Campionatul Mondial de Fotbal

Campionatul Mondial de Fotbal
Cupa Mondială FIFA
Sport fotbal  Modificați la Wikidata
Confederație FIFA
Înființat(ă) în 1930; acum 94 ani (1930)
Echipe 32 turneul final
211 (eligibil pentru a intra în calificare)
Campion  Argentina (3 trofee)
Cele mai multe trofee  Brazilia (5 trofee)
Site oficial http://www.fifa.com/worldcup
Pentru ediția actuală, vedeți :
Campionatul Mondial de Fotbal 2022
Campionatul Mondial de Fotbal 1978

Campionatul Mondial de Fotbal sau Cupa Mondială FIFA (în engleză FIFA World Cup) este cea mai importantă competiție fotbalistică disputată între echipele naționale de fotbal. Competiția se desfășoară în sistem de cupă, și este împărțită în faza preliminară (calificări) și turneul final. Preliminariile se dispută pe durata a 1 an, fiecare continent având propriile reguli de calificare. Turneul final are loc o dată la 4 ani și se dispută la începutul verii pe durata unei luni (aproximativ). Țara organizatoare a turneului final este desemnată de FIFA cu cel puțin 4 ani înainte. Prima ediție a avut loc în anul 1930 în Uruguay, iar cea mai recentă în 2022 în Qatar. Ediția din 2002 a fost prima din istoria competiției care a avut două țări organizatoare: Japonia și Coreea de Sud. Următoarea ediție va fi găzduită de Statele Unite Ale Americii, Canada și Mexico în 2026, fiind prima ediție care este organizată de trei țări.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Uruguay Uruguay 1930[modificare | modificare sursă]

Visul președintelui FIFA, Jules Rimet, s-a împlinit când Uruguay a găzduit ediția inaugurală a Campionatului Mondial de Fotbal, chiar în anul în care serba centenarul. Doar 4 naționale din Europa s-au aventurat în călătoria peste ocean (Belgia, Franța, România și Iugoslavia), iar finala s-a disputat între echipe din America de Sud, Uruguay învingându-și vecinii din Argentina cum au făcut și în 1928 în finala Olimpică. Gazdele au triumfat cu 4-2 pe noul stadion Estadio Centenario, devenind primii campioni mondiali.

Italia Italia 1934[modificare | modificare sursă]

Italia a învins Cehoslovacia cu 2-1 în prima finală de Campionat Mondial disputată pe pământ european cu un gol marcat în prelungiri de Angelo Schiavio. A fost prima și singura ediție în care o echipă nu și-a apărat trofeul, Uruguay refuzând să participe. Singurul meci disputat de România a fost înfrângerea cu 2-1 în fața Cehoslovaciei.

Franța Franța 1938[modificare | modificare sursă]

Antrenorul italian Vittorio Pozzo a făcut istorie, câștigând al doilea trofeu consecutiv cu o echipă reformată a Italiei. Italia a învins în finală pe Ungaria după ce a trecut în semifinale de Brazilia căreia îi lipsea golgeterul Leônidas da Silva. Acesta marcase 3 dintre goluri în partida cu Polonia.

Brazilia Brazilia 1950[modificare | modificare sursă]

Brazilienii au construit cel mai mare stadion al lumii, Maracanã, fiind determinați să organizeze Campionatul Mondial în ediția 1950. Totuși, visul lor de a deveni campioni mondiali s-a năruit chiar pe acest stadion, Uruguay câștigând cel de-al doilea titlu în fața a 175.000 de oameni uluiți. Nu a fost singura surpriză a turneului deoarece, debutanta Anglia, a fost învinsă de Statele Unite cu 1-0.

Elveția Elveția 1954[modificare | modificare sursă]

Germania de Vest a fost câștigătoarea surpriză a ediției din 1954, revenind de la 2 goluri în fața Ungariei într-o finală denumită "Miracolul de la Berna". Ungaria era neînvinsă de 31 de meciuri și marcase 25 de goluri până la finală, 8 dintre ele chiar în poarta Germaniei în faza grupelor în victoria cu 8-3. Meciul fusese precedat de o altă victorie cu scor fluviu, Ungaria-Coreea 9-0. Totuși, Fritz Walter a fost cel care a ridicat trofeul Jules Rimet și nu Ferenc Puskas.

Suedia Suedia 1958[modificare | modificare sursă]

Primul trofeu câștigat de Brazilia a fost în ediția din 1958, organizată de Suedia. În acest turneu și-a arătat clasa pentru prima dată marele jucător Pele, care avea doar 17 ani. A marcat 6 goluri, 2 dintre ele în finala împotriva Suediei. Franța a ieșit de asemenea în evidență, Just Fontaine marcând 13 goluri care au dus formația "Les Bleus" pe locul 3.

