Constantin Frățilă

Constantin Frățilă
Informații generale
Nume complet	Constantin Frățilă
Data nașterii	1 octombrie 1942(1942-10-01)
Locul nașterii	București, România
Data decesului	21 octombrie 2016 (74 de ani)^[1]^[2]
Locul decesului	București, România
Înălțime	1,7 m
Post	Atacant
Cluburi de juniori
Ani	Club
1957-1958	Recolta București
1958-1960	Uzinele Vasile Roaită
Cluburi de seniori*
Ani	Club	Ap	(G)
1960-1970	Dinamo	168	(74)
1970-1972	FC Argeș	46	(20)
1972-1973	Sportul Studențesc	2	(0)
1973-1974	Omonia
1974-1975	Chimia Râmnicu Vâlcea	5	(1)
Echipa națională
Ani	Țară	Ap	(G)
1966-1967	România	7	(7)
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text

Constantin Frățilă (n. 1 octombrie 1942 în București – d. 20 octombrie 2016^[3]) a fost un fotbalist român. A fost golgeter în sezonul Diviziei A 1963-1964, marcând același număr de goluri ca și Cornel Pavlovici, 19.

Carieră[modificare | modificare sursă]

Ca jucător[modificare | modificare sursă]

Prima sa legitimare s-a produs în 1957, când a început să joace la Silvicultura București, iar în 1958 s-a transferat la Sirena București, unde a activat până în 1960.Ca jucător, Frățilă a reprezentat tipul omului de gol, impetuos, penetrant, excelent la jocul de cap, șutând redutabil cu ambele picioare.

Timp de 10 ani, până în 1970, a evoluat numai la Dinamo, unde a obținut cele mai mari performante ale carierei sale. Cu Dinamo, a cucerit de patru ori campionatul (1961-1962, 1962-1963, 1963-1964, 1964-1965) și de două ori Cupa României (1964, 1968). În sezonul 1963-1964 a devenit golgeterul României cu 19 goluri.^[4]

Pentru echipa națională a României marcat, în 1967, împotriva naționalei Franței chiar pe ”Parc des Princes”.

”Fiecare derby parca ar fi fost ultimul. Meciurile cu Steaua  se jucau la cuțite. Nici nu se punea vorba de meciuri strategice. Eram prieteni cu cei de la Steaua, ieșeam la un spriț după meci, dar în teren eram fiare. Înainte nu jucam cu apărători ca acum. Când te lovea cineva, simțeai cum îți intră cramponul de fier în carne. Cea mai gravă accidentare am suferit-o în finala Cupei Bucureștiului din 1967. Jucam cu Steaua pe ”Republicii” și la pauză era 2-0 pentru ei. Antrenorul m-a băgat în partea a doua și am intrat în teren nervos. Am dat două goluri repede. Apoi, la o fază am scăpat singur, mi-am facut mingea prea lungă și am șutat în portarul Suciu, dar el a căzut pe  piciorul meu și mi-a făcut dublă fractură. Dumitrache a reușit să înscrie din devierea portarului și, în timp ce lumea se bucura de gol, eu am simțit cum osul îmi trosnise ca o surcea și piciorul se mai ținea într-o bucată de carne. Am stat doi ani pe tușă, pentru că recuperarea mergea greu pe atunci, iar când am intrat parcă nu mai eram eu. Așa se juca fiecare meci Steaua-Dinamo, la limită. Nu contau banii, aceste meciuri erau motivele pentru care ne apucam de fotbal”, rememora ”Nea Titi” într-un interviu pentru Libertatea din 2008.^[5]

Între anii 1970-1972 a jucat la FC Argeș, adăugând în palmaresul său încă un titlu.

În perioada 1972-1974, a activat în prima divizie cipriotă, la Omonia Nicosia.

Reîntors în țară, a evoluat în turul lui 1974-1975 la Chimia Rm. Vâlcea și returul la Sirena București.

Ca antrenor[modificare | modificare sursă]

Din 1976, Frățilă și-a început munca de antrenor în cadrul Centrului de Copii și Juniori Dinamo și pe banca echipei Dinamo Victoria, pe care în 1982 a promovat-o în Divizia B.

Palmares[modificare | modificare sursă]

Club[modificare | modificare sursă]

Dinamo București[modificare | modificare sursă]

Divizia A: 1961-62, 1962–63, 1963–64, 1964–65
Cupa României: 1963-64, 1967–68

FC Argeș Pitești[modificare | modificare sursă]

Divizia A: 1971-72

Omonia Nicosia[modificare | modificare sursă]

Cupa Ciprului: 1973-74

Individual[modificare | modificare sursă]

221 jocuri / 95 goluri în prima divizie
7 jocuri / 7 goluri pentru echipa națională a României A marcat, în 1967, împotriva naționalei Franței chiar pe ”Parc des Princes”
12 jocuri / 7 goluri în cupele europene