French
DeutschDoris Lessing
.JPG)
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
Doris Lessing (născută Doris May Tayler; n. , Kermanshah, Iran – d. , Londra, Anglia, Regatul Unit) a fost o romancieră, poetă și dramaturgă britanică, laureată a Premiului Nobel pentru literatură în anul 2007.
Celebră de la prima sa carte, Vaincue par la brousse (1950), autoare a aproximativ douăzeci de romane, inclusiv bestseller-ul internațional Le Carnet d'or (1962), ea a fost considerată o femeie de litere dedicată și activistă. Activismul ei s-a manifestat în special pentru marxism, anti-cauze colonialiste și anti-apartheid. Ea a fost, de asemenea, asociată cu lupta feministă fără să fi pretins sau să-și fi dorit această asociere.
Opera lui Doris Lessing este polimorfă.[16] Profund autobiografică, este inspirată în special din experiența africană a autoarei, din tinerețe, sau din angajamentele sale sociale sau politice. Stilul său romantic, epic, realist și liric i-a permis să abordeze diferite teme precum conflictele culturale, nedreptățile rasiale și etnice, contradicția dintre conștiința individuală și binele comun, violența dintre ființe și clase, dezrădăcinarea sau copilăria.[16] Foarte apreciată pentru diversitatea și eclectismul ei, autoarea a scris romane documentare, mărturii, ficțiune vizionară, lucrări științifico-fantastice (Shikasta în 1981) și romane psihologice (Summer Before Night).[16] A evoluat chiar pentru un timp spre ezoterism și parapsihologie cu Descent into Hell (1971).
Biografie[modificare | modificare sursă]
Doris May Tayler s-a născut în Persia (actualul Iran) în anul 1919. Tatăl său, angajat al unei bănci, a fost grav rănit în timpul Primului Război Mondial și i s-a amputat un membru. Mama ei,[17] asistentă de origine irlandezo-scoțiană, văduvă[18], recrutată pe frontul Marelui Război l-a îngrijit și ulterior cei doi s-au căsătorit. Doris Lessing a spus povestea părinților săi în Alfred și Emily.[17]
În anul 1925, pe când avea doar șase ani, familia ei s-a stabilit în Rhodesia de Sud (atunci o colonie britanică), sperând să facă avere cultivând porumb, tutun și cereale, apoi căutând aur.[19] Soții Tayler au avut dificultăți în a face față climei aspre, iar tânăra Doris a fost afectată alternativ de malarie și dizenterie din cauza atacurilor țânțarilor.[19]
A locuit într-un internat catolic condus de călugărițe pe care nu le-a tolerat și a fost în opoziție constantă cu mama ei care era protestantă. A părăsit definitiv școala la 15 ani, lucrând ca bonă și mai târziu, la 18 ani, ca operator de centrală în Salisbury (fosta capitală a Rhodesiei de Sud). Revenită pentru o vreme la ferma părintească, a devenit pasionată de literatură și s-a cufundat în lectura mai multor mari clasici din secolele al-XIX-lea și al-XIX-lea, secole care i-au influențat creația literară: Lev Tolstoi, Stendhal, Fiodor Dostoievski și Honoré de Balzac. A mai citit cu interes cărți de Marcel Proust și Virginia Woolf.
În anul 1938 a început să scrie romane[20] în timp ce avea mai multe locuri de muncă pentru a-și câștiga existența. Ea a scris, de asemenea, nuvele și povestiri, reușind să vândă două în Africa de Sud.
Anul următor, la vârsta de nouăsprezece ani, s-a căsătorit cu un funcționar public, Frank Wisdom, cu care a avut doi copii, John și Jean, dar pe care l-a părăsit în anul 1943 după ce a întâlnit, în timpul unei întâlniri a simpatizanților marxiști, un cetățean german, comunist și evreu exilat, Gottfried Lessing, cu care s-a căsătorit în anul 1945. Doi ani mai târziu, cuplul a avut un băiat[21], Peter.
Traduceri în limba română[modificare | modificare sursă]
- Cealaltă femeie, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1958
- Tainele noastre nu-s de vânzare, Editura tineretului, 1966
- O coborâre în infern, Ed. Polirom, 2007, ISBN 978-973-46-0922-2
- Povestiri africane, traducere Irina Horea, Ed. Polirom, 2008, 648 pag, ISBN 978-973-46-0356-5
- Al cincilea copil, traducere de Anca-Gabriela Sîrbu, Ed. Polirom, 2008, 195 pag, ISBN 978-973-46-1106-5
- Memoriile unei supraviețuitoare, Ed. Polirom, 2010
- Carnetul auriu, Ed. Polirom, 2011
- Mitra, Ed. Polirom, 2011
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/2007/lessing-facts.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c Who's who
- ^ http://davidcohenprize.com/winners/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://web.gencat.cat/ca/generalitat/premis/pic/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.gd.no/kultur/forst-budeie-sa-nobelprisvinner/s/1-934610-3052350, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.kunstkultur.bka.gv.at/staatspreis-fur-europaische-literatur, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Kratkaia literaturnaia iențiklopedia
- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Doris Lessing, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Doris Lessing, SNAC, accesat în
- ^ a b Doris Lessing dies aged 94 (în engleză)
- ^ a b „Doris Lessing”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b c Bio-bibliographie de Doris Lessing éditée par l'Académie suédoise sur des prix Nobel, consultée le 6 novembre 2013.
- ^ a b Corty, Bruno (). „Doris Lessing, une romancière engagée”. Le Figaro. Parametru necunoscut
|zi=ignorat (ajutor). - ^ Alfred et Emily, 2008, Flammarion, Avant-propos, p. 7.
- ^ a b Corty, Bruno (). „Doris Lessing, une romancière engagée”. Le Figaro. Parametru necunoscut
|zi=ignorat (ajutor). - ^ Christine Jordis, « Doris Lessing » dans Encyclopaedia universalis
- ^ Bio-bibliographie de Doris Lessing éditée par l'Académie suédoise sur des prix Nobel, consultée le 6 novembre 2013.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Doris Lessing la Wikimedia Commons- ro Nobelul literar 2007: Doris Lessing[nefuncțională]
| ||||||||
