Anticreștinism

Parte a seriei despre
Discriminare
Forme generale de discriminare

Sex • Rasă • Orientare sexuală • Religie
• (Diz)abilitate • Limbă • Vârstă • Specie

Forme specifice de discriminare

Antisemitism • Aporofobie • Homofobie
• Heterofobie • Xenofobie • Transfobie
• Serofobie • Heterosexism • Misoginie
• Misandrie • Antițigănism • Islamofobie
• Anticreștinism • Rasism ecologic
• Discriminare sexuală la muncă

Discriminarea în România

Rasismul • Discriminarea romilor
• Holocaustul în România • Antisemitismul
• Antimaghiarism
• Robia • Drepturile omului • Drepturile LGBT
• Violența domestică
• Discriminarea privind încredințarea minorilor

Manifestări

Purificare etnică • Persecutare • Pogrom
• Conflict etnic • Genocid
• Holocaust • Sclavie
• Infracțiune motivată de ură
• Violența împotriva persoanelor LGBT
• Mutilare genitală
• Violența împotriva femeilor
• Violență sexuală • Hărțuire sexuală
• Blamarea victimei • Avort selectiv
• Vânătoare de vrăjitoare

Politici

Separatism • Apartheid
• Legile de la Nürnberg
• Căsătorii între persoane de același sex
• Diferența de venit dintre bărbați și femei
• Numerus clausus • Listă neagră

Metode de prevenire

Toleranță • Acțiune afirmativă
• Drepturile omului • Drepturile animalelor
• Autodeterminare • Desegregare
• Intersecționalitate • Feminism
• Multiculturalism • Integrare rasială
• Integrare socială • Asimilare culturală

Vezi și

CNCD • ACCEPT
• Deceniul de incluziune a romilor • Eugenism
• Corectitudine politică

editează
În țări precum Albania (perioada comunistă) sau Coreea de Nord (astăzi), creștinismul a fost sau este interzis în totalitate.

Anticreștinismul desemnează atitudinea critică, opoziția, ostilitatea, discriminarea, represiunea, sau persecuția creștinismului. Cristianofobia sau cristofobia sunt de asemenea alte nume pentru a desemna „orice formă de discriminare sau intoleranță împotriva creștinilor” conform Organizației Consiliului European Episcopal (CCCE)[1].

Conform cotidianului catolic Avvenire, în 2011 creștinii sunt victimele a 75% din violențele anti-religioase și în Orientul Mijlociu există riscul dispariției creștinismului.[2] Martirii creștini sunt în număr de 105.000 pe an în medie, unul la cinci minute. În 2011 Parlamentul European, arată că cea mai mare parte din actele de violență religioasă din lume au loc împotriva creștinilor și a condamnat atacurile propunând o strategie comună pentru a proteja libertatea religioasă.[3]

Cele trei țări unde în 2010 sunt înregistrate formele de persecuție cele mai grave sunt statele Coreea de Nord, Iran și Afganistan.[4]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Secolul XVIII[modificare | modificare sursă]

Termenul este utilizat pentru prima dată în secolul al XVIII-lea împotriva tuturor criticilor aduse creștinismului de către iluminism, înglobând și teiști și atei. Astfel, Bossuet, scrie:

„Acestă inexplicabilă nedreptate este făcută pentru a demonstra superioritatea(intelectuală, culturală) și constă în mistificarea învățăturilor Evangheliei și instituirea anticreștinismului”

[5]

Astăzi[modificare | modificare sursă]

Într-o conferință de presă organizată de săptămânalul La Vie în februarie 2008, Marc Leboucher afirmă că astăzi creștinii „nu mai sunt aruncați în groapa cu lei”, ci ei sunt supuși unei „puternice agresiuni intelectuale”.[6]

Forme de anticreștinism[modificare | modificare sursă]

Vandalism[modificare | modificare sursă]