Chile Chile 1962[modificare | modificare sursă]

Brazilia a fost câștigătoarea meritată, păstrând trofeul după finala în care a învins-o pe Cehoslovacia cu 3-1. În acest turneu, alt mare jucător și-a arătat talentul, Garrincha. Pele fiind accidentat, Garrincha a făcut ca lipsa acestuia să nu fie simțită, purtând naționala "Seleçao" spre victorie și terminând pe primul loc din clasamentul golgheterilor.

Anglia Anglia 1966[modificare | modificare sursă]

Țara care a inventat fotbalul, Anglia, a găsit în sfârșit formula succesului. Cele 3 goluri marcate de Geoff Hurst în finala contra Germaniei de Vest au contribuit decisiv la succes, deși discuția dacă mingea a trecut sau nu de linia porții la unul din șuturile sale continuă până astăzi. În această ediție a apărut un nou erou, este vorba despre Eusebio care a marcat 9 goluri - 4 dintre ele în poarta Coreei care a eliminat Italia - ducând Portugalia pe locul 3.

Mexic Mexic 1970[modificare | modificare sursă]

Pentru prima dată în istorie, Campionatul Mondial a fost televizat în culori și nimic nu a strălucit mai mult decât tricoul galben al Braziliei. Cu Pele din nou în formă și Jairzinho marcând în fiecare din cele 6 meciuri, băieții lui Mario Zagalo au fost de neoprit și au învins în finală pe Italia, câștigând trofeul pentru a treia oară. Deși a fost turneul Brazilei, neamțul Gerd Muller a contribuit și el la spectacol marcând 10 goluri, devenind astfel golgheterul competiției.

Germania Germania 1974[modificare | modificare sursă]

Germania de Vest a fost încoronată pe propriul tărâm în 1974. Olanda lui Johan Cruyff a fost favorită înaintea finalei dar gazdele, care fuseseră învinse în faza grupelor de vecinii din Germania de Est, au revenit după un gol marcat în primul minut de olandezul Johan Neeskens. Este memorabilă și performanța Poloniei, al cărei jucător Grzegorz Lato a marcat golul victoriei în finala mică contra Braziliei.

Argentina Argentina 1978[modificare | modificare sursă]

Argentina, țara gazdă, a câștigat trofeul pentru prima dată după ce a învins pe Olanda în prelungirile finalei. Mario Kempes a asigurat victoria marcând de 2 ori în ultimul act, de asemenea a câștigat și trofeul de golgheter al competiției. Brazilia a ratat calificarea în finală deoarece Argentina a învins cu 6-0 selecționata Perului, departajarea făcându-se la golaveraj dar a câștigat finala mică împotriva Italiei.

Spania Spania 1982[modificare | modificare sursă]

Paolo Rossi a fost eroul din Spania, cele 6 goluri marcate de el aducând cel de-al treilea titlu în Italia. Azzuri au învins în finală cu 3-1 Germania, echipă care câștigase primul meci decis de loviturile de departajare din istoria campionatului mondial, într-o semifinală dramatică împotriva Franței. Dacă Italia a câștigat aurul, Brazilia a fost cea mai spectaculoasă echipă, până când hat-trick-ul lui Rossi i-a eliminat din competiție.

Mexic Mexic 1986[modificare | modificare sursă]

Campionatul Mondial de Fotbal s-a întors în Mexic în turneul dominat de driblingurile lui Diego Maradona. Argentina a învins Germania de Vest în finală dar meciul din sferturi împotriva Angliei rămâne memorabil pentru 2 dintre cele mai faimoase goluri din istorie marcate de Maradona: golul marcat cu mâna și golul marcat după o cursă fantastică începută la jumătatea terenului. Franța lui Michel Platini a fost oprită în semifinale dar a învins Belgia în finala mică.

Italia Italia 1990[modificare | modificare sursă]

A fost fără îndoială triumful lui Franz Beckenbauer, care a devenit campion ca antrenor al Germaniei după ce fusese campion ca jucător. Deși s-au marcat puține goluri, ediția din Italia 1990 a fost una dintre cele mai dramatice, de la golurile golgheterului italian Toto Schillaci, la lacrimile englezului Paul Gascoigne și până la sprintul spre sferturi al camerunezului Roger Milla.

