA Europa League 2011–2012
Data9 mai 2012
StadionArena Națională, București
Omul meciuluiColumbia Radamel Falcao (Atlético)
ArbitruGermania Wolfgang Stark
Spectatori52.347[1]
Vremeaînnorat, 18 °C[2]
2011
2013

Finala UEFA Europa League 2012 a fost ultimul meci al sezonului 2011-2012 din UEFA Europa League. Evenimentul s-a desfășurat pe data de 9 mai 2012 pe Arena Națională din București, România, având drept protagoniste două echipe spanioleAtlético Madrid și Athletic Bilbao.[3] Meciul s-a terminat cu victoria cu 3–0 a echipei Atlético grație celor două goluri înscrise de Radamel Falcao și golului lui Diego.

Aceasta a fost a treia finală în actualul format și prima a unei competiții europene inter-cluburi găzduită de România.

Mai departe, Atlético de Madrid a jucat împotriva câștigătoarei Ligii Campionilor, Chelsea, pentru Supercupa Europei.

Eforturi[modificare | modificare sursă]

Conform lui Ionuț Lupescu, ideea aducerii unei finale de cupă europeană în România a pornit de la o discuție cu președintele Federației Române de Fotbal de la acea vreme, Mircea Sandu, legată de construirea unui stadion de fotbal modern în București pentru echipa națională, dar și pentru meciurile echipelor de club din cupele europene. În momentul în care FRF a depus dosarul de participare la UEFA, arena românească înscrisă în competiția de organizare era doar la stadiul de proiect. Astfel, înainte de depunerea dosarului, oficialii FRF au discutat cu primarul capitalei de la acea vreme, Adriean Videanu, pentru obținerea promisiunii că Primăria va reuși construirea stadionului. Având un contract ferm, aceștia au obținut garanții și din partea Președinției.

Inițial se dorea organizarea finalei din 2011, însă datorită candidaturii orașului Dublin cu arena Aviva Stadium care era în plină construcție, cu un proiect bine stabilit, FRF nu ar fi avut posibilitatea de a câștiga. Oficialii români au discutat cu John Delaney, secretarul general al Federației Irlandeze, ajungându-se la un acord ca Dublin să concureze pentru 2011 iar finala din 2012 să rămână pentru București. Aceștia au mers împreună la UEFA, care a acceptat propunerea.[4] Apoi, pe data de 30 ianuarie 2010 UEFA a anunțat oficial că finala din 2012 va fi găzduită de Arena Națională.[5]

Stadion[modificare | modificare sursă]

Arena gazdă are o capacitate de 55.600 de spectatori și a costat aproximativ 234 mil. [6]. Aceasta a fost construită pe amplasamentul fostului stadion național, fiind inaugurată pe 6 septembrie 2011 într-un meci din Grupa D a preliminariilor Campionatului European de Fotbal 2012 între România și Franța. Arena Națională este cel mai mare stadion din țară[7] și primul stadion de elită UEFA din România, succedat de Cluj Arena.

În competiția pentru organizarea finalei din 2012 au participat, pe lângă arena din București, stadioanele Veltins-Arena (Gelsenkirchen, Germania), Aviva Stadium (Dublin, Irlanda), Emirates Stadium (Londra, Anglia) și Estadi Olímpic Lluís Companys (Barcelona, Spania).[8]

Context[modificare | modificare sursă]

Logo-ul oficial al finalei

În urma semifinalelor disputate în aprilie s-au stabilit cele două finaliste care aveau să sosească la București. Astfel, finala avea să fie una spaniolă, cu ambele echipe având aceleași culori, respectiv roșu și alb.[9]

Aceasta a fost a doua finală consecutivă de Europa League disputată între două cluburi din aceeași țară, după finala portugheză din 2011.[9] Finala Cupei UEFA 2007 a fost ultima la care au participat două cluburi spaniole. Atunci, Sevilla a învins-o pe Espanyol după loviturile de departajare.

Atât Atlético Madrid cât și Athletic Bilbao mai jucaseră o finală europeană în trecut. Atlético Madrid a câștigat prima finală Europa League după redenumirea sa din 2009, învingând-o în 2010 pe Fulham cu 2-1 după prelungiri. Pe de altă parte, în finala Cupei UEFA din 1977 Athletic Bilbao a jucat contra echipei italiene Juventus, finală pe care a pierdut-o.

