Bugeac

Pentru alte sensuri, vedeți Bugeac (dezambiguizare).
Bugeac
Moldova - Basarabia - Bugeac
Bugeac - Regiunea Odesa
Bugeacul în cadrul Ucrainei, între Romania, Republica Moldova și Marea Neagră
Bugeacul în cadrul Ucrainei, între Romania, Republica Moldova și Marea Neagră
Bugeacul în cadrul Ucrainei, între Romania, Republica Moldova și Marea Neagră
Geografie
Suprafață 
 - totală13.251 km²
Apă (%)9 %
Cel mai mare orașIsmail
Fus orarOra Europei de Est (UTC+2)
Ora de varăOra Europei de Est (UTC+3)
Populație
Populație 
 - Recensământ 2001617.200
Densitate42,5 loc/km²
 - Estimare 2018[1]▼563.854 locuitori
Limbi oficialeucraineană, rusă, bulgară, local română/moldovenească
Etnonim(masc.) modovean, (fem.) moldoveancă, (pl.) moldoveni
Guvernare
Sistem politicraion
LegislativRada Supremă a Ucrainei
CapitalaIzmail, Chilia și Cetatea Albă
Istorie
numele anterior Basarabia, din 1484 denumit Bucak (Bugeac) de Imperiul Otomanc.a. 1310 sub domnia lui Basarab I
Economie
PIB (PPC) 
PIB (nominal) 
IDU (ridicat)
MonedăHrivnă ucraineană (UAH)
Coduri și identificatori
Prefix telefonic380
ISO 3166-2UA
Domeniu Internet.ua
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Toponimia oficială a Bugeacului sub administrația românească: după Anatol Eremia, puține denumiri moldovene istorice au fost oficializate, majoritatea fiind turcice, rusești sau germane, așa cum intraseră în nomenclatura imperiului Rus.

Bugeacul (în ucraineană, rusă și bulgară Буджак, transliterat: Budjak, în turcă și găgăuză Bucak, în germană Budschak) este parte din Basarabia istorică, o regiune de stepă a fostului voievodat al Moldovei, azi situată la sud de Republica Moldova, între hotarul acestui stat, Dunăre și Marea Neagră, în componența Ucrainei de azi.

În 1812, când Imperiul Rus a anexat partea de răsărit a Principatului Moldovei, între Prut și Nistru, autoritățile imperiale au extins numele de Basarabia asupra întregului teritoriul anexat, folosind pentru „Basarabia istorică” denumirea turcească de Bugeac. Regatul României a menținut aceste denumiri între 1918 și 1940. În 1940, regiunea a fost atribuită RSS Ucrainene în detrimentul RSSM în cadrul Uniunii Sovietice, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

„Buceag, în limba tătărească (...), va să zică unghi un colț de pământ. (...), precum ne-o spune Dimitrie Cantemir, care era de origine din cea mai însemnată familie de tătari nogai din câte s-au așezat în țara noastră” [2] După Iorgu Iordan, în limba turcă buçak înseamnă „țară fără păduri și ape permanente, crestată de văi adânci”, dar și „mare buruieniș”.[3]

Istorie[modificare | modificare sursă]

In decursul istoriei, Basarabia veche (ante 1812), adică Bugeacul a aparținut:

dacilor, bastarnilor și romanilor până în 276
vizigoților 276-375
hunilor 375-463
proto-bulgarilor („cutrigurilor”) 463-840
proto-maghiarilor („Atelközu”) 840-894
pecinegilor 894-1066
cumanilor 1066-1187
Țaratului vlaho-bulgar 1187-1243
tătarilor 1243-1330
Țării Românești 1330-1346
Moldovei 1346-1484
Imperiului otoman 1484-1812
Imperiului țarist (provincia Basarabia) 1812-1856
Moldovei 1856-1859
României 1859-1878
Imperiului țarist (Gubernia Basarabia) 1878-1917
Republicii Democratice Moldovenești 1917-1918
României 1918-1940
Uniunii Sovietice 1940-1941
României 1941-1944
Uniunii Sovietice 1944-1991

Ucrainei 1991–prezent
Fortificațiile medievale ale Cetății Albe.