Statele Unite ale Americii S.U.A. 1994[modificare | modificare sursă]

Ediția din America 1994 a fost un succes uriaș, având cei mai mulți suporteri prezenți, și s-a terminat cu Brazilia celebrând un nou titlu după 24 de ani. Printre starurile acestui turneu s-au numărat brazilienii Romario și Bebeto, italianul Roberto Baggio - cel care a ratat penalty-ul decisiv în prima finală decisă la 11 metri - românul Gheorghe Hagi și columbianul Carlos Valderrama. Suedia a terminat pe locul 3 după o victorie în fața Bulgariei în finala mică. România a ajuns până în sferturile de finală după ce a învins cu 3-2 pe Argentina, cea mai mare performanță din istoria naționalei României.

Franța Franța 1998[modificare | modificare sursă]

Țara fondatorului Cupei Mondiale, Jules Rimet, s-a bucurat de o vară fantastică, fotbaliștii francezi gustând pentru prima dată gloria Cupei Mondiale, după victoria în fața Braziliei din finala în care Zinedine Zidane a marcat 2 goluri. A fost prima ediție cu 32 de echipe participante. Printre debutante s-a numărat Croația, golurile marcate de Davor Suker ducând-o până pe locul 3. Este ultima ediție la care a participat echipa națională a României.

Coreea de Sud Japonia Coreea de Sud și Japonia 2002[modificare | modificare sursă]

Brazilia a câștigat pentru a cincea oară trofeul după o finală în care Ronaldo a marcat ambele goluri în victoria cu 2-0 în fața Germaniei. A fost prima ediție găzduită de Asia, ambele țări organizatoare, Japonia și Coreea de Sud, ajungând până în optimi respectiv semifinale. Un turneu al surprizelor, a început cu victoria Senegalului împotriva Franței și s-a terminat cu Turcia câștigând finala mică.

Germania Germania 2006[modificare | modificare sursă]

Italia a câștigat pentru a patra oară trofeul, în ediția 2006 disputată în Germania, învingând Franța la loviturile de departajare. Dacă partea urâtă a competiției a fost eliminarea lui Zidane în finală, partea frumoasă a fost spiritul de echipă al italienilor. A fost o ediție specială și pentru gazde, golurile lui Miroslav Klose asigurând medalia de bronz a Germaniei.

Africa de Sud Africa de Sud 2010[modificare | modificare sursă]

În Africa de Sud s-a organizat primul mondial din Africa, Spania a câștigat pentru prima dată trofeul după o finală intensă disputată contra Olandei. Golul reușit în prelungiri (minutul 116) de Iniesta a marcat a treia finală pierdută de olandezi din tot atâtea jucate. În semifinale Olanda a învins Uruguay după un meci spectaculos, terminat 3-2 pentru Olanda, în cealaltă semifinală Spania învingând Germania după un meci cu o posesie amețitoare a spaniolilor, dar marcarea unui singur gol din minutul 75 al lui Puyol. În finala mică, Germania a luat bronzul a doua oară la rând, după un meci dramatic pierdut de urguayeni. Pentru a doua oară la rând cele două mari puteri ale Americii de Sud, Argentina și Brazilia, au fost eliminate în sferturi, după ce Argentina a fost umilită cu 4-0 de Germania și după ce Brazilia a pierdut 2-1 cu Olanda după dubla lui Sneijder.

Brazilia Brazilia 2014[modificare | modificare sursă]

Pentru a doua oară în istorie (după Campionatul Mondial de Fotbal 1950), turneul a fost găzduit de Brazilia. Finala s-a disputat între Germania și Argentina (pentru a treia oară în istorie, după cea din 1986 și 1990). Germania a învins după prelungiri, cu golul marcat de Mario Götze în minutul 113. Finala mică s-a jucat între Brazilia și Olanda, acolo unde Brazilia a mai bifat încă o înfrângere (0-3), după cea venită în semifinale, contra Germaniei (1-7). În semifinale, Argentina câștigase în fața Olandei la loviturile de departajare (4-2, 0-0 după prelungiri).

Rusia Rusia 2018[modificare | modificare sursă]

Pentru prima oară Rusia organizează un Campionat Mondial, a fost și prima cupă care a avut loc în Europa de Est. Cupa a fost câștigată de Franța, care a învins Croația cu 4-2 în finală, iar Belgia a învins Anglia cu 2-0 în finala mică pentru de medalia de bronz. A fost de asemenea primul Campionat Mondial în care s-a introdus și s-a folosit sistemul arbitrului video asistent (VAR). Jucătorul croat Luka Modric a câștigat balonul de aur în timp ce jucătorul francez Kylian Mbappé a câștigat premiul pentru cel mai bun tânăr jucător (19 ani), iar Harry Kane din Anglia a câștigat de gheata de aur.