Crucea inversată este unul din simbolurile anticreștinismului

Vandalismul sau distrugerea simbolurilor sau proprietăților creștine este o formă de expresie a sentimentului anticreștin. Dacă distrugerile sau obiectele vandalizate sunt considerate sfinte de către creștini, cum ar fi, Biblia, sau Crucea, sau o imagine a lui Hristos sau a unui sfânt, cazul devine o profanare. Asemenea cazuri pot fi de-asemenea ilegale dacă violează dreptul proprietății sau constituie infracțiuni legate de ura religioasă (hate crime). Incendierile premeditate ale bisericilor sau locurilor de adunare a creștinilor sunt considerate infracțiuni motivate de ură.[7] Rasismul (față de membrii unei comunități religioase) poate fi o altă motivație pentru vandalismul bisericilor, pe lângă sentimentul anticreștin.[8]

Conform Coroanei, incendierea unor biserici în Minnedosa, Manitoba au fost comise de doi fani ai black metal-ului national socialist cu teme anti-creștine.[9] Vandalii au furat statui ale Fecioarei Maria, din parohia Sfântul Albert Calgary, Canada în august 2008, rupându-i mâinile și încercând să o incinereze și apoi aruncând-o într-un canal de-a lungul autostrăzii 22.[10] În 2010 vandalii au mâzgălit cu graffiti și au încercat să incendieze Biserica Albă din Baildon, West Yorkshire, marcând biserica cu semnul pentagramei și mâzgălind mesaje graffiti anticreștine pe ea.[11][12]

Muzică[modificare | modificare sursă]

Anumiți fani ai anumitor genuri muzicale, cum ar fi black metal sau witch house au declarat deschis ura față de creștinism. Anumite vedete ale genului black metal și-au asumat responsibilitatea pentru inspirarea (daca nu chiar comiterea) incendierii premeditate a peste cincizeci de biserici creștine în Norvegia din 1992 până în 1996.[13] Cea mai cunoscută dintre ele este Fantoft Stave, poliția suspectând că a fost distrusă de către formația Burzum, mai exact Varg Vikernes, cunoscut și sub numele "Count Grishnackh".[13]

Exemple de anticreștinism în politică și cultură[modificare | modificare sursă]

Africa[modificare | modificare sursă]

Somalia[modificare | modificare sursă]

În septembrie 2011 militanții jură că vor eradica creștinismul din Somalia și decapitează doi creștini convertiți. Un al treilea creștin convertit a fost decapitat la Mogadishu la începutul lui 2012.[14]

Tunisia[modificare | modificare sursă]

O înregistrare video ajunge la televiziunea Egiptul astăzi în 2012 în care apar musulmani decapitând un tânăr tunisian care se convertise la creștinism și a refuzat să renunțe.[15]

Nigeria[modificare | modificare sursă]

Grupul islamic Boko Haram bombardează bisericile și ucide numeroși creștini care sunt considerați kafirs (infideli).[16][17]

Zanzibar[modificare | modificare sursă]

S-au raportat numeroase atacuri asupra bisericilor creștine de către majoritatea musulmană din Zanzibar. Un episcop codamnă lipsa de atitudine a guvenului.[18]

Mali[modificare | modificare sursă]

Grupul islamic Ansar Dine a constrâns creștinii să părăsească orașele pentru a evita să intre sub legea sharia.[19]

Senegal[modificare | modificare sursă]

În timpul protestelor anumite gurpuri și-au manifestat violența împotriva bisericilor creștine. Parți ale infrastructurii au fost distruse.[20]

Sudan[modificare | modificare sursă]

Legea Misionariatului străin din 1962 limitează numărul bisericilor construite. În 1992 au avut loc arestări în masă și torturări ale preoților locali. Studenții creștini aflați în perioada stagiului militar au fost împiedicați să se roage, spre deosebire de cei musulmani.[21] Înainte de divizare Sudanul de sud care avea un anumit număr de sate creștine au fost distruse de către milițiile Janjaweed.[22]

America de Sud[modificare | modificare sursă]

Chile[modificare | modificare sursă]

Exemple de cristofobie: omorârea preotului Faustino Gazziero în 2004,[23] publicarea de caricaturi cu Hristos,[24] arderea imaginii Fecioarei Maria a Muntelui Carmel (patroana națională),[25] urmate de ridicularizarea celor care au luat apărarea credinței într-un ziar național.[26]