Teritoriul actualului Bugeac (~13.200 km pătrați) a făcut parte din vechiul regat Dacic al lui Burebista; ulterior partea sa sudică a fost adusă temporar sub stapânire romană. După ce a trecut în sec. IX-XII prin mai multe stăpâniri, fiind spațiu predilect de așezare a migratorilor (turanici), genovezii încep să construiască mai multe cetăți pe litoralul Marii Negre, dar și pe brațul Chilia din Delta Dunării. Cetățile Oblucița, Chilia și Cetatea Albă au fost toate ori construite, ori extinse de genovezi. În prima parte a secolului al XIV-lea, acest teritoriu intră în stăpânirea lui Basarab I, unificatorul Țării Românești, care pe atunci se numea Basarabia. Ulterior, Moldova preia aceste cetăți, mai ales sub domnia lui Alexandru cel Bun (1399-1432) și păstrează pentru această regiune, moștenită de la Basarabi, numele de Basarabia. În 1484, Moldova lui Ștefan cel Mare este nevoită să renunțe la cetățile de la Marea Neagră și de la Dunăre în favoarea Imperiului Otoman, care denumește regiunea Bucak (citește: Bugeac), însemnând în turcește: „Ținut de frontieră”.

De la 1484 și până la 1812 Bugeacul, care după 1538 va include și cetatea Tighina, face parte din pașalâcul (provincie) turcesc de la Silistra. Tătarii nogai așezați aici devin populația majoritară. Regiunea este cedată rușilor după Pacea de la București din 1812, împreună cu Moldova de la est de Prut. Autoritățile imperiale rusești au alungat populația tătară și o parte din cea moldoveană spre Dobrogea, invitând în schimb din Dobrogea bulgari și găgăuzi ortodocși, iar din alte țări germani, ruși și ucraineni să le ia locul. Scurta stăpânire moldovenească, lunga ocupație turcească apoi rusească, precum și procesul de colonizare de după 1812, explică populația eterogenă a regiunii.

Cioban în Bugeac, 1940 (dinaintea invaziei sovietice).

Între 1856 și 1878, o bună parte a Bugeacului, ca parte a județelor Cahul, Bolgrad și Ismail, au intrat sub stăpânirea Moldovei, respectiv a României după 1859.

În 1918 teritoriul va trece în componența României, iar în 1940 este anexat de Uniunea Sovietică, care îl atribuie RSS Ucrainene, în defavoarea RSS Moldovenești. Conform unei înțelegeri între Hitler și Stalin, populația germană este strămutată în Al Treilea Reich. Teritoriul locuit de aceștia timp de peste 100 de ani este colonizat cu populație rusă și ucraineană. Astfel, ucrainenii reușesc să-i devanseze numeric pe români. Inițial, la data de 7 august 1940, Bugeacul a fost constituit într-o regiune administrativă de sine-stătătoare a RSS Ucrainene: regiunea Ismail, dar la data de 15 februarie 1954, a fost anexată regiunii Odesa.

Între 1941 și 1944 teritoriul reintră în componența României, dar în 1944 este reocupat de trupele sovietice. Tratatul de pace din 1947 de la Paris confirmă stăpînirea sovietică asupra Basarabiei, inclusiv a Bugeacului.

La finalul celui de-al Doilea Război Mondial, în timpul negocierilor pentru pace, politicianul sovietic moldovean Nikita Salogor a a propus reunirea teritoriilor care au aparținut Principatului Moldovei, în Moldova Mare.[4][5]

În 1991, ca urmare a destrămării Uniunii Sovietice, Bugeacul devine parte a Ucrainei.

  • „România în starea ce 'ĭ a creat Congresul din Berlin”, caricatură din revista Bobârnacul (1878), care făcea o aluzie la pierderea celor trei județe la nord de Dunăre, în schimbul Dobrogei.
    „România în starea ce 'ĭ a creat Congresul din Berlin”, caricatură din revista Bobârnacul (1878), care făcea o aluzie la pierderea celor trei județe la nord de Dunăre, în schimbul Dobrogei.
  • Bugeacul în componența Regatului României (granițe actuale).
    Bugeacul în componența Regatului României (granițe actuale).
  • Regiunile istorice ale României Mari
    Regiunile istorice ale României Mari
  • Sudul Basarabiei, situația de la 1940. În urma pactului Molotov-Ribbentrop, Basarabia a fost ocupată de trupele sovietice, iar Bugeacul a revenit RSSU-ului, în detrimentul RSS Moldovenești, care a fost privată astfel de ieșirea la Marea Neagră, deși RSSM-ul continua să ocupe majoritatea teritoriului Basarabiei istorice.
    Sudul Basarabiei, situația de la 1940. În urma pactului Molotov-Ribbentrop, Basarabia a fost ocupată de trupele sovietice, iar Bugeacul a revenit RSSU-ului, în detrimentul RSS Moldovenești, care a fost privată astfel de ieșirea la Marea Neagră, deși RSSM-ul continua să ocupe majoritatea teritoriului Basarabiei istorice.
  • Cele 9 raioane din cadrul Bugeacului ucrainean.
    Cele 9 raioane din cadrul Bugeacului ucrainean.