Cele două echipe nu s-au mai întâlnit în competițiile europene înainte de această finală. Atlético și Athletic și-au mai disputat trei finale ale Cupei Regelui, Bilbao câștigând două, iar Madrid una. Per total, Athletic câștigase la acel moment 23 de cupe domestice, în timp ce madrilenii obținuseră doar 9.[10]

Cu toate că Athletic Bilbao avea o experiență mai mică în competițiile europene, aceasta deținea împreună cu Barcelona recordul de cele mai multe apariții în finala Cupei Regelui – 35.

În sezonul 2011-2012 din Primera División, Athletic a învins-o acasă pe adversara sa din finală cu 3-0, dar a pierdut în deplasare cu 2-1.[10]

Organizare[modificare | modificare sursă]

Pe parcursul finalei, organizatorii au decis redenumirea a 6 stații de metrou după nume celebre de fotbaliști. Astfel, Piața Victoriei a devenit Nicolae Dobrin, Ștefan cel Mare - Ion Pîrcălab, Obor - Gică Hagi, Piața Iancului - Fernando Llorente, Piața Muncii - Radamel Falcao și Dristor - Rică Răducanu. De asemenea, metroul a avut program prelungit până la ora 2:00 pentru a asigura transportul călătorilor.[11]

SEAT, sponsorul oficial al finalei, a oferit 85 de autoturisme pentru a fi folosite, fiind recrutați 77 de șoferi. De asemenea, au fost recrutați 112 voluntari pentru organizare.[12]

Suporteri[modificare | modificare sursă]

Fanii basci în Centrul Vechi al Bucureștiului, înainte de meci

Majoritatea celor aproximativ 30.000[11] de suporteri spanioli au sosit în România cu avionul, aterizând pe Aeroportul Henri Coandă. Aceștia au debarcat la terminale separate și au fost conduși în oraș pe trasee diferite pentru a nu exista incidente. Au fost organizate două fan zone-uri pentru fani,[11] astfel că suporterii celor de la Atlético au fost direcționați spre Piața George Enescu, iar fanii lui Bilbao spre Piața Constituției. De asemenea, au fost organizate 45 de curse speciale pentru suporteri între aeroport, cele două piețe și stadion, la un interval de 5-7 minute.[11][13]

Măsuri de securitate[modificare | modificare sursă]

Autoritățile au impus o serie de măsuri de siguranță sporite pe toată durata evenimentului. În ziua meciului au fost angrenați 1.500 de stewarzi,[12] 2.900 de polițiști, 1.600 de jandarmi, 700 de pompieri și 100 de polițiști de frontieră. Suporterii au fost monitorizați cu 90 de camere video amplasate în 31 de intersecții din jurul Arenei Naționale. Comercializarea băuturilor alcoolice a fost interzisă în incinta arenei, dar și pe străzile din apropiere. De asemenea, școlile din capitală au fost închise în ziua finalei pentru a se evita aglomerația și incidentele dintre elevi și suporteri.[11]

Drumul către finală[modificare | modificare sursă]

După înfrângerea cu Udinese de pe 20 octombrie 2011, Atlético Madrid a reușit o serie de 11 meciuri fără înfrângere pentru a ajunge în finală, terminând pe primul loc în grupă și învingându-și adversarii din faza eliminatorie (Lazio, Beșiktaș, Hannover și Valencia), și acasă și în deplasare. Athletic Bilbao era considerată a fi „surpriza competiției”.[14] Deși a fost înfrântă în ultima partidă din grupe de PSG, a terminat grupa pe primul loc și a eliminat-o în optimi pe Manchester United, în sferturi pe Schalke, iar în semifinale a reușit să întoarcă soarta calificării învingând-o pe Sporting cu scorul de 3-1 acasă, după ce în tur fusese învinsă pe Estádio José Alvalade cu 2-1.