Asia[modificare | modificare sursă]

Coreea de Nord[modificare | modificare sursă]

O femeie creștină acuzată de distribuire a Bibliei, carte interzisă de regimul comunist din Coreea de Nord, a fost public executată în 2009 pentru crimă, raportează surse sud coreene.[27][28]

În 2007 Solidaritatea Creștină Mondială publică un raport bazat pe șapte ani de cercetări, scris de avocați internaționali, care concluzionează că există dovezi de genocid împotriva grupurilor religioase din Coreea de Nord, în mod special împotriva creștinilor. Supraveghetori internaționali cum ar fi Open Doors sau Release International consideră Coreea de Nord statul care încalcă cel mai flagrant drepturile religioase. Politica Coreei de Nord în privința religiilor native ale populației depășește cu mult stadiul de „persecuție” – credincioșii și familiile acestora fiind de-a dreptul exterminate.

Înainte de venirea la putere a lui Kim Il-sung, un procent între 25 și 30% din populația capitalei Pyongyang era creștină. Astăzi orice urmă a acestei comunități religioase înfloritoare a fost ștearsă. Considerând religia o amenințare, regimul totalitar nord coreean a comis genocid împotriva credincioșilor și familiilor acestora, indiferent de religie, încă de la început.[29][30]

Republica Populară Chineză[modificare | modificare sursă]

Cu toate că constituția chineză garantează libertatea religioasă, în prezent, în Republica Populară Chineză au loc persecuții ale unor culte religioase, printre care și creștini. Alte culte religioase discriminate și persecutate sunt Falun Gong/Falun Dafa (care a iscat un adevărat scandal la nivel mondial în legătură cu existența a 36 de lagăre de exterminare a practicanților Falun Gong, precum și mărturii despre extragerea pe viu a unor organe pentru a fi vândute ca transplanturi[31]), Budhiști, musulmani.

India[modificare | modificare sursă]

Vezi: Violențe anticreștine în India

Indonezia[modificare | modificare sursă]

Vezi: Indonezieni decapitând fete creștine în 2005

Europa[modificare | modificare sursă]

Germania[modificare | modificare sursă]

Conform unui sondaj din 2012, 46% din turcii care locuiesc în Germania își doresc ca într-o zi să trăiască în Germania mai mulți musulmani decat creștini. 8% dintre ei îi consideră pe creștini ființe inferioare.[32][33]

Norvegia[modificare | modificare sursă]

Pe 6 iunie 1992 biserica Fantoft Stave, o structură originală din lemn construită în 1150 în Fortun, când vikingii s-au convertit la creștinism, și mutată în Bergen în 1883, a fost incendiată și arsă.[34] La început focul a fost atribuit unui scurtcircuit electric. În ianuarie 1993, Varg Vikernes, cunoscut și ca "Count Grishnackh", a fost intervievat de un jurnalist local în apartamentul său decorat cu simboluri naziste, arme și simboluri satanice. Conform lui Vikernes, fanii bleck metal au declarat război creștinismului și societății norvegiene și erau responsabili pentru opt incendieri ale bisericilor ca parte a unei campanii teroriste în desfășurare. A folosit o fotografie a rămășițelor carbonizate ale unei biserici, făcută imediat după incendierea ei, pentru albumul formației sale Burzum, intitulat Aske(cenușă în norvegiană). Ca urmare a declarației sale autoritățile norvegiene au început să îi aresteze pe fanaticii black metal-ului.[35]

În 1994 Vikernes a fost găsit vinovat de crimă, incendiere cu premeditare și posesie de arme ilegale(inclusiv explozibili) și a primit maximul pedepsei în Norvegia: 21 de ani închisoare.[35] A fost eliberat în 2009.[36]

Listă parțială a bisericilor creștine incendiate în 1992 de către grupuri anticreștine conform informațiilor apărute în media de limbă engleză:

Suedia[modificare | modificare sursă]

Pe 7 februarie 1993 Biserica Nouă din Lundby, Göteborg, Suedia a fost arsă.[42]

Marea Britanie[modificare | modificare sursă]

