French
DeutschDaniel Rastić
| Daniel Rastić | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1794[1][3][2]  Bunić(d), Lika-Senj, Croația[4] |
| Decedat | (59 de ani)[1] Gospić, Lika-Senj, Croația[4] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Monarhia Habsburgică Imperiul Austriac |
| Ocupație | ofițer |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Activitate | |
| Gradul | general-locotenent Feldmarschalleutnant[2] |
| Bătălii / Războaie | Războaiele napoleoniene Revoluția de la 1848 în Imperiul Austriac Revoluția Maghiară din 1848 |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Ordinul Maria Terezia (iulie 1849) Knight of the Order of Maria Theresa[*][2] |
Modifică date / text  | |
Daniel Rastić (n. 1794, Bunić(d), Lika-Senj, Croația – d. , Gospić, Lika-Senj, Croația), cu numele oficial germanizat: Freiherr Daniel von Rastich, a fost un general-locotenent austriac.
Cariera militară[modificare | modificare sursă]
Începând din 1809 a fost sublocotenent în cadrul Regimentului 2 Grăniceri din Otočac. A luptat în Războaiele Napoleoniene, fiind rănit de două ori și înaintat în 1814 la gradul de locotenent. Din 1815 a servit în Regimentul 4 Grăniceri din Slunj și în Regimentul 1 Grăniceri din Lika. În 1828 a fost avansat locotenent-major și în 1832 căpitan. Între anii 1815 și 1828 a predat matematica la Școala Militară de la Thurn. În 1836 a fost înaintat la gradul de maior și în 1840 la gradul de locotenent-colonel, îndeplinind funcția de aghiotant în cadrul cartierului militar general din Zagreb. Începând din 1845 a fost colonel în Regimentul 9 Grăniceri din Petrovaradin.
În 1848 nu s-a alăturat revoluției sârbe, fiind arestat de sârbi pentru o scurtă perioadă scurtă de timp. Nu s-a mai întors apoi la regimentul lui, ci a devenit comandant al unei brigăzi a armatei conduse de Jelačić, dar în noiembrie 1848 a revenit în Croația în calitate de comandant militar al orașului Varaždin. În ianuarie 1849 a fost înaintat la gradul de general-major și numit comandant al unei brigăzi din cadrul corpului I condus de Jelačić. La 4 aprilie 1849, aflat la Tápióbicske în ariergarda armatei lui Jelačić a fost surprins de apropierea neatentă a corpului I al Armatei Revoluționare Maghiare. Soldații lui Klapka au intrat în panică, iar Rastić a obținut o victorie strălucită, dar în curând a ajuns corpul III de armată al lui Damjanich, așa că situația bătăliei s-a inversat. În iulie 1849 a fost decorat cu Ordinul Militar „Maria Terezia”. În timpul verii a luptat în Délvidék (regiunea sudică a Regatului Ungariei), a participat la asediul orașului Petrovaradin și a acoperit retragerea lui Jelačić din Kishegyes (14 iulie). În 1852 a fost înnobilat cu titlul de baron și în 1853 a fost scos la pensie cu gradul de general-locotenent.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d Virtual International Authority File, accesat în
- ^ a b c d Rastic, Daniel Freiherr (BLKÖ)[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b Daniel Frh. von Rastić, Österreichisches Biographisches Lexikon 1815–1950, accesat în
- ^ a b Österreichisches Biographisches Lexikon 1815–1950, accesat în
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- László Pusztaszeri: Görgey Artúr a szabadságharcban
- József Thim: A magyarországi 1848-49-iki szerb fölkelés története
- Antonio Schmidt-Brentano: Die k. k. bzw. k. u. k. Generalität 1816-1918
.svg){kind=small}
