French
DeutschConflictul din Găgăuzia
Conflictul din Găgăuzia (în găgăuză Gagauziya çatışmaları) a izbucnit odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, și constituirea Republicii Moldova ca stat independent în 1991. Stadia activă a conflictului a fost aplanată în 1994, când regiunii i-a fost acordat statul de autonomie. De asemenea, o nu mică contribuție la începerea tensiunilor l-au adus tensiunile interetnice[1] dintre moldoveni și găgăuzi, ultimii aduși în Bugeac de autoritățile țariste în secolul al XIX-lea.
Desfășurare[modificare | modificare sursă]
În noiembrie 1989, minoritatea găgăuză declară constituirea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Găgăuze în componența RSS Moldovenești[2]. Un an mai târziu în decembrie 1990 mișcarea separatistă Gagauz Halkı („poporul găgăuz”), cu sprijinul tacit al autorităților centrale din Moscova, proclamă în raioanele Comrat, Ceadîr-Lunga și Vulcănești ale RSSM, așa-numita Republica Găgăuză cu Stepan Topal în funcția de guvernator. Ca rezultat, autoritățile de la Chișinău organizează Marșul spre Găgăuzia.
Conflictul a fost soluționat după ce în decembrie 1994 Parlamentul de la Chișinău, dominat de agrarieni a recunoscut autonomia teritorială a găgăuzilor. În anul 1995 hotarele noii regiuni autonome au fost stabilite în urma unui referendum local.[3]
Faza latentă[modificare | modificare sursă]
La începutul anului 2002 situația politică s-a agravat din nou în autonomie. Comportamentul liderilor autonomiei găgăuze căpătase un caracter mai provocator după înrăutățirea relațiilor dintre Chișinău și Tiraspol în 2001[4]. Au existat declarații precum că nu vor mai permite deputaților de la Chișinău să vină fără permisiunea autorităților găgăuze în regiune[4].
La 4 octombrie 2013 în Găgăuzia au fost interziși termenii de limbă, literatură și istorie română[5].
Pe 27 noiembrie 2013 Adunarea Populară a UTA Găgăuzia a adoptat două hotărâri „Cu privire la desfășurarea referendumului legislativ privind statutul separat al locuitorilor din Găgăuzia la autodeterminare externă” și „Cu privire la desfășurarea referendumului consultativ”[6]. Prin acțiunile date fiind încălcate prevederile Constituției Republicii Moldova, Codul electoral al Republicii Moldova și ale altor acte legislative[6].
Referendumul ilegal[7] a avut loc la 2 februarie 2014 în urma acestuia 98.9% dintre locuitorii Găgăuziei au declarat că susțin independența Găgăuziei în cazul în care Republica Moldova și-ar pierde suveranitatea, iar 98,47% dintre ei își doresc ca Republica Moldova să adere la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, în timp ce infimul procent rămas se pronunța pentru aderarea la UE.[8]
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ „Crearea autonomiei Găgăuze a fost primul exemplu de o soluție pașnică pentru conflictul interetnic” Arhivat în , la Wayback Machine. gagauzia.md
- ^ Mihail Formuzal: „Găgăuzia trebuie luată ca model în soluționarea conflictului transnistrean” Arhivat în , la Wayback Machine. tribuna.md
- ^ Găgăuzia (Gagauz-Yeri) (1994 - prezent) istoria.md
- ^ a b Cauzele conflictelor etnice din Spațiul postsovietic. Cazul Republicii Moldova
- ^ Anna Primac - Găgăuzia a interzis termenii de limbă, literatură și istorie română, Mediafax
- ^ a b Urmărire penală pentru organizarea referendumului în UTA Găgăuzia Unimedia, Accesat la 11 ianuarie 2014
- ^ R.Moldova: Prezență record la referendumul declarat ilegal din Găgăuzia romaniatv.ner
- ^ Referendumul din Găgăuzia: plan de destabilizare orchestrat de Moscova și pionii ei cotidianul.ro
Legături externe[modificare | modificare sursă]
| ||||||||||||||||||||||||||||||||
.png)