Mark Pritchard, membru al Parlamentului englez, a inițiat o dezbatere în Camera Comunelor pe 5 decembrie 2007 despre anticreștinism, descriind fenomenul drept cristianofobie.[43] Prezentând subiectul, spune ca este vorba „despre cum anticreștinismul ia amploare în loc să fie invers, și de ce creștinii au sentimentul că nu sunt luați în serios atunci când este vorba de creștinism într-o dezbatere publică; și despre cum tot mai mulți oameni credincioși sau fără credință, văd o creștere a marginalizării istoriei creștine a Marii Britanii, a moștenirii și tradițiilor, tocmai prin atitudinea și acțiunile administrației, autorităților locale și a altor sectoare ale societății”.[44] Un exemplu de anticreștinism este avarierea unei biserici în construcție, intrușii lăsând în urmă și graffiti anticreștine pe ziduri.[45]

Orientul Mijlociu[modificare | modificare sursă]

Fiorello Provera (n.1946), parlamentar european din Italia, numește Orientul Mijlociu „cel mai periculos loc pentru viața creștinilor” și citează pe Ayaan Hirsi Ali care blamează comunitatea internațională pentru nerezolvarea problemei numită de ea „războiul împotriva creștinilor în lumea musulmană”.[46]

Fostul președinte libanez Amine Gemayel a declarat în 2011 că creștinii au devenit o țintă a unui genocid, zeci de creștini fiind uciși în multe atacuri criminale în Egipt și Iraq.[47]

Conform ambasadorului Israelului în Statele Unite, Michael Oren, în ultima sută de ani populația creștină din Orientul Mijlociu s-a diminuat de la 20% la mai puțin de 5%. Oren argumentează că, cu excepția Israelului, unde comunitățile creștine au înflorit începând cu 1948, creștinismul în Orientul Mijlociu a îndurat severe dificultăți politice și culturale: în Egipt musulmanii extremiști au supus comunitatea creștinilor copți la numeroase agresiuni și masacre, ceea ce a dus la un exod a 200,000 de creștini copți; în Irak, 1000 de creștini au fost uciși în Bhagdad între 2003 și 2012 și 70 de biserici din țară au fost incendiate; în Iran, convertirea la creștinism este pedepsită cu condamnarea la moarte iar în 2012 pastorul Yousef Nadarkhani a fost condamnat la moarte; în Arabia Saudită slujbele creștine sunt interzise prin lege; în Fâșia Gaza, jumătate din populația creștină palestiniană a plecat, după ce Hamas a preluat controlul în 2007 iar legea în Gaza interzice expunerea publică a crucifixelor; în West Bank, populația creștină a scăzut de la 15% la 2%.[48]

Egipt[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Masacrele de la Kosheh, Masacrul din Nag Hammadi, Demonstrațiile din Maspero, Bombardamentul din Alexandria 2011 și Atacurile asupra bisericii din cartierul Imbaba, Cairo 2011

În Egipt guvernul nu recunoaște convertirile musulmanilor la creștinism.[49] De la debarcarea lui Hosni Mubarak în 2011, creștinii egipteni copți au fost ținta unei discriminări în creștere. În 2011, s-au raportat incendieri ale bisericilor creștine copte, proteste împotriva numirii unui guvernator copt în Qena și confruntări soldate cu morți cu armata egipteană. La televiziuni islamiștii se referă la creștini numindu-i eretici și spun că ar trebui să plătească taxa jizia. Un preot copt acuză islamiștii de masacrarea porcilor deținuți de creștini mai ales în timpul gripei porcine: „Au ucis aceste animale nevinovate doar pentru că au crezut că religia islamică le condamnă.” În octombrie 2011 o rezoluție a trecut prin Parlamentul European în care Egiptul este acuzat de persecutarea populației creștine a țării. Până la mijlocul lui 2012 10,000 de creștini au părăsit țara.[50][51][52]

Iraq[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Atac asupra unei biserici în Baghdad 2010