Qatar Qatar 2022[modificare | modificare sursă]

Pentru prima oară în istorie Campionatul Mondial a fost găzduit de o țară din Orientul Mijlociu. Finala s-a disputat între Argentina și Franța. Argentina a reușit să învingă Franța după un meci dramatic terminat 3-3 după 120 de minute de joc și 4-2 la loviturile de departajare. Finala dintre Argentina și Franța este considerată cea mai frumoasă finală de Cupă Mondială din istorie. Finala mică a fost câștigată de fosta vicecampioană din 2018 Croația cu 2-1 în fața Marocului. Lionel Messi a câștigat titlul de cel mai bun jucător de la Cupa Mondială ,Kylian Mbappé a câștigat titlul de cel mai bun marcator iar Emiliano Martínez a câștigat trofeul pentru cel mai bun portar al cupei mondiale din Qatar.

Canada Statele Unite ale Americii Mexic Canada, Statele Unite și Mexic 2026[modificare | modificare sursă]

Participări[modificare | modificare sursă]

Echipele naționale care au participat la unul sau mai multe turnee finale, trecând de grupele preliminarii
Confederații Echipa Națională Apariții Turnee
CONMEBOL
 Brazilia 22 1930, 1934, 1938, 1950, 1954, 1958, 1962, 1966, 1970, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1994, 1998, 2002, 2006 2010, 2014, 2018, 2022
 Argentina 18 1930, 1934, 1958, 1962, 1966, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022
 Uruguay 14 1930, 1950, 1954, 1962, 1966, 1970, 1974, 1986, 1990, 2002, 2010, 2014, 2018, 2022
 Chile 9 1930, 1950, 1962, 1966, 1974, 1982, 1998, 2010, 2014
 Paraguay 8 1930, 1950, 1958, 1986, 1998, 2002, 2006, 2010
 Columbia 6 1962, 1990, 1994, 1998, 2014, 2018
 Peru 5 1930, 1970, 1978, 1982, 2018
 Ecuador 4 2002, 2006, 2014, 2022
 Bolivia 3 1930, 1950, 1994
UEFA
 Germania 20 1934, 1938, 1954, 1958, 1962, 1966, 1970, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014 2018, 2022
 Italia 18 1934, 1938, 1950, 1954, 1962, 1966, 1970, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014
 Anglia 16 1950, 1954, 1958, 1962, 1966, 1970, 1982, 1986, 1990, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022
 Franța 16 1930, 1934, 1938, 1954, 1958, 1966, 1978, 1982, 1986, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022
 Spania 16 1934, 1950, 1962, 1966, 1978, 1982, 1986, 1990, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022
 Belgia 14 1930, 1934, 1938, 1954, 1970, 1982, 1986, 1990, 1994, 1998, 2002, 2014, 2018, 2022
 Serbia 13 1930, 1950, 1954, 1958, 1962, 1974, 1982, 1990, 1998, 2006, 2010, 2018, 2022
 Suedia 12 1934, 1938, 1950, 1958, 1970, 1974, 1978, 1990, 1994, 2002, 2006, 2018
  Elveția 12 1934, 1938, 1950, 1954, 1962, 1966, 1994, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022
 Rusia 11 1958, 1962, 1966, 1970, 1982, 1986, 1990, 1994, 2002, 2014, 2018
 Țările de Jos 11 1934, 1938, 1974, 1978, 1990, 1994, 1998, 2006, 2010, 2014, 2022
 Cehia 9 1934, 1938, 1954, 1958, 1962, 1970, 1982, 1990, 2006
 Ungaria 9 1934, 1938, 1954, 1958, 1962, 1966, 1978, 1982, 1986
 Polonia 9 1938, 1974, 1978, 1982, 1986, 2002, 2006, 2018, 2022
 Scoția 8 1954, 1958, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1998
 Austria 8 1934, 1938, 1954, 1958, 1978, 1982, 1990, 1998
 Portugalia 8 1966, 1986, 2002, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022
 România 7 1930, 1934, 1938, 1970, 1990, 1994, 1998
 Bulgaria 7 1962, 1966, 1970, 1974, 1986, 1994, 1998
 Croația 6 1998, 2002, 2006, 2014, 2018, 2022
 Danemarca 6 1986, 1998, 2002, 2010, 2018, 2022
 Grecia 3 1994, 2010, 2014
 Republica Irlanda 3 1990, 1994, 2002
 Norvegia 3 1938, 1994, 1998
 Irlanda de Nord 3 1958, 1982, 1986
 Slovenia 2 2002, 2010
 Turcia 2 1954, 2002
 Țara Galilor 2 1958, 2022
 Ucraina 1 2006
 Slovacia 1 2010
 Bosnia 1 2014
 Islanda 1 2018
CONCACAF
 Mexic 17 1930, 1950, 1954, 1958, 1962, 1966, 1970, 1978, 1986, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022
 Statele Unite 11 1930, 1934, 1950, 1990, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014, 2022
 Costa Rica 6 1990, 2002, 2006, 2014, 2018, 2022
 Honduras 3 1982, 2010, 2014
 El Salvador 2 1970, 1982
 Canada 2 1986, 2022
 Panama 1 2018
 Trinidad și Tobago 1 2006
 Jamaica 1 1998
 Haiti 1 1974
 Cuba 1 1938
CAF
 Camerun 8 1982, 1990, 1994, 1998, 2002, 2010, 2014, 2022
 Maroc 6 1970, 1986, 1994, 1998, 2018, 2022
 Tunisia 6 1978, 1998, 2002, 2006, 2018, 2022
 Nigeria 6 1994, 1998, 2002, 2010, 2014, 2018
 Algeria 5 1982, 1986, 2002, 2010, 2014
 Ghana 4 2006, 2010, 2014, 2022
 Egipt 3 1934, 1990, 2018
 Africa de Sud 3 1998, 2002, 2010
 Senegal 3 2002, 2018, 2022
 Coasta de Fildeș 3 2006, 2010, 2014
 Togo 1 2006
 Angola 1 2006
 RD Congo 1 1974
AFC
 Coreea de Sud 11 1954, 1986, 1990, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022
 Japonia 7 1998, 2002, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022
 Iran 6 1978, 1998, 2006, 2014, 2018, 2022
 Arabia Saudită 6 1994, 1998, 2002, 2006, 2018, 2022
 Australia 4 2010, 2014, 2018, 2022
 Coreea de Nord 2 1966, 2010
 Qatar 1 2022
 China 1 2002
 Emiratele Arabe Unite 1 1990
 Irak 1 1986
 Kuweit 1 1982
 Israel 1 1970
 Indonezia 1 1938
OFC
 Australia 2 1974, 2006
 Noua Zeelandă 2 1982, 2010
Anii pe fundal galben = Echipa campioană în acel an.