Împărțire administrativă[modificare | modificare sursă]

După 1940 – când U.R.S.S. a reorganizat teritoriile ocupate, încălcând însăși Constituția sovietică, Bugeacul s-a suprapus administrativ regiunii („oblast”) Akkerman (redenumită ulterior Ismail), aflată în cadrul RSS Ucrainene. Din 1954, aceasta a fost inclusă în regiunea Odesa, în care se află și astăzi. Administrativ, pe teritoriul Bugeacului funcționează, azi, 9 raioane vestice ale reg. Odesa:

Actuala diviziune teritorială[modificare | modificare sursă]

Populația celor 9 raioane și 2 orașe regionale din Bugeac (2013 – 2018)[6][7]
Raion Suprafață
km2		 Populație
2013		 Populație
2015		 Populație
2018		 Densitate
orașul Ismail 54 ▼73.007 ▼72.471 ▼71.985 1.343
Raionul Bolgrad 1.364 ▼69.613 ▼69.367 ▼67.640 49,6
Raionul Cetatea Albă 1.852 ▲60.603 ▲60.718 ▼60.137 32,4
orașul Cetatea Albă 31 ▲57.196 ▲57.375 ▼56.077 1.809
Raionul Chilia 1.359 ▼53.255 ▼52.730 ▼51.297 37,7
Raionul Ismail 1.254 ▼51.997 ▼51.685 ▼51.122 40,8
Raionul Sărata 1.475 ▼45.519 ▼45.145 ▼44.731 30,3
Raionul Arciz 1.379 ▼46.027 ▼45.400 ▼44.660 32,4
Raionul Tarutino 1.874 ▼42.020 ▼41.670 ▼40.813 21,8
Raionul Tatarbunar 1.748 ▼39.087 ▼38.901 ▼38.607 22,1
Raionul Reni 861 ▼37.850 ▼37.461 ▼36.785 42,7
Bugeac
13.251 ▼576.174 ▼572.923 ▼563.854 42,5

Populație[modificare | modificare sursă]

Structura lingivistică, româna este indicată în verde, conform aceluiași recensământ.

Conform recensământului ucrainean din 2001, populație totală a Bugeacului este de 617.200 de persoane. În această regiune istorică, alături de o majoritate relativă ucraineană de 246.900 persoane (40%), locuiesc 129.000 de bulgari (21%), 124.500 ruși (20%) și 78.300 de români/moldoveni (13%).

Bulgarii sunt cel mai mare grup etnic în raioanele Bolgrad (61%), Arciz (39%) și Tarutino (38%), rușii în orașul Ismail (44%), iar români/moldovenii în raionul Reni (49%). În raionul Ismail, 29% din populație este de etnie ucraineană, 28% română/moldoveană și 26% bulgară. Este de notat faptul că în raionul Ismail, populația românofonă a crescut cu 1% din 1989, în timp ce procentajul ucrainenilor și bulgarilor se află în scădere. În restul raionanelor, ucrainenii sunt majoritari.

Importante comunități de români/moldoveni în Bugeac, recunoscute ca atare de autoritățile ucrainene, se mai află în raioanele Sărata (19%, în creștere), Tarutino (17%, în scădere), Chilia Nouă (16%, în creștere), Tatarbunar (9%, în scădere), Cetatea Albă (6%, în scădere), Arciz (6%, în scădere), precum și în orașele Ismail (4%, în creștere), Bolgrad (2%, în creștere) și Cetatea Albă (2%, în scădere).

În Bugeac se află în prezent cca 25 localități cu populație majoritar românească, răspândite în 8 din cele 9 raioane (excepție face doar raionul Bolgrad).