Consolidarea puterii în mâinile islamiștilor șiiți în Iraq de la alungarea regimului lui Sadam Husein a fost în detrimentul comunităților creștine din Iraq. Divergențele între facțiunile islamice din Iraq s-au finalizat cel mai adesea cu violențe împotriva creștinilor. Ca urmare au avut loc refugieri ale creștinilor din anumite zone în Europa și Statele Unite. Începând cu 2003 sute de mii de creștini au părăsit Iraqul, încat populația creștină care era de peste 1,4 milioane, a scăzut la 500 000, fiind în continuare în scădere. Între 2003 și 2012 mai mult de 70 de biserici au fost bombardate. În 2007 militanții Al Qaeda au ucis un tânăr preot în Mosul, iar în 2010 teroriștii au masacrat 53 de creștini asirieni într-o biserică din Bagdad.[52][53][54][55]

Israel[modificare | modificare sursă]

În Ierusalim sunt mai multe exemple de biserici creștine vandalizate cu remarci agresive, incluzând amenințări cu moartea, aplicate cu spray cu vopsea pe ziduri. Se crede că au fost atacuri price tag (atacuri de răzbunare, price tag - preț ce trebuie plătit) ale locuitorilor extremiști.[56][57]

Într-un incident din Tel Aviv din 2008, sute de copii ale Noului Testament, care au fost strânse din oraș (se presupune că de evreii mesianici), au fost arse de către trei tineri studenți în Iudaism ortodocși. Uzi Aharon, viceprimarul Ierusalimului, a declarat pentru CNN că el a strâns cărtile dar că nu intenționa să le ardă. Tinerii au făcut acest lucru în timp ce el nu se afla acolo. Când a aflat despre incendiere a intervenit și i-a pus capăt.[58]

Un număr de tineri extremiști ultra-ortodocși/Haredi au intrat într-un conflict cu un preot creștin. Arhiepiecopul Aris Shirvanian, al Patriarhiei Armene din Ierusalim, declară că el personal a fost scuipat de cel puțin 50 de ori în ultimii 12 ani.[59][60] Organizația Împotriva Calomniei a cerut rabinului șef să ia atitudine împotriva acestor agresiuni intereligioase.[61] Father Goosan, dragomanul șef al Patriarhiei Armene a Ierusalimului declară că „Știu că este vorba despre grupuri de fanatici extremiști Haredi care nu reprezintă opinia generală dar tot este scandalos. Totul ține de educație. Este responsabilitatea liderilor care se ocupă de educația religioasă să îi învețe să nu se comporte astfel.”[62] În ianuarie 2010, liderii creștini, staful Ministerului de Externe, personalități ale municipalității Ierusalimului și comunitatea Haredi s-au întâlnit pentru a discuta despre toleranța inter-religioasă. Tribunalul de Justiție al comunității Haredi a publicat o declarație de codamnare a hărțuirii creștinilor, consemnând că este o „profanare a numelui lui Dumnezeu”. Mai multe evenimente au fost planificate în 2010 de către congregația ortodoxă Yedidya pentru a arăta solidaritatea cu creștinii și a îmbunătății relațiile dintre Haredi și comunitățile creștine din Ierusalim.[63][64]

În iulie 2012, un membru al legislativului israelian, Michael Ben-Ari, care susține Kahanismul, s-a înregistrat video în timp ce rupe o copie a Noului Testament și o aruncă la gunoi. Ben-Ari a numit Noul Testament o „carte mizerabilă” care ar trebui „aruncată la coșul de gunoi al istoriei”. În răspuns, Comitetul Americanilor Evrei i-a solicitat Knessteului să îl condamne pe Ben-Ari, în timp ce :en:Hate crime|purtătorul de cuvânt]] al lui Benjamin Netanyahu a condamnat de asemenea acțiunile lui Ben-Ari.[65]

Teritoriile palestiniene[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Islamizarea Fâșiei Gaza și Librăria din Gaza

Conform organizației Palestinian Media Watch (PMW), media palestiniană controlată de stat demonizează în mod frecvent celelalte religii cum ar fi iudaismul și creștinismul. PMW a tradus în limba engleză un program TV pentru copii transmis de două ori în 2012 în care o tânăra spune că evreii și creștinii sunt „lași și de demni de dispreț”.[66]

Cisiordania[modificare | modificare sursă]