Spania Atlético Madrid Round Spania Athletic Bilbao
Oponent Gen. Tur Retur Faza preliminariilor Oponent Gen. Tur Retur
Norvegia Strømsgodset 4–1 2–1 (A) 2–0 (D) A III-a rundă pre. -
Portugalia Vitória Guimarães 6–0 2–0 (A) 4–0 (D) Runda play-off Turcia Trabzonspor n 0–0 Anulat
Oponent Rezultat Faza grupelor Oponent Rezultat
Scoția Celtic 2–0 (A) Meciul 1 Slovacia Slovan Bratislava 2–1 (D)
Franța Rennes 1–1 (D) Meciul 2 Franța Paris Saint-Germain 2–0 (A)
Italia Udinese 0–2 (D) Meciul 3 Austria Red Bull Salzburg 2–2 (A)
Italia Udinese 4–0 (A) Meciul 4 Austria Red Bull Salzburg 1–0 (D)
Scoția Celtic 1–0 (D) Meciul 5 Slovacia Slovan Bratislava 2–1 (A)
Franța Rennes 3–1 (A) Meciul 6 Franța Paris Saint-Germain 2–4 (D)
Câștigător al Grupei I
Club M V E Î GM GP G Pct
Spania Atlético Madrid 6 4 1 1 11 4 +7 13
Italia Udinese 6 2 3 1 6 7 −1 9
Scoția Celtic 6 1 3 2 6 7 −1 6
Franța Rennes 6 0 3 3 5 10 −5 3
Clasament final Câștigător al Grupei F
Club M V E Î GM GP G Pct
Spania Athletic Bilbao 6 4 1 1 11 8 +3 13
Austria Red Bull Salzburg 6 3 1 2 11 8 +3 10
Franța Paris Saint-Germain 6 3 1 2 8 7 +1 10
Slovacia Slovan Bratislava 6 0 1 5 4 11 −7 1
Oponent Gen. Tur Retur Faza eliminatorie Oponent Gen. Tur Retur
Italia Lazio 4–1 3–1 (D) 1–0 (A) Șaisprezecimi Rusia Lokomotiv Moscova 2–2 (g.d.) 1–2 (D) 1–0 (A)
Turcia Beșiktaș 6–1 3–1 (A) 3–0 (D) Optimi Anglia Manchester United 5–3 3–2 (D) 2–1 (A)
Germania Hannover 96 4–2 2–1 (A) 2–1 (D) Sferturi Germania Schalke 04 6–4 4–2 (D) 2–2 (A)
Spania Valencia 5–2 4–2 (A) 1–0 (D) Semifinale Portugalia Sporting CP 4–3 1–2 (D) 3–1 (A)

† Deoarece clubul turc Fenerbahçe a fost implicat în meciuri aranjate, aceștia au fost exculși din Liga Campionilor 2011-2012 și au fost înlocuiți de Trabzonspor la 24 august 2011.Ca urmare a acestei decizii returul dintre Trabzonspor și Athletic Bilbao a fost anulat, iar Athletic Bilbao a trecut în faza grupelor.[15]

Ante-meci[modificare | modificare sursă]

Predarea trofeului[modificare | modificare sursă]

Trofeul UEFA Europa League a fost predat de UEFA orașului București în cadrul unei ceremonii ce a avut loc pe Arena Națională pe 11 aprilie 2012. În cadrul evenimentului ce a marcat o lună până la data finalei competiției, președintele forului continental, Michel Platini, a încredințat cupa Primarului General Sorin Oprescu, astfel încât acesta să fie expusă în diverse locuri din capitală până în ziua finalei.[16] La ceremonie au mai participat Miodrag Belodedici (ambasadorul finalei), Gheorghe Hagi, Cristian Săpunaru, care a făcut parte, alături de trei înalți oficiali din delegația lui FC Porto, câștigătoarea anterioară a trofeului, și Mircea Sandu, președintele Federației Române de Fotbal. Platini declara înaintea înmânării trofeului: „Stadionul este magnific, este un stadion superb, vreau să îl felicit pe primarul Capitalei. Știu entuziasmul românilor pentru a cumpăra bilete; eu sunt foarte fericit și bucuros că vin să vadă o foarte frumoasă finală Europa League”.[17]

După ceremonie s-a făcut un tur al Bucureștiului pentru a permite publicului să vadă cupa, acesata fiind expusă în mai multe locuri publice: Piața George Enescu, Băneasa Shopping City, Pasajul Universității, Centrul Vechi, Regie, Arena Națională, Primăria Capitalei, Parcul Unirii și Comitetul Olimpic și Sportiv Român.[17]

Bilete[modificare | modificare sursă]

Fiecare finalistă a primit 9.000 de bilete, 20.000 de bilete au fost puse la dispoziție fanilor locali, iar 3.000 de bilete au fost disponibile fanilor la nivel mondial prin intermediul site-ului UEFA.com. În România, biletele au fost vândute de FRF exclusiv prin intermediul site-ului biletefotbalonline.ro, în perioada 28 noiembrie–18 decembrie 2011, prețurile fiind între 100 și 500 de lei.[18] Restul biletelor au fost alocate comitetelor de organizare locală, celor 53 de federații ale UEFA și partenerilor comerciali și de difuzare.[19]

Fanii lui Atlético au fost grupați în Peluza 1 Nord și Tribuna 2 Est, în timp ce bascii au avut bilete pentru Peluza 2 Sud și Tribuna 2 Est.

