Ecaterina de Brandenburg

Date personale
Ecaterina de Brandenburg
Principesă a Transilvaniei
Ecaterina de Brandenburg
Născută	28 mai 1604 Königsberg, Brandenburg
Decedată	27 august 1649 (45 de ani) Schöningen, Saxonia
Părinți	Ioan Sigismund de Brandenburg Ana, prințesă prusacă
Frați și surori	Georg Wilhelm Joachim Sigismund von Brandenburg[] Maria Eleonora de Brandenburg Anna Sophia of Brandenburg[][[Anna Sophia of Brandenburg \|]]
Căsătorită cu	Gabriel Bethlen (1626), Franz Carol al Saxoniei (1639)
Ocupație	politiciană
Apartenență nobiliară
Titluri	duce prințesă
Familie nobiliară	Hohenzollern
Domnie
Domnie	1629 – 1630
Predecesor	Gabriel Bethlen
Succesor	Ștefan Bethlen
Modifică date / text

Ecaterina de Brandeburg (n. 28 mai 1602, Königsberg, Ducatul Prusia, Prusia – d. 27 august 1644, Schöningen, Saxonia Inferioară, Germania) a fost conducătoarea Principatului Transilvaniei din 1629 până în 1630.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ecaterina de Brandenburg s-a născut la 28 mai 1604, fiică a principelui elector Johann Sigismund, Elector de Brandenburg, și a soției acestuia, Ana a Prusiei.

Ea l-a luat în căsătorie, la 2 martie 1626, pe Gabriel Bethlen, principe al Transilvaniei, care, în iunie 1626, a făcut să fie aleasă drept succesoare a sa.

După decesul principelui Gabriel Bethlen (care nu a avut copii), survenit la 25 noiembrie 1629, soția sa Ecaterina de Brandenburg a preluat regența Transilvaniei pe o perioada scurtă, între 16 noiembrie 1629 și 28 septembrie 1630. A încercat în van să se impună, timp de un an, pe tron, sprijinindu-se pe favoritul său, Ștefan Csaky, comite de Cluj^[4], și încercând să treacă principatul sub sceptrul lui Ferdinand al II-lea. Însă a fost forțată de Dieta Transilvaniei să renunțe la 21 septembrie 1630. A avut dreptul, ca principesă demisionară, să citească în fața Dietei de la Sighișoara actul de numire a noului principe. Ca replică pentru Ștefan Bethlen (care ceruse demiterea ei), Ecaterina l-a ales, dintre cele două posibilități (Ștefan Bethlen și Gheorghe Rákóczi I), agreate de Poarta Otomană, pe Gheorghe Rákóczi I.

Alegerea noului principe Gheorghe Rakóczi I a avut loc la 1 decembrie 1630. Cu acest gest oficial s-a încheiat disputa la succesiune și în același timp și domnia scurtă al lui Ștefan Bethlen care a durat astfel doar două luni.

Ecaterina de Hohenzollern s-a retras în Germania, unde s-a căsătorit, în 1638, cu Francisc Carol de Saxa-Lauenburg.

A murit la 27 august 1649.

Note[modificare | modificare sursă]

^ ^a ^b Neue Deutsche Biographie
^ Catherine von Hohenzollern, The Peerage
^ Katarzyna Brandenburska, MAK
^ Florentin Olteanu, Ana Mago, Lucreția Olteanu, Cetatea principeselor, In: Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat”, 720 de ani de istorie a Făgărașului, p.46.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Florentin Olteanu, Ana Mago, Lucreția Olteanu, Cetatea principeselor, în: Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat”, 720 de ani de istorie a Făgărașului, Editor Iulian Marius Șchiopu, Editura ALTIP, Alba Iulia 2011. ISBN 978-973-117-337-5
Ágoston Ötvös, Brandenburgi Katalin fejedelemsége, Budapest, 1861.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

ro en Ecaterina de Brandenburg Arhivat în 23 noiembrie 2007, la Wayback Machine.

[d7295a59cdacd0b7cac22fa51405dbd9-1] Neue Deutsche Biographie

[72593c3ffe4267ea95cb8cb791b7fd59-2] Catherine von Hohenzollern, The Peerage

[441d2ec80221cd3567eef9622697b9f9-3] Katarzyna Brandenburska, MAK

[ocp-4] Florentin Olteanu, Ana Mago, Lucreția Olteanu, Cetatea principeselor, In: Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat”, 720 de ani de istorie a Făgărașului, p.46.

[4]