În 2002 un grup de musulmani palestinieni au incediat o proprietate creștină în Ramallah.[67] Un dosar trimis în 2005 liderilor bisericilor din Ierusalim listează 93 de incidente și abuzuri comise împotriva creștinilor palestinieni de care sunt bănuiți extremiștii musulmani și 140 de cazuri cu bande bănuite de furt din proprietățile creștine din West Bank(Cisiordania).[68] În mai 2012 un grup de 100 de musulmani au atacat Taybeh, un sat creștin din Cisiordania(West Bank).[69]

Gaza[modificare | modificare sursă]

În 2007 Fâșia Gaza avea o mica minoritate creștină de 2,500-3000 locuitori. Răsturnarea Autorității Palestiniene în Gaza în acel an de către Hamas a fost însoțită de atacuri violente împotriva creștinilor și locurilor sfinte creștine de către militanți islamiști. O mânăstire catolică și o școală a Surorilor Rozariului au fost jefuite, anumiți creștini dând vina pe Hamas pentru acest atac. În septembrie 2007 teama creștinilor a crescut după ce o bătrână creștină în vârstă de 80 de ani a fost atacată în propria casă din Gaza de către un bărbat mascat care a jefut-o și numit-o infidelă.[70][71] Atacul a fost urmat la mai puțin de o lună mai târziu de către un altul îndreptat împotriva celui care deținea singura librărie creștină din orașul Gaza. Extremiștii musulmani erau implicați fiind în spatele incidentului.[72] Biblioteca Asociației Tinerilor Creștini(YMCA) a fost bombardată în 2008 teroriști ce, conform declarațiilor paznicilor spațiului, au întrebat de ce paza lucrează pentru infideli.[73]

În 2011 populația creștină din Fâșia Gaza era sub 1,400. Un credincios catolic a declarat pentru The Guardian că a fost oprit de către un oficial Hamas și i s-a cerut să își scoată crucifixul de lemn pe care îl purta.[74]

Arabia Saudită[modificare | modificare sursă]

Grupul apărării drepturilor omului International Christian Concern (ICC) a declarat pentru Christian Post că 35 de creștini etiopieni – bărbați și femei – arestați în mod agresiv în Jeddah în decembrie 2011 în timp ce se rugau în timpul unei rugăciuni în comun în casele lor. Prizonierii s-au plâns că au fost persecutați datorită credinței lor și forțați să se convertească la islam, iar femeile au fost supuse unei percheziții corporale umilitoare. Conform ICC, un prizonier a declarat: „Predicatorii musulmani(care au fost trimiși de oficialități sa vorbească prizonierilor) au calomniat creștinismul, denigrând Biblia și spunându-le că Islamul este singura religie adevărată.”[75]

Siria[modificare | modificare sursă]

În octombrie 2011 un proiect de lege a fost votat de către Parlamentul European acuzând grupurile de rebeli de persecuția populației siriene creștine.[51] În martie 2012 rapoartele primite indicau că creștinii erau expulzați din anumite sectoare din Homs de către un grup militant anti-Assad ce avea legături cu al-Qaeda.[52] În iunie o știre a Agenției Fides arata ca cei mai multi locuitori crestini ai Qusairului si-au abandonat orasul in urma unui ultimatum al unui lider rebel local.[76]

Turcia[modificare | modificare sursă]