La campionatul mondial din 1974, Republica Democrată Congo a jucat cu numele de stat de atunci  Zair. Israel a concurat în calificările la Cupa Mondială pentru trei confederații diferite, concurând pentru Confederația de Fotbal din Asia și Confederația de Fotbal din Oceania, înainte de a se stabili în Europa ca membru al Uniunii Asociațiilor Europene de Fotbal din 1994. Australia este în prezent membru al Confederației de Fotbal din Asia (AFC), de la plecarea din Confederația de Fotbal din Oceania (OFC) în 2006.

Câștigătoare și finaliste[modificare | modificare sursă]

Echipa Națională Campioni Finaliști
 Brazilia 5 (1958, 1962, 1970, 1994, 2002) 2 (1950, 1998)
 Germania 4 (1954, 1974, 1990, 2014) 4 (1966, 1982, 1986, 2002)
 Italia 4 (1934, 1938, 1982, 2006) 2 (1970, 1994)
 Argentina 3 (1978, 1986, 2022) 3 (1930, 1990, 2014)
 Franța 2 (1998, 2018) 2 (2006, 2022)
 Uruguay 2 (1930, 1950)
 Anglia 1 (1966)
 Spania 1 (2010)
 Țările de Jos 3 (1974, 1978, 2010)
 Cehia 2 (1934, 1962)
 Ungaria 2 (1938, 1954)
 Suedia 1 (1958)
 Croația 1 (2018)

Finale[modificare | modificare sursă]

Per total, 76 de națiuni au bifat cel puțin o prezență la un turneu final de Campionat Mondial.[1] Dintre toate acestea, opt echipe naționale au câștigat Campionatul Mondial. Cu cinci titluri, Brazilia este echipa cu cele mai multe câștigate, dar și singura națiune care a jucat la fiecare ediție (21) până la momentul actual.[2] Italia (1934 și 1938) și Brazilia (1958 și 1962) sunt singurele națiuni care au câștigat două titluri consecutive. Germania de Vest (1982–1990) și Brazilia (1994–2002) sunt singurele națiuni care au apărut în trei finale consecutive ale Campionatului Mondial. Germania are cele mai multe poziții pe podium (13).

