Angli

Anglii (în germană Angeln) erau un popor germanic din vestul Europei, ei provin din regiunea Angeln, care se află în centrul peninsulei Cimbrice din landul Schleswig-Holstein. Ei sunt amintiți de istoricul roman Tacitus în cronica Ethnographie Germania, unde face și o descriere a longobarzilor, amintind pe Reudigner, Avionen, Angeln, Variner, Eudosen, Suardonen și Nuithonen. Ptolemaeus în Geographika îi numește Αγγειλοι. Se presupune că prin secolul II și III, anglii au început migrația spre Turingia și împreună cu saxonii, frizii și iuții în Britania. Aceste migrații ar fi avut multe cauze:

• Războaiele numeroase în ținuturile lor de baștină, atestate de descoperirile arheologice.
• Schimbarea condițiilor climatice.
• Retragerea trupelor romane din Britania, și slăbirea sistemului de apărare a ținutului a făcut posibilă migrarea.

Anglii ca și majoritatea popoarelor germanice se ocupau cu agricultura, creșterea vitelor și pescuitul. Descoperirile arheologice au descoperit vase de ceramică care erau atribuite anglilor, ei cunoșteau și prelucrarea metalelor. Ei aveau o religie politeistă, zeul principal fiind zeul furtunii Donar/Thor a cărui soție era zeița pământului Nerthus.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

• Bruno Krüger (Hrsg.): Die Germanen. Geschichte und Kultur der germanischen Stämme in Mitteleuropa. Akademie-Verlag, Berlin 1988 (Veröffentlichungen des Zentralinstituts für Alte Geschichte und Archäologie der Akademie der Wissenschaften der DDR, Bd. 4). ISBN 3-05-000123-2
• Walter Pohl: Die Völkerwanderung. Stuttgart 2002.
• Herbert Jankuhn: Thorsberg und Nydam. Neumünster 1975.
• Herbert Jankuhn. In: Rudolf Much, Herbert Jankuhn, Wolfgang Lange (Hrsg.): Die Germania des Tacitus. Winter, Heidelberg 1964.
• Torsten Capelle: Archäologie der Angelsachsen. Darmstadt 1990.