Vezi: Crimele de la Editura biblică din Malatya

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „"Bishops condemn Christianphobia" Religious Intelligence; 1 octombrie 2008”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Franco Serra. Medio Oriente, cristiani a rischio di estinzione. Avvenire, 28 gennaio 2011. URL consultato in data 29 gennaio 2011.
  3. ^ „Testi approvati - Situazione dei cristiani nel contesto della libertà religiosa - Giovedì 20 gennaio 2011”. www.europarl.europa.eu. 
  4. ^ Open Doors - WorldWatchlist 2011 Arhivat în , la Wayback Machine., url consultato il 30 ottobre 2011.
  5. ^ Bossuet, Pensées détachées, 7
  6. ^ Compte-rendu de la conférence : Le Nouvel antichristianisme (J.François Vaizand) Arhivat în , la Wayback Machine.
  7. ^ „Time Magazine”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Washington Post article
  9. ^ „CBC: Minnedosa Fire, 28 iunie 2006”. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  10. ^ „2 arrested in Virgin Mary statue theft”. CBC News. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  11. ^ „Church is 'focus of Satanic attack'”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ „Shock at 'satanic' attack on historic church”. [nefuncțională]
  13. ^ a b Grude, Torstein (Director) (1 ianuarie 1998). Satan rir Media. Norway: Grude, Torstein. http://home.no/metalra/reviews/videos/satan_rides_the_media.html. 
  14. ^ „Islamic Extremists Behead Another Convert in Somalia”. The Christian Post. Compass Direct News. . Accesat în . 
  15. ^ Ibrahim, Raymond (). „Graphic Video: Muslims Slaughter Convert to Christianity in Tunisia”. Middle East Forum. Accesat în . 
  16. ^ Manhunt: From 9/11 to Abbottabad - the Ten-Year Search for Osama, Peter Bergen - 2012
  17. ^ Comparative Politics: Domestic Responses to Global Challenges - Page 457, Charles Hauss, Melissa Haussman - 2012
  18. ^ Tanzanian church leaders demand action retrieved 17 august 2012
  19. ^ Christians flee from Islamists in northern Mali retrieved 17 august 2012
  20. ^ http://m.cbn.com/cbnnews/world/2011/July/Muslim-Protestors-Burn-Two-Senegal-Churches/
  21. ^ Human rights and religion - Page 257 Liam Gearon - 2002
  22. ^ Contemporary Auditing: Real Issues and Cases - Page 527, Michael C. Knapp - 2010
  23. ^ „Estupor en Chile por sacerdote asesinado, El Nuevo Diario, Nicaragua”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ Fucatel. „Sigue la disputa por parodia del Club de la Comedia”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  25. ^ „Centro Nacional de Conservación y Restauración”. 
  26. ^ No permitas que The Clinic ofenda a la Virgen del Carmen, Muévete Chile, 12/05/08
  27. ^ „HuffPost - Breaking News, U.S. and World News”. HuffPost. 
  28. ^ „North Korea Executes Christian Woman for Distributing Bibles”. www.christianpost.com. 
  29. ^ „Time to End North Korea "Genocide"”. thediplomat.com. 
  30. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  31. ^ „Parlamentul European trece rezoluția care se opune recoltării forțate de organe în China (ACTUALIZAT 2016 septembrie)”. ro.clearharmony.net. 
  32. ^ Liljeberg Research International: Deutsch-Türkische Lebens und Wertewelten 2012 Arhivat în , la Wayback Machine., July/August 2012, p. 67f.
  33. ^ Die Welt: Türkische Migranten hoffen auf muslimische Mehrheit, 17 august 2012. Retrieved 23 august 2012
  34. ^ Dregni, Eric (). „In Cod We Trust: Living the Norwegian Dream”. U of Minnesota Press – via Google Books. 
  35. ^ a b c „Chris Campion on metal's maddest: Mayhem”. the Guardian. . 
  36. ^ „Ute av fengsel”. Dagbladet.no (în Norwegian). . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  37. ^ „Lords of Chaos (1998): Hellhammer interview”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  38. ^ a b c Lords of Chaos (1998): 78
  39. ^ a b c d Lords of Chaos (1998): 79
  40. ^ a b c Satan rides the Media (1998)
  41. ^ Satan rides the Media
  42. ^ Lords of Chaos (1998): 113, 269
  43. ^ Christianophobia warning from MP BBC News 4 December 2007