Ambasador[modificare | modificare sursă]

Fostul fundaș al României, Miodrag Belodedici, a fost desemnat ambasadorul finalei din 2012. În cariera sa, Belodedici a fost primul jucător care a câștigat Cupa Campionilor Europeni cu două echipe diferite – Steaua București și Steaua Roșie Belgrad. Acesta declara pentru site-ul UEFA:

„Oamenii din București și din România așteaptă cu interes să vadă o finală de Europa League la București. Este ceva foarte important, mai ales pentru că anul acesta s-a finalizat un stadion foarte frumos, o arenă de cinci stele. Este un stadion foarte frumos, foarte elegant, ceva ce noi nu am mai avut până acum în România, deci finala UEFA Europa League este foarte bine venită.[20]

Meci[modificare | modificare sursă]

Detalii[modificare | modificare sursă]





3–0

Falcao A marcat în minutele: 7'34'
Falcao Cartonaș galben după 26 minute 26'
Diego A marcat în minutul 85 85'
cronică A. Herrera Cartonaș galben după 22 minute 22'
F. Amorebieta Cartonaș galben după 64 minute 64'
Í. Pérez Cartonaș galben după 75 minute 75'
M. Susaeta Cartonaș galben după 90+1 minute 90+1'
Atlético
Athletic
P 13 Belgia Thibaut Courtois
F 20 Spania Juanfran
F 2 Uruguay Diego Godín
F 23 Brazilia Miranda
F 6 Brazilia Filipe Luís
M 4 Spania Mario Suárez
M 14 Spania Gabi (c)
M 7 Spania Adrián Lopez Schimbat în minutul 88 88'
M 22 Brazilia Diego Schimbat în minutul 90 90'
M 11 Turcia Arda Turan Schimbat în minutul 90+3 90+3'
A 9 Columbia Radamel Falcao Cartonaș galben după 26 minute 26'
Rezerve:
P 25 Spania Sergio Asenjo
F 3 Spania Antonio López
F 18 Spania Álvaro Domínguez Intrat în minutul 90+3 90+3'
M 12 Brazilia Paulo Assunção
M 19 Spania Koke Intrat în minutul 90 90'
M 8 Argentina Eduardo Salvio Intrat în minutul 88 88'
A 41 Spania Pedro Martín
Antrenor:
Argentina Diego Simeone
P 1 Spania Gorka Iraizoz
F 15 Spania Andoni Iraola (c)
F 24 Spania Javi Martínez
F 5 Venezuela Fernando Amorebieta Cartonaș galben după 64 minute 64'
F 3 Spania Jon Aurtenetxe Schimbat în minutul 46 46'
M 8 Spania Ander Iturraspe Schimbat în minutul 46 46'
M 21 Spania Ander Herrera Cartonaș galben după 22 minute 22' Schimbat în minutul 63 63'
M 10 Spania Óscar de Marcos
M 14 Spania Markel Susaeta
M 19 Spania Iker Muniain
A 9 Spania Fernando Llorente
Rezerve:
P 13 Spania Raúl
F 6 Spania Mikel San José
M 11 Spania Igor Gabilondo
M 17 Spania Iñigo Pérez Cartonaș galben după 75 minute 75' Intrat în minutul 46 46'
M 23 Spania Borja Ekiza
A 2 Spania Gaizka Toquero Intrat în minutul 63 63'
A 28 Spania Ibai Gómez Intrat în minutul 46 46'
Antrenor:
Argentina Marcelo Bielsa

Omul meciului:
Columbia Radamel Falcao

Arbitri asistenți:
Germania Jan-Hendrik Salver
Germania Mike Pickel
Al patrulea oficial:
Franța Stéphane Lannoy
Arbitri asistenți adiționali:
Germania Florian Meyer
Germania Deniz Aytekin

Statistici[modificare | modificare sursă]

Invitați[modificare | modificare sursă]

Prințul Felipe

La eveniment au asistat numeroase personalități din străinătate, dar și din România. Astfel, printre invitații străini s-au numărat Prințul Felipe, președintele UEFA Michel Platini, selecționerul Spaniei Vicente del Bosque, fostul arbitru Pierluigi Collina, primarul Madridului Ana Botella[22], primarul Ankarei Melih Gökçek[23] sau fostul fotbalist Fernando Morientes. Printre oaspeții români s-au regăsit Gheorghe Hagi, Gică Popescu, Miodrag Belodedici, Sorin Oprescu, premierul României Victor Ponta[22], Gabriela Szabo sau Ilie Năstase[24]

