Biogeografie

Parte a seriei de articole despre
Paleontologie
Fosile Fosilizare Listă de fosile umane
Istorie naturală Biogeografie Extincție în masă Geocronologie Scara timpului geologic Istoria vieții Originea vieții Cronologia istoriei evolutive a vieții Fosilă tranzițională
Organe și procese Celulă Ochi Păr Sistem nervos Sex
Evoluția diferiților taxoni Păsări Cetacees Dinozauri Pești Ciuperci Oameni Insecte Mamifere Plante Reptile
Evoluție Introducere în evoluție Strămoș comun Arbore filogenetic Cladistică Clasificare biologică
Istoria paleontologiei Istoria paleontologiei Cronologie a paleontologiei
Ramuri ale paleontologiei Biostratigrafie Micropaleontologie Paleontologie moleculară Palaeoxilologie Paleobiologie Paleobotanică Paleoecologie Paleogenetică Paleolimnologie Paleopedologie Paleotempestologie Paleozoologie Palinologie Sclerocronologie Tafonomie
Categorie
v d m

Biogeografia este o disciplină geografică care se ocupă cu studiul geografic al biosferei, respectiv cu descrierea și explicarea repartiției organismelor vegetale și animale pe suprafața Pământului și, în special, a biocenozelor și biotopurilor (deci a ecosistemelor). Ea cuprinde ca ramuri de bază: fitogeografia (geografia plantelor) și zoogeografia (geografia animalelor), la care se adaugă: ecologia, care studiază raporturile ființelor vii cu mediul, și corologia, care delimitează ariile de repartiție a unităților taxonometrice de plante și animale sau biocenozele.

Biogeografia este în același timp o ramură a biologiei, ce se ocupă cu analiza distribuției spațiale a biodiversității, atât cea prezentă, cât și cea din trecut.

Biogeografia este o știință comparativă și deductivă, fiind legată strâns de geografie, ecologie, botanică și zoologie. În cadrul biogeografiei nu pot fi efectuate experimente, încât scările temporale și spațiale sunt mult prea mari pentru experiențe.

în biogeografie sunt 3 procese fundamentale :

• Evoluția- adică schimbările genetice permanente în cadrul unei populații;
• Extincția- adică dispariția unei populații de pe teritoriu dat;
• Dispersia- adică mișcarea unui grup de organisme de la locul de pornire.

Istoria biogeografiei[modificare | modificare sursă]

Încă din antichitate, învățați precum Aristotel si Teofrast au observat și consemna în cărțile lor influența pe care o are asupra distribuției vegetației elementele climatice, edafice și geomorfologice.

Localizările taxonilor vegetali Primele date despre si localizările taxonilor vegetali datează din secolul al XIV -lea. Astfel Otto Brunfels, 1530; Hieronymus Bock-Tragus, 1539; Leonardus Fuchs, 1542; Peter Andreas Matthiolus, 1544; Rembertus Dodonaeus, 1583 prezintă această problemă în lucrările lor.
Cunostintele de natura geobotanica. Începerea expedițiilor în munții Alpi a permis observarea zonalității vegetatiei odata cu cresterea altitudinii ( Conrad Gesner (1516 1565)].
Termenul de geografia plantelor Primul care a utilizat accest termen a fost C. Mentzel (1622 1701).
Studii comparative ale florei. Primul care a efectuat astfel de studii pentru diverse regiuni geografice cât și entru etajele de vegetație a fost J. P. de Tournefort (1656 1708). El a comparat vegetația Alpilor și Pirineilor și a altor regiuni din Franța cu cele din Asia Mică.

Ramuri ale biogeografiei[modificare | modificare sursă]

• Fitogeografie;
• Zoogeografie;
• Geografie ecologică.

Distribuția biogeografică[modificare | modificare sursă]

• Cosmopolitană;
• Endemică;
• Disjunctă.
• Specie inelară

Vezi și[modificare | modificare sursă]

• Biom
• Biogeochimie
• Biogeofizică

v • d • m Subdiscipline ale geografiei fizice Biogeografie · Climatologie și Paleoclimatologie · Ecologia diverselor medii · Geografia zonelor costale marine · Geodezie · Geomorfologie · Glaciologie · Hidrologie și Hidrografie · Limnologie · Oceanografie · Paleogeografie · Pedologie · Studii cuaternare