Mare Campioană Scor Finalistă Mică Locul 3 Scor Locul 4
2022  Argentina
3 - 3 4 : 2
 Franța 2022  Croația 2 - 1  Maroc
2018  Franța 4 - 2  Croația 2018  Belgia 2 - 0  Anglia
2014  Germania 1 - 0  Argentina 2014  Țările de Jos 3 - 0  Brazilia
2010  Spania 1 - 0  Țările de Jos 2010  Germania 3 - 2  Uruguay
2006  Italia
1 - 1 5 : 3
 Franța 2006  Germania 3 - 1  Portugalia
2002  Brazilia 2 - 0  Germania 2002  Turcia 3 - 2  Coreea de Sud
1998  Franța 3 - 0  Brazilia 1998  Croația 2 - 1  Țările de Jos
1994  Brazilia
0 - 0 3 : 2
 Italia 1994  Suedia 4 - 0  Bulgaria
1990  Germania 1 - 0  Argentina 1990  Italia 2 - 1  Anglia
1986  Argentina 3 - 2  Germania 1986  Franța 4 - 2  Belgia
1982  Italia 3 - 1  Germania 1982  Polonia 3 - 2  Franța
1978  Argentina 3 - 1  Țările de Jos 1978  Brazilia 2 - 1  Italia
1974  Germania 2 - 1  Țările de Jos 1974  Polonia 1 - 0  Brazilia
1970  Brazilia 4 - 1  Italia 1970  Germania 1 - 0  Uruguay
1966  Anglia 4 - 2  Germania 1966  Portugalia 2 - 1  Rusia
1962  Brazilia 3 - 1  Cehia 1962  Chile 1 - 0  Serbia
1958  Brazilia 5 - 2  Suedia 1958  Franța 6 - 3  Germania
1954  Germania 3 - 2  Ungaria 1954  Austria 3 - 1  Uruguay
1950  Uruguay [note 1]  Brazilia 1950  Suedia [note 1]  Spania
1938  Italia 4 - 2  Ungaria 1938  Brazilia 4 - 2  Suedia
1934  Italia 2 - 1  Cehia 1934  Germania 3 - 2  Austria
1930  Uruguay 4 - 2  Argentina 1930  Statele Unite [note 2]  Serbia
Naționale cunoscute pe vremuri ca  Germania de Vest până în anul 1990,  Uniunea Sovietică până în anul 1991,  Iugoslavia până în anul 1992 și  Cehoslovacia până în anul 1993.
Echipa a câștigat meciul la penalty.
Note
  1. ^ a b În anul 1950 nu a existat o finală.[3] Campioana a fost decisă după disputarea meciurilor într-o grupă de 4 echipe (Uruguay, Brazilia, Suedia, și Spania). Totuși, înaintea ultimei etape doar Brazilia și Uruguay mai puteau câștiga grupa. Aceste 2 echipe urmau să se întâlnească chiar în ultima etapă. Un egal ar fi avantajat Brazilia deoarece avea 1 punct mai mult. Dar Uruguay a învins Brazilia cu 2–1 și a câștigat competiția, acest meci fiind considerat de facto finala din 1950.[4] La fel și meciul dintre Spania și Suedia poate fi considerat meciul pentru locul trei.
  2. ^ În 1930 nu a existat un meci oficial pentru locul 3; Statele Unite și Iugoslavia pierzând în semifinale. Acum, FIFA recunoaște Statele Unite ca deținătoarea locului trei, iar Iugoslavia locul 4, conform statisticilor echipelor în cadrul turneului.[5]

Finala Mică[modificare | modificare sursă]

Echipa Națională Locul 3 Locul 4
 Germania 4 (1934, 1970, 2006, 2010) 1 (1958)
 Brazilia 2 (1938, 1978) 2 (1974, 2014)
 Suedia 2 (1950, 1994) 1 (1938)
 Franța 2 (1958, 1986) 1 (1982)
 Polonia 2 (1974, 1982)
 Croația 2 (1998, 2022)
 Austria 1 (1954) 1 (1934)
 Portugalia 1 (1966) 1 (2006)
 Italia 1 (1990) 1 (1978)
 Țările de Jos 1 (2014) 1 (1998)
 Belgia 1 (2018) 1 (1986)
 Statele Unite 1 (1930)
 Chile 1 (1962)
 Turcia 1 (2002)
 Uruguay 3 (1954, 1970, 2010)
 Serbia 2 (1930, 1962)
 Anglia 2 (1990, 2018)
 Spania 1 (1950)
 Rusia 1 (1966)
 Bulgaria 1 (1994)
 Coreea de Sud 1 (2002)
 Maroc 1 (2022)
Rusia deține palmaresul URSS-ului, Serbia deține palmaresul Iugoslaviei, Cehia deține palmaresul Cehoslovaciei.

