Epifanie Norocel

Epifanie Norocel
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Mălini, Suceava, România Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani) Modificați la Wikidata
Panciu, Vrancea, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCatedrala „Înălțarea Domnului” din Buzău[*]​ Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*]​ Modificați la Wikidata
Ocupațieteolog[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Funcția episcopală
Perioada1982–2013
SuccesorCiprian Spiridon
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Epifanie Norocel, pe numele de mirean Gavril Norocel, (n. , Mălini, Suceava, România – d. , Panciu, Vrancea, România) a fost un episcop român, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. A îndeplinit funcțiile de stareț al Mănăstirii Neamț (1971-1975), episcop-vicar al Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos (1975-1982), episcop al Buzăului (1982-2009) și arhiepiscop al Buzăului și Vrancei (2009-2013).

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 14 decembrie 1932, în satul Mălini din județul Baia (azi în județul Suceava), primind la botez numele de Gavril Norocel.

În anul 1961 a fost licențiat în Teologie la Academia Teologică din Sofia, a studiat teologia la București și Moscova. Între 1965-1971 a fost profesor și director la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț. Între 1971-1975 a fost starețul Mănăstirii Neamț, iar în data de 9 noiembrie 1975 a fost ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos, cu titulatura de „Tomitanul” și reședința la Constanța (sediul Arhiepiscopiei se afla la Galați). În anul 1981 a fost ales ca episcop al Episcopiei Buzăului, devenind arhiepiscop după ridicarea episcopiei în anul 2009 la rangul de arhiepiscopie a Buzăului și Vrancei.

A suferit un infarct miocardic în timp ce se deplasa către Mănăstirea Brazi din județul Vrancea, în ziua de 7 ianuarie 2013. A fost transportat de urgență la spitalul din Panciu, dar medicii de acolo nu au reușit să-l resusciteze.[1]

Publicații[modificare | modificare sursă]

  • Organizarea Bisericii în secolul al V lea în urma hotărârilor Sinodului de la Calcedon. // Glasul Bisericii, an. XXI, 1962, nr. 3-4, 307—317.
  • Русско-румынские Церковные отношения в XIV—XVIII веках // Журнал Московской Патриархии. — 1964. — № 5. — C. 29-32
  • Представители румынской молодежи в русских духовных школах // Журнал Московской Патриархии. — 1964. — № 8. — C. 56-58.
  • Митрополит Трансильванский Андрей Шагуна (к 100-летию восстановления Трансильванской митрополии) // Журнал Московской Патриархии. — 1964. — № 11. — С. 38—40.
  • Biserica Armeană. // Mitropolia Moldovei și Sucevei, an. XLI, 1965, nr. 7-8, 374—390.
  • Patriarhia Bulgară din Târnovo între anii 1233—1393. // Studii Teologice, an. XVIII, 1966, nr. 3-4, 146—159.
  • Sfântul Eftimie, ultimul patriarh de Târnovo și legăturile lui cu Biserica românească. // Biserica Ortodoxa Romana, an. LXXXIV, 1966, nr. 5-6, 552—573.
  • Relațiile bisericești și culturale între Bisericile Ortodoxă Română și Bulgară în secolul al XIX-lea. // Biserica Ortodoxa Romana, an. LXXXV, 1967, nr. 9-10, 1006—1016.
  • Istoricul Bisericii georgiene și relațiile ei cu Biserica românească. // Mitropolia Moldovei și Sucevei, an. XLIII, 1967, nr. 9-10, 577—592.
  • Mitropolitul Veniamin Costachii și tipoarafia din Iași. // Mitropolia Moldovei și Sucevei, an. XLIII, 1967, nr. 1-2, 71-79.
  • 1600 de ani de la moartea martirică a Sfântului Sava Gotul. // Mitropolia Moldovei și Sucevei, an. XLVIII, 1972, nr. 3-4, 146—158.
  • Egalitatea oamenilor în concepția Sfântului Vasile cel Mare. // Mitropolia Moldovei și Sucevei, an. XLVIII, 1972, nr. 5-6, 355—366.
  • Creștinismul la români după Dimitrie Cantemir. // Mitropolia Moldovei și Sucevei, an. XLIX, 1975, nr. 9-10, 618—625.
  • Continuitatea românească și creștină — noi contribuții. // Glasul Bisericii, an. XXXVIII, 1979, nr. 3-4, 320—338.
  • Învățătura Sfântuîlui Vasile cel Mare despre folosirea bunurilor materiale. // Glasul Bisericii, an. XXXVIII, nr. 5-6, 1979, 469—478.
  • Viața bisericească la Tomis în secolele IV—VI. // Glasul Bisericii, an. XXXVIII, 1979, nr. 7-8, 807—824.
  • Sfântul Apostol Andrei în traditia românilor mărturie a vechimii creștinismului și a continuității noastre pe aceste meleaguri. // Glasul Bisericii, an. XXXVIII, 1979, nr. 11-12, 1157—1174.
  • Figuri bisericești de luptători pentru cultura și unitatea neamului. // vol. Arhiepiscopia Tomisului și Dunării de Jos în trecut și astăzi, Galați, 1981, 127—143.
  • O parte din Studii strînse în vol. Pagini din istoria veche a creștinismului la români. — Buzau, 1986.
  • Pastorale și alte articole cu caracter misionar publicate // În slujba credințe și a înțelegerii între oameni. — Buzău, 1987.
  • Ctitorii voievodale în Eparhia Buzăului, Editura Episcopiei Buzăului, 1988

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Trupul lui Epifanie Norocel va fi depus astăzi la Catedrala Arhiepiescopală. Înmormântarea va avea loc joi”. Jurnalul de Buzău. . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Epifanie_Norocel&oldid=13945053