Comunitatea românească după raion[modificare | modificare sursă]


Structura etnică a Bugeacului, conform recensământului din 2001:

     Ucraineni (40,2%)

     Bulgari (20,9%)

     Ruși (20,2%)

     Moldoveni (12,7%)

     Găgăuzi (4%)

     Alții (2%)

Populația românească, la recensământul ucrainean din 2001, după raion și oraș regional:

Raion Români
 % din popul.
totală 		variație procent.
față de 1989
Raionul Reni 19.900 49% ▲2%
Raionul Ismail 15.100 27,6% ▲0,9%
Raionul Sărata 9.400 19% ▲6,7%
Raionul Tarutino 7.500 16,5% ▼4,6%
Raionul Chilia 9.400 15,8% ▲0,1%
Raionul Tatarbunar 3.900 9,4% ▼1,8%
Raionul Arciz 3.300 6,3% ▼0,5%
Raionul Cetatea Albă 3.900 6,2% ▼1,2%
orașul Ismail 1.200 4,3% ▲0,1%
orașul Cetatea Albă 1.000 1,9% ▼0,2%
Raionul Bolgrad 1.200 1,5% ▲0,7%
Total 78.300[8] 12,7%

Principalele orașe[modificare | modificare sursă]

Oraș Populație[6]
(2015) 		Români
(Moldoveni)
(2001) 		Ucraineni
(2001) 		Ruși
(2001) 		Bulgari
(2001)
1. Ismail ▼72.471 4,3% 38% 43,7% 10%
2. Cetatea Albă ▼50.086 1,9% 62,9% 28,2% 3,7%
3. Chilia Nouă ▼20.311 9,8% 48,6% 35,4% 3,5%
4. Reni ▼19.109 50% 17,5% 15,5% 8,5%
5. Bolgrad ▼15.499
6. Arciz ▼14.949
7. Tatarbunar ▲10.991

Hărți etnice[modificare | modificare sursă]

Recensământul românesc din 1930

Conform recensământului din 1930, compoziția etnică a zonelor din jurul gurilor Dunării (incluzând, desigur, Bugeacul) era aceasta:

  • Structura etnică a județului Cetatea Albă
    Structura etnică a județului Cetatea Albă
  • Structura etnică a județului Ismail
    Structura etnică a județului Ismail
Recensământul ucrainean din 2001
  • Structura lingivistă a comunelor regiunii, româna este marcată în verde (recensământul ucrainean din 2001).
    Structura lingivistă a comunelor regiunii, româna este marcată în verde (recensământul ucrainean din 2001).

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Населення та міграція. Чисельність населення (за оцінкою) на 1 червня 2018 року та середня чисельність у січні–травні 2018 року”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Mihai Eminescu, Basarabia, Seria „Clio”, Editura Mileniul Trei, Sibiu, 1990, pp.24-25.
  3. ^ Iorgu Iordan, Toponimia românească, art. „Bugeac”, ed. Academiei RPR, București 1963.
  4. ^ Chestiunea revizuirii hotarelor RSS Moldovenești: de la proiectul „Moldova Mare” la proiectul „Basarabia Mare” și cauzele eșecului acestora (decembrie 1943 – iunie 1946) (în Romanian), II (2), Archiva Moldaviae, , ISSN 2067-3930 
  5. ^ Numarul 6/1995, Magazin Istoric 
  6. ^ a b uc Демографічна та соціальна статистика. Населення та міграція UkrStat.gov.ua
  7. ^ „Населення та міграція. Чисельність населення (за оцінкою) на 1 червня 2018 року та середня чисельність у січні–травні 2018 року”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ uc en Про кількість та склад населення України за підсумками Всеукраїнського перепису населення 2001 року

Legături externe[modificare | modificare sursă]


v • d • m
Regiuni istorice ale României
Regiuni istorice
Banat  · Crișana · Dobrogea (exclusiv Cadrilater) · Maramureș  · Moldova (inclusiv Basarabia cu Bugeacul, Bucovina și Herța) · Muntenia  · Oltenia  · Transilvania (inclusiv Ținutul Secuiesc)  ·
Regiunile României
Zone etnografice
românești
maghiare
săsești
ucrainene
 ·
v • d • m
Principatul Moldovei (1346 – 1859)
Istorie
Conducători
importanți
Armata
Cetăți
Cetatea Albă • Bârlad • Baia • Chilia • Hotin • Siret  • Soroca  • Tighina  • Țețina  • Neamț  • Roman (veche)  • Roman (nouă)  • Orhei  • Șcheia
Regiuni
Alte articole
Economie • Stema • Steagul • Bir
Categorie Categorie • Portal Portal
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Bugeac&oldid=15860507