Transmisie[modificare | modificare sursă]

Transmisia TV a finalei a fost coordonată de Pro TV, fiind cea mai complexă transmisie realizată vreodată în România. Meciul a fost difuzat în 130 de țări, fiind implicați 120 de oameni din România și Anglia. S-au folosit 50 de camere de ultimă generație, printre care și un Spidercam. De asemenea, un elicopter a survolat arena pe toată durata partidei pentru a oferi imagini de ansamblu. Pe stadion au fost întinși 12 kilometri de cablu iar curentul electric necesar transmisiunii a fost asigurat de două generatoare de 500 kW aduse din Anglia.[25] Pro TV l-a angajat special pentru acest meci pe regizorul britanic Jamie Oakford,[12] considerat unul din cei mai experimentați în domeniu.[25]

Spidercam, una din camerele folosite

De asemenea, patru posturi au avut parte de studiouri cu vedere spre teren – Pro TV, Mediaset Spania, Channel 5 și SAT.1. Au fost amenajate 12 poziții de prezentare la marginea terenului, 11 poziții de interviuri la vestiare și 5 poziții de interviuri la zona VIP. De asemenea, șapte posturi radio au achiziționat drepturi de transmisie – șase spaniole și Radio România.[12]

Finala Europa League a generat un nou record de audiență în televiziunea românească. Acesta a fost cel mai urmărit meci al unor echipe de club străine, partida fiind urmărită de peste 5 milioane de spectatori la nivelul întregii populații în minutul de aur al transmisiei (22:30).[26] Pentru Pro TV, meciul a fost comentat de Costi Mocanu și Mihai Mironică.[12]

Incidente[modificare | modificare sursă]

În minutul 19 al partidei, doi suporteri au pătruns pe teren dinspre sectorul galeriei lui Bilbao purtând tricouri pe care era inscripționat mesajul „Justice for Craiova”. Aceștia erau fani ai Universității Craiova care au dorit să atragă atenția asupra situației clubului din Oltenia, dezafiliat în 2011 de FRF din toate competițiile. Partida a fost întreruptă timp de 30 de secunde, timp în care cei doi au fost imobilizați de agenții de ordine și duși la poliție.[27]

Post-meci[modificare | modificare sursă]

Organizatorii finalei au primit cuvinte de laudă din partea FIFA și UEFA pentru organizarea evenimentului. Federația Română de Fotbal a primit mail-uri de felicitare din partea oficialilor celor două organizații, dar și de la alți oameni importanți ai fotbalului mondial.[28]

Și presa străină a punctat în termeni pozitivi organizarea finalei.

„România a primit cu brațele deschise suporterii spanioli. Totul este bine pus la punct”
—El Correo, ziar spaniol[29]
„București e la 2.481 km. depărtare de Madrid și la 2.322 km. de Bilbao. Spaniolii se simt însă aici precum acasă. Este ca o petrecere în familie”
—AS, ziar spaniol[29]
„Bucureștiul a devenit parte a fiestei spaniole. Toată lumea s-a implicat în organizarea acestui eveniment, merită salutată”
—O Jogo, ziar portughez[29]

Impact economic[modificare | modificare sursă]

Se estimează ca evenimentul de la București a generat încasări de aproximativ 10 milioane de euro. Hotelurile din capitală au avut un grad de ocupare de 95%, fiind cazați aproximativ 10.000 de turiști spanioli, dar și 10.000 de români veniți din provincie. Celor 10.000 de spanioli cazați la hoteluri li s-au alăturat alți 15.000 de compatrioți care au sosit cu avioane charter, aceștia stând sub 24 de ore. Cu această ocazie, București a avut cel mai ridicat număr de turiști străini înregistrați vreodată, aproximativ 25.000.[30]