  44. ^ Christianophobia Arhivat în , la Wayback Machine. markpritchard.com. Retrieved 23 June 2009.
  45. ^ Anger as squatters wreck church BBC News, 31 May 2007
  46. ^ Provera, Fiorello (). „Fiorello Provera: Christianity's Via Dolorosa”. The Straits Times. Accesat în . 
  47. ^ „Ex-Lebanon Leader: Christians Target of Genocide”. CBS News. . Accesat în . 
  48. ^ Oren, Michael (). „Israel and the Plight of Mideast Christians”. The Wall Street Journal. Accesat în . 
  49. ^ Fowler, Lilly (). „Coptic Christian ex-patriots keep a wary eye on Egyptian elections”. The Washington Post. Accesat în . 
  50. ^ Fathi, Yasmine (). „Egypt Copts react to Islamist electoral win”. Ahram Online. Accesat în . 
  51. ^ a b Mostafa, Abdallah (). „EU parliament accuses Egypt of persecuting Christian minority”. Egypt Independent. Accesat în . 
  52. ^ a b c Tevrov, Daniel (). „Syrian Christian Support For Assad Regime May Turn Out To Be A Losing Strategy”. International Business Times. Accesat în . 
  53. ^ „Pope marks Easter with call for end to violence in Syria”. Fox News. Associated Press. . Accesat în . 
  54. ^ „Christians fleeing Iraq”. Watertown Daily Times. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  55. ^ Arraf, Jane (). „A northern Iraqi Easter”. Christian Science Monitor. Accesat în . 
  56. ^ Zaimov, Stoyan (). „Christianity in Jerusalem Under Attack? Extremists Hit Another Church”. The Christian Post. Accesat în . 
  57. ^ Elgot, Jessica. „Rabbis condemn attacks on Israel's Christian sites”. The Jewish Chronicle. Accesat în . 
  58. ^ en Bixler, Mark (). „Hundreds of New Testaments torched in Israel”. CNN. Arhivat din original la . Accesat în . 
  59. ^ en Barkat, Amiram (). „Christians in Jerusalem want Jews to stop spitting on them”. Haaretz. Arhivat din original la . Accesat în . 
  60. ^ en Rosenberg, Oz (). „Ultra-Orthodox spitting attacks on Old City clergymen becoming daily”. Haaretz. Accesat în . 
  61. ^ en „ADL Calls On Chief Rabbis to Speak Out Against Interfaith Assaults In Old City”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  62. ^ en Oz Rosenberg (). „Ultra-Orthodox spitting attacks on Old City clergymen becoming daily”. Haaretz. 
  63. ^ en Ahren, Rachel (). „Capital Anglos mobilize against practice of spitting at Christians”. Haaretz. 
  64. ^ Ahren, Raphael. „Capital Anglos mobilize against practice of spitting at Christians”. Haaretz. Accesat în . 
  65. ^ en „AJC Urges Knesset to Censure MK Ben-Ari for New Testament Desecration”. 
  66. ^ Zaimov, Stoyan (). „Palestinian TV Criticized for Using Young Girl to 'Promote Hate' Toward Christians, Jews”. The Christian Post. Arhivat din original la . Accesat în . 
  67. ^ Radin, Charles A. (). „Defendants killed in court; mob fears grow in West Bank”. The Boston Globe. Arhivat din original la . Accesat în . 
  68. ^ de Quetteville, Harry (). „'Islamic mafia' accused of persecuting Holy Land Christians”. The Daily Telegraph. Accesat în . 
  69. ^ „Muslim attacks against Christians on the rise in West Bank”. World Tribune. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  70. ^ Hadid, Diaa (). „For Gaza's Christians, new reality unsettling”. The Houston Chronicle. Associated Press. Accesat în . 
  71. ^ Abu Toameh, Khaled (). „Christian-Muslim tensions heat up”. The Jerusalem Post. Accesat în . 
  72. ^ Silver, Eric (). „Gaza's Christian bookseller killed”. The Independent. Accesat în . 
  73. ^ „Militants bomb Gaza YMCA library”. BBC News. . Accesat în . 
  74. ^ Greenwood, Phoebe (). „Gaza Christians long for days before Hamas cancelled Christmas”. The Guardian. Accesat în . 
  75. ^ Oleszczuk, Luiza (). „Christians Imprisoned in Saudi Arabia Pressured to Convert to Islam”. The Christian Post. Accesat în . 
  76. ^ „Syrian Christians flee city as rebel 'ultimatum' expires”. Pittsburgh Tribune-Review. The Los Angeles Times. . Accesat în . 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

General:

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Anticreștinism&oldid=15973975