Goluri pe ediții[modificare | modificare sursă]

Numărul total de goluri A marcat marcate pe turneu
Turneu Goluri Turneu Goluri Turneu Goluri Turneu Goluri Turneu Goluri Turneu Goluri
Africa de Sud 2010 145 A marcat Brazilia 2014 171 A marcat Rusia 2018 169 A marcat Qatar 2022 172 A marcat Mexic Statele Unite ale Americii Canada 2026 2030
Mexic 1986 132 A marcat Italia 1990 115 A marcat Statele Unite ale Americii 1994 141 A marcat Franța 1998 171 A marcat Coreea de Sud Japonia 2002 161 A marcat Germania 2006 147 A marcat
Chile 1962 89 A marcat Anglia 1966 89 A marcat Mexic 1970 95 A marcat Germania 1974 97 A marcat Argentina 1978 102 A marcat Spania 1982 146 A marcat
Uruguay 1930 70 A marcat Italia 1934 69 A marcat Franța 1938 84 A marcat Brazilia 1950 88 A marcat Elveția 1954 140 A marcat Suedia 1958 124 A marcat

Semifinale[modificare | modificare sursă]

  • Tabel cu echipele naționale din întreaga lume care au jucat cel puțin o semifinală.
Echipa Națională Apariții Anii
 Germania 12 1934, 1954, 1958, 1966, 1970, 1982, 1986, 1990, 2002, 2006, 2010, 2014
 Brazilia 8 1938, 1958, 1962, 1970, 1994, 1998, 2002, 2014
 Italia 7 1934, 1938, 1970, 1982, 1990, 1994, 2006
 Franța 1958, 1982, 1986, 1998, 2006, 2018, 2022
 Argentina 6 1930,1978, 1986, 1990, 2014, 2022
 Uruguay 4 1930, 1954, 1970, 2010
 Suedia 3 1938, 1958, 1994
 Anglia 1966, 1990, 2018
 Țările de Jos 1998, 2010, 2014
 Croația 1998, 2018, 2022
 Serbia 2 1930, 1962
 Austria 1934, 1954
 Cehia 1934, 1962
 Ungaria 1938, 1954
 Portugalia 1966, 2006
 Belgia 1986, 2018
 Statele Unite 1 1930
 Chile 1962
 Rusia 1966
 Polonia 1982
 Bulgaria 1994
 Turcia 2002
 Coreea de Sud 2002
 Spania 2010
 Maroc 2022
Total = 25 de echipe s-au calificat în această fază a competiției

Sferturi de finală[modificare | modificare sursă]

  • Tabel cu echipele naționale, care au fost eliminate în faza sferturilor de finală.
Echipa Națională Apariții Anii
 Anglia 7 1954, 1962, 1970, 1986, 2002, 2006, 2022
 Brazilia 6 1954, 1986, 2006, 2010, 2018, 2022
 Spania 4 1934, 1986, 1994, 2002
 Rusia 1958, 1962, 1970, 2018
 Argentina 1966, 1998, 2006, 2010
  Elveția 3 1934, 1938, 1954
 Ungaria 1934, 1962, 1966
 Serbia 1954, 1958, 1990
 Germania 1962, 1994, 1998
 Cehia 2 1938, 1990
 Suedia 1934, 2018
 Franța 1938, 2014
 Uruguay 1966, 2018
 Mexic 1970, 1986
 Țările de Jos 1994, 2022
 Cuba 1 1938
 Irlanda de Nord 1958
 Țara Galilor 1958
 Coreea de Nord 1966
 Peru 1970
 Camerun 1990
 Republica Irlanda 1990
 România 1994
 Danemarca 1998
 Italia 1998
 Senegal 2002
 Statele Unite ale Americii 2002
 Ucraina 2006
 Ghana 2010
 Paraguay 2010
 Belgia 2014
 Columbia 2014
 Costa Rica 2014
 Portugalia 2022
Total = 34 de echipe au pierdut în această fază a competiției

Optimi de finală[modificare | modificare sursă]

  • Tabel cu echipele naționale, care au fost eliminate în faza optimilor de finală.

Faza Grupelor[modificare | modificare sursă]

Echipele naționale care au câștigat grupele din care făceau parte cu maximul de puncte
Naționala De câte ori Turnee Naționala De câte ori Turnee Naționala De câte ori Turnee
 Brazilia 6 1970, 1982, 1986, 1990, 2002, 2006  Portugalia 2 1966, 2006  Belgia 2 2014, 2018
 Uruguay 4 1930, 1950, 1954, 2018  Franța 2 1982, 1998  Polonia 1 1974
 Argentina 4 1930, 1998, 2010, 2014  Serbia 1 1930  Anglia 1 1982
 Spania 3 1950, 2002, 2006  Statele Unite 1 1930  Danemarca 1 1986
 Germania 3 1970, 1974, 2006  Austria 1 1954  Columbia 1 2014
 Țările de Jos 3 1974, 2010, 2014  Ungaria 1 1954  Croația 1 2018
 Italia 3 1978, 1982, 1990  Rusia 1 1966