În medie, un spaniol a cheltuit 150 de euro pe zi pentru mâncare, băutură și cumpărături.[30] De asemenea, în cele două zile din perioada evenimentului s-au consumat aproximativ 500.000 de beri, conform estimărilor comercianților din Centrul Vechi al Bucureștiului.[31]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „FINALA EUROPA LEAGUE. Suporterii basci, cu lacrimi in ochi!”. mondonews.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „UEFA Europa League - Matches 2012 - UEFA.com”. uefa.com. Accesat în . 
  3. ^ „UEFA unveil 2011 and 2012 final venues”. UEFA.com (în engleză). Union of European Football Associations. . Accesat în . 
  4. ^ realitatea.net (7 mai 2012). „Ionuț Lupescu dezvăluie CULISELE aducerii finalei Europa League la București”. Arhivat din original la 2012-05-10. Accesat în 13 mai.  Parametru necunoscut |anaccesare= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  5. ^ „UEFA unveil 2011 and 2012 final venues”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în . 
  6. ^ gsp.ro. „Național Arena costa 119 milioane de euro și a ajuns la 234!”. Accesat în . 
  7. ^ „S-a inaugurat Național Arena. Vezi aici cum arată cel mai mare stadion din țară”. antena3.ro. Accesat în . 
  8. ^ „Național Arena - primul stadion din România care va găzdui o finală de cupă europeană”. mediafax.ro. Accesat în . 
  9. ^ a b „Final shining spotlight on local rivalries”. UEFA.com. . 
  10. ^ a b „Bucharest stage set for all-Spanish showpiece”. UEFA.com. . 
  11. ^ a b c d e „Ce trebuie să știm despre Finala EUROPA LEAGUE. Transport public, restricții de trafic, asistență medicală și ghidul suporterilor”. jurnalul.ro. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ a b c d e „Finală Pro și la TV! Desfășurare impresionantă de forțe la meciul anului! Pe Național Arena vor fi peste 100 de camere”. prosport.ro. . 
  13. ^ „Sorin Oprescu, despre organizarea finalei Europa League: Suntem gata. Nu am nicio emoție”. antena3.ro. . 
  14. ^ Finala 100% spaniola pe National Arena. onlinesport.ro. Accesat la 9 mai 2012.
  15. ^ „Fenerbahçe replaced in UEFA Champions League”. UEFA. . 
  16. ^ Trofeul UEFA Europa League va face turul Capitalei.[nefuncțională] realitatea.net. Accesat la 9 mai 2012.
  17. ^ a b Platini a înmânat trofeul Ligii Europa primarului Oprescu[nefuncțională]. România Liberă. Accesat la 9 mai 2012.
  18. ^ „VÂNZAREA BILETELOR DE INTRARE PENTRU SUPORTERII ROMÂNI LA FINALA UEFA EUROPA LEAGUE 2012”. frf.ro. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ „UEFA Europa League Final 2012 ticket sales launched”. UEFA.com. . 
  20. ^ uefa.com. „Ambassador: Miodrag Belodedici”. Accesat în 13 mai.  Parametru necunoscut |anaccesare= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  21. ^ a b c „Team statistics” (PDF). UEFA. . Accesat în . 
  22. ^ a b „Printul Felipe de Asturias si primarul Madridului, printre oaspetii de seama care se vor afla in tribunele "Arenei Nationale". sport.hotnews.ro. . 
  23. ^ „Oprescu vrea să construiască o moschee la București”. realitatea.net. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ „Invazie de staruri pe National Arena! Ce a spus Printul Spaniei despre spectacolul de la Bucuresti:”. sport.ro. . 
  25. ^ a b „Finala Europa League - cea mai complexa transmisiune de televiziune din Romania, coordonata de ProTV”. stirileprotv.ro. . 
  26. ^ „Un nou record de audienta! Finala Europa League de pe ProTV, cel mai urmarit meci al unor echipe de club straine”. protv.ro. . 
  27. ^ gsp.ro (11 mai 2012). „Scopul suporterilor care au intrat pe teren la finala Europa League a fost îndeplinit: "A aflat lumea de Craiova!". Accesat în 13 mai.  Parametru necunoscut |anaccesare= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  28. ^ ziare.com. „FIFA si UEFA lauda Romania”. Accesat în 13 mai.  Parametru necunoscut |anaccesare= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  29. ^ a b c mondonews.ro. „Finala Europa League 2012 in presa straina. Sport: Bucurestiul este tot o sarbatoare!”. Arhivat din original la 2012-05-13. Accesat în 13 mai.  Parametru necunoscut |anaccesare= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  30. ^ a b stiri-turism.com. „Suma cu care spaniolii veniti la finala Europa League au resuscitat economia romaneasca. Si sunt numai bani din turism”. Arhivat din original la 2012-05-22. Accesat în 14 mai.  Parametru necunoscut |anaccesare= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  31. ^ click.ro. „«Spaniolii au băut într-o zi bere cât pentru o lună!»”. Accesat în 14 mai.  Parametru necunoscut |anaccesare= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]