Gazde[modificare | modificare sursă]

Țări De câte ori Turnee Țări De câte ori Turnee Țări De câte ori Turnee
 Mexic 3 1970, 1986, 2026  Italia 2 1934, 1990  Franța 2 1938, 1998
 Brazilia 2 1950, 2014  Germania 2 1974, 2006  Statele Unite 2 1994, 2026
 Uruguay 1 1930   Elveția 1 1954  Suedia 1 1958
 Chile 1 1962  Anglia 1 1966  Argentina 1 1978
 Spania 1 1982  Japonia 1 2002  Coreea de Sud 1 2002
 Africa de Sud 1 2010  Rusia 1 2018  Qatar 1 2022
 Canada 1 2026

Sumar[modificare | modificare sursă]

Parcursul echipelor naționale la turneele finale ale Campionatului Mondial
Echipa Națională Uruguay
1930
Italia
1934
Franța
1938
Brazilia
1950
Elveția
1954
Suedia
1958
Chile
1962
Anglia
1966
Mexic
1970
Germania
1974
Argentina
1978
Spania
1982
Mexic
1986
Italia
1990
Statele Unite ale Americii
1994
Franța
1998
Coreea de Sud
Japonia
2002
Germania
2006
Africa de Sud
2010
Brazilia
2014
Rusia
2018
Qatar
2022
Mexic
Statele Unite ale Americii
Canada
2026
Naționale din America de SudCONMEBOL
 Argentina 2 OP G G QF R2 1 R2 1 2 OP QF G QF QF 2 OP 1
 Bolivia G G G
 Brazilia G OP 3 2 QF 1 1 G 1 4 3 R2 QF OP 1 2 1 QF QF 4 QF QF
 Chile G G 3 G R1 R1 OP OP OP
 Columbia G OP G G QF OP
 Ecuador G OP G G
 Paraguay G G G OP OP OP G QF
 Peru G QF R2 R1 G
 Uruguay 1 1 4 G QF 4 R1 OP OP G 4 OP QF G
Naționale din EuropaUEFA
 Anglia
 Austria
 Belgia
Bosnia și Herțegovina Bosnia
 Bulgaria
 Cehia
 Croația
 Danemarca
  Elveția
 Franța
 Germania
 Grecia
 Irlanda de Nord
 Islanda
 Italia
 Norvegia
 Polonia
 Portugalia
Republica Irlanda Rep. Irlanda
 România
 Rusia
 Serbia
 Scoția
 Slovacia
 Slovenia
 Spania
 Suedia
 Turcia
 Țara Galilor
 Țările de Jos
 Ucraina
 Ungaria
Echipa Națională 1930 1934 1938 1950 1954 1958 1962 1966 1970 1974 1978 1982 1986 1990 1994 1998 2002 2006 2010 2014 2018 2022 2026
Naționale din AfricaCAF
 Africa de Sud
 Algeria
 Angola
 Camerun
 RD Congo
 Coasta de Fildeș
 Egipt
 Ghana
 Maroc
 Nigeria
 Senegal
 Togo
 Tunisia
Total 4 4 4 4 4 8 8 8 8 16 16 16 16 16 24 24
      Campioană       Finalistă       Locul 3       Locul 4       Sferturi de finală  OP  - Optimi  G  - Faza Grupelor  R1 , R2  - Runda 1 , 2  •  - Nu s-a calificat
La total - este afișat numărul echipelor participante la fiecare turneu final.

Clasament[modificare | modificare sursă]

Echipele clasate în top patru la sfârșitul fiecărui turneu
Turneu 1st 2nd 3rd 4th Turneu 1st 2nd 3rd 4th Turneu 1st 2nd 3rd 4th
2022 Argentina Franța Croația Maroc 2026 2030
2010 Spania Țările de Jos Germania Uruguay 2014 Germania Argentina Țările de Jos Brazilia 2018 Franța Croația Belgia Anglia
1998 Franța Brazilia Croația Țările de Jos 2002 Brazilia Germania Turcia Coreea de Sud 2006 Italia Franța Germania Portugalia
1986 Argentina Germania Franța Belgia 1990 Germania Argentina Italia Anglia 1994 Brazilia Italia Suedia Bulgaria
1974 Germania Țările de Jos Polonia Brazilia 1978 Argentina Țările de Jos Brazilia Italia 1982 Italia Germania Polonia Franța
1962 Brazilia Cehia Chile Serbia